1,595 matches
-
lui Tudor a reieșit În urma unui schimb prietenos de favoruri, care s-a produs de la sine, fără prea mare bătaie de cap. Nu e exclus ca treaba asta să fi costat retrogradarea Într-o divizie inferioară a unei echipe de nefericiți care cred În fairplay și În etica socialistă În sportul național (măcar formal, pentru că toată lumea știe cît de găunoase sînt cuvintele mari În Epoca de Aur). Tudor are platfus, stă acasă și se pregătește să mai dea o dată examenul ratat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu pot fi dați afară din slujbă cu una cu două. „Oh, să-i ia dracu pe toți, se gândi el. De ce-oi fi atât de nesăbuit, fac întotdeauna lucruri stupide! E numai vina mea, Doamne, cât sunt de nefericit!“ Se întrebă dacă ar trebui să încerce să-și redobândească vechea slujbă sau să se gândească la o alta nouă. Și în cazul ăsta, la ce anume? Hotărî că-i mai bine să nu se gândească. Un junghi dureros, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era „plimbarea lui Brian“), și apoi îndărăt, în direcția Maryville, (când îl întâlnise pe Tom, pe la jumătatea drumului), lăsând în dreapta lui casa și promontoriul și coborând spre stâncile de unde era „imposibil să intri în mare“. George se simțea atât de nefericit, încât se întreba cum de poate continua să trăiască cineva în halul ăsta? Oare nu-i posibil să mori de ură, de resentimente și remușcări? Și cum poate un om să se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom își spuse: „Sunt nebun, nu pot să discut despre Hattie în felul ăsta, e oribil, ce minte pervertită am, n-ar fi trebuit să vin deloc aici. Și ce micuță e femeia asta, aproape pitică, și cât e de nefericită!“. Spuse apoi cu glas tare. — La urma urmei, dă-mi și mie puțin whisky. Inspirat de exemplul ei, își turnă whiskyul în vin, sorbi o înghițitură și încercă o senzație foarte stranie. O întrebă: — Cum de ți s-au întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e încă aici? După câte știu eu, da. Habar n-aveam că trebuie să plece. Nu l-am mai văzut în ultima vreme. Îi va corupe și pe alții, așa cum m-a corupt pe mine. O, Doamne, sunt atât de nefericit! Stella a însemnat lovitura de grație. — Vorbește-mi, dragul meu. Îți place să ți se vorbească, știu, te îngrași din necazurile oamenilor. Te îngrași, devii mieros și torci. Suntem niște biete creaturi omenești, și tot binele e amestecat cu rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pescar cu coșul, uită-te sub piciorul lui și observă cu câtă migală sunt redate faldurile veșmântului - i-am rupt capul, dar poate fi reparat. Asta-i de făcut, totul e de făcut. O, dac-ai ști cât sunt de nefericit, cum mi se sfâșie inima în piept. Totul e atât de negru. Ce povară... Părintele Bernard își figurase o scenă în care, în cele din urmă, George va „căuta refugiu“ la el, dar scena imaginată nu semăna deloc cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timp s-a gândit la sinucidere, dar pe dată și-a întors fața către preot. Adeseori, oamenii văd în crizele spirituale ale altora un simbol al propriilor lor crize și se lasă călăuziți de ele ca de un semn. Mulți nefericiți cunoscuți mie au hotărât, după ce-au fost martorii totalei transformări a lui George, că a sosit și pentru ei timpul să se schimbe. Unul dintre aceștia a fost părintele Bernard - asupra căruia a acționat și impactul adițional al teribilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea continuă să-și verse amarul, repetând aceeași expresie ”un grande farfallone”. Mă întreb, care suferă mai mult, fratele călugăr din biserică care așteaptă ore și ore și nu intră ”un'anima viva” (un suflet viu) în casa Domnului, sau nefericita aceasta de soție care are un soț afemeiat. Inclin să cred că mai mare este suferința acestei femei. Mă ridic cu sufletul acum îngândurat și-mi continui drumul. Menționez că din Imperia mi-a fost trimis cu poșta în România
