9,132 matches
-
dezbinare, schizofrenie, ci unitate intimă a umanității și divinității. O formulă memorabilă în acest sens: „El scuipa ca oamenii, dar saliva Lui era dumnezeiască, pentru că prin ea îi făcea pe orbi să vadă”. Există două categorii de eretici: unii, increduli, neagă divinitatea lui Isus și-L reduc la umanitate. Alții, dimpotrivă, Îl amputează de partea umană, neadmițând decât divinitatea. Fariseii sunt protoeretici reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde un verdict asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
umană, neadmițând decât divinitatea. Fariseii sunt protoeretici reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde un verdict asupra lucrărilor Lui dumnezeiești, le pun pe seama lui Beelzebul. Prin urmare, Îl coboară până la diavol, negând lucrările Duhului. „E ca și cum șfariseiiț ar îndrăzni să spună, văzând ordinea lumii și providența care orânduiește șlumeaț, că însăși Creația este lucrarea lui Beelzebul, că soarele răsare ascultând de diavol și că datorită acestuia stelele se rotesc pe cer.” Atanasie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sunt mai deschiși către Duh decât evreii. Ei se consideră învinși de minunile săvârșite de