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de se nimerise să fie cazat în alt loc decât împreună cu colegii lui de la Filozofie. Preferase să stea cu noi, studenții politehniști. Sau i se impusese 7. Mai matur decât oricare dintre noi ceilalți, părea marcat de experiențe de viață nefericite care îl făcuseră să fie precaut, aflat mai tot timpul într-un soi de alertă. Dar acele experiențe nefericite de-or fi fost cu adevărat îi dăduseră în același timp și o anumită agresivitate; ce-i drept, moderată și amară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de avioane inamice. Cu mare greu s-a lungit pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de un glonț. Nu mai răsufla. Doar o dungă de sânge șiroia ca o panglică pe fruntea nefericitului. Un altul, gemând, își strângea umărul din care șiroia sângele printre degete picătură cu picătură. „Apoi aici îi mai rău ca <acoloă. Aici nici nu te poți apăra măcar. Doar norocul te poate ajuta”... Când au scăpat de avioanele inamice
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au prăbușit fie din cauza urii, fie din cauza disprețului. Totodată el va afla cum s-a întâmplat că, o parte din ei procedând într-un fel, iar ceilalți procedând în mod contrar, unii au avut un sfârșit fericit, iar ceilalți unul nefericit, indiferent de modul în care a acționat fiecare dintre ei. Într-adevăr, lui Pertinax și lui Alexandru, care au fost principi noi, le-a fost inutil și dăunător faptul că au vrut să-l imite pe Marcus Aurelius, care ocupase
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
agiutorat cu a noastre domnești mile... câte una sută cincizăci lei din vama cea mare domnească”... “Anii 1777 ghenarie 4”. ― Unde am mai putea poposi, părinte? ― Cred că mănăstirea Barnovschi ne așteaptă cu brațele deschise, să ne vorbească despre soarta nefericitului voievod Miron Barnovschi Moghila voievod, decapitat de turci la Istanbul în 1633... ― Să vedem ce spune la 9 decembrie 1627 evlaviosul voievod: “Domnia mea am luat pe Domnul Dumnezeu în ajutor și am început și am zidit ruga și biserica
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
soția sa Avga dăruiesc mănăstirii “2 fălci cu livada care este <acolo>... pentru pomenirea părinților noștri și a noastră”. ― Iaca unde au ajuns viile unuia care a umblat cu “hiclenie”. La mănăstirea Sfântul Sava din Iași, dragule. ― Și cine-i nefericitul care a umblat cu “hiclenie”, părinte? ― Coste Băcioc vornic, care a pierdut “patru fălci de vie, ce sânt în Dealul Mândrul și la Laslău, la Cotnari, care... le-a pierdut și toate celelalte ocini ale lui,... pentru că el cu Gașpar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a stat pe culme, să știe și cum se vede lumea de pe eșafod. Destul a văzut-o de pe fotoliul cel mai înalt al istoriei. Alții au motivele lor personale să-l urască. Aceștia stau tăcuți, încruntați. Ar fi cumplit de nefericiți dacă aș pronunța achitarea. Li s-ar părea o mare nedreptate. Atâtea victime, gândesc ei, cer un minimum de justiție. Există apoi destui care nici nu vor să știe dacă Robespierre a fost vinovat sau nu. Lor le e indiferent
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce-i de făcut. Cred că o judecăm prea aspru. Chiar dacă ar fi făcut ceva reprobabil, n-o să rămână pe drumuri... În timp ce îi vorbeam astfel, aruncând nenorocirea pe spinarea amândurora (ca s-o îndurăm mai lesne), ea se căina mereu: ― Nefericita! Cum a putut să apuce pe drumul ăsta? ― Mă duc la ea, nu mai pot răbda, i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpătul, pradă unui impuls covârșitor. Vreau să aflu adevărul din gura ei. ― Nu, a țipat Alexa ca mușcată de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de ce n-ați sta împreună? Unde găsești o grădină ca aceea în tot Bucureștiul? ― Ești un om deosebit ― nu ciudat cum ziceai, izbucni Alexa, și-mi strânse bărbătește mina. Dacă hotărârea de a te despărți e definitivă, nu-i rămâne nefericitei decât să-și spargă capul de pereți. Își va da ea seama odată ce a pierdut. A plecat tare bucuroasă de dania mea, dar a lăsat mai multă bucurie în urma ei. Da, Alexa, ai spus bine ce-ai spus. Mihaela are să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un singur vecin a dat un răspuns afirmativ. A și arătat un exemplar mare cât un mieluț bun de sacrificat la Paște. Din cei mici și roșcați nu avea. Dar era dispus, bucuros chiar, să-i adopte pe cei doi nefericiți. Afacerea s-a încheiat pe loc, fără să se scrie vreun protocol. Dacă Manuche nu și-a făcut sânge rău, Garçon „a căzut din nou în borcanul cu melancolie” - cum a constatat Gruia. Pentru a mai îndulci amărăciunea, eu mi-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
credea că d-ta vei lua dispoziții deosebite în această privință. 57 {EminescuOpXVI 58} În altă scrisoare, despre care v-am dat samă, el cerea ca să se plătească din parte-ne suma datorită spitalului de alienați în care fusese condus nefericitul Șerban și care se urcă la 40 taleri pe lună (160 franci) și alte dătorii mici. Maiorescu promisese ca, începînd de la 1 ianuariu anul viitor, să-i facă un mic ajutor lui Șerban de 60 franci // pe lună. Acest ajutor
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și sunt ucise sunt destule la număr. Crima deține, fără încetare, primul rol pe scena lumii, dar criminalul nu-l joacă decât o clipă, fiind pe dată înlocuit. Victoria lui trecătoare e plătită prea scump. Dimpotrivă, apărându-i pe acești nefericiți care aspirau la celebritate, câștigai, în același timp și în aceeași măsură, dar cu mijloace mai economice, adevărata faimă. Asta mă și încuraja să depun eforturi vrednice de toată lauda ca să-i fac să plătească cât mai puțin: atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să caut o ieșire? Câtva timp am trăit ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Mergeam înainte pe vechiul meu făgaș. Ca un făcut, eram mai lăudat ca niciodată. Și răul chiar de aici mi s-a tras. Vă amintiți: "Nefericit cel ce nu aude despre sine decât cuvinte de laudă!" Ah! Ce vorbă înțeleaptă! Nefericire mie! Mașinăria a început, așadar, să aibă tot soiul de capricii și de poticneli ciudate. Atunci a izbucnit în viața mea de fiecare zi gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de câteva zile și se uita la noi cu privirea rătăcită. Avea pieptul gol, scăldat în sudoare, iar mâinile îi alergau pe claviatura vizibilă a coastelor. Ne spunea că e nevoie de un nou papă care să trăiască printre cei nefericiți, în loc să se roage pe un tron, și că trebuie să trecem cât mai repede la fapte. Ne privea țintă cu ochii lui rătăciți, dând din cap și repetând întruna: ,, Da". cât mai repede cu putință!" Apoi s-a liniștit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Moartea poetului” la N. Labiș, subliniază fatalitatea nemiloasă a Destinului care frânge prematur și tragic viața ce avea să se înalțe spre soare. ,, Și clonțul de fier a sărutat cu noapte inima cântărețului cu fluier de baladă și doină”. În ,,Nefericitule” admonestează ocupantul ce ne-a adus noaptea istoriei noastre în numele unor idealuri false. Și acum vii tu, cu învățătură și cu arme și strivești tot ceea ce a făcut mai frumos și mai desăvârșit maica noastră cea dintâi și ...toți morții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Unități Școlare, Opera Guvernului condus de Generalul de Divizie Manuel A. Odriá, Care a Coborît din Munți În 1948. Și n-avea nimic de-a face nici cu lumea ei de Lecții de Spaniolă și Reguli de Gramatică. Oare știau nefericitele astea ce Înseamnă Sintaxa ori Prozodia? Sau cine era Rubén Dario? Sau cine a fost poetul Americii? Ea, În schimb, era cel mai delicat produs al Manualului de Bună Creștere al lui Carreno, știa să spună „poftă bună“ cînd vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vedem mai tîrziu În la suite. Julius mai mușcă pentru ultima dată din sendvișul lui Susan, Îl puse la loc pe farfurioară și se Îndreptă spre cabine. Șobolanul pricepu că și Susan trebuia să plece și se simți teribil de nefericit, cine știe cînd avea s-o mai Întîlnească? Susan deschise poșeta și bineînțeles Își dădu seama că n-are nici un ban la ea, În timp ce Șobolanul, foarte plin de el, spunea că nici nu vrea s-audă de plată, că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
astea...Stinse țigara și se lăsă pe spate. -Oricum, nu vreau nicidecum să mă mărit cu vreounul. Avea o expresie jignită, privirea îi era ațintită pe perete, se uita când la mine, când la televizor. -Este destul de dificil...Ești o nefericită. -Desigur, sunt nefericită ori de câte ori constat că sunt ceea ce sunt. -Multor fete li se întâmplă asta. -Da, dar eu nu sunt ca ele. Eu sunt deosebită. Am uitat, cum ziceai că te cheamă? -Codrin. C-O-D-R-I-N. -Tatăl tău chiar e ofițer? -Da
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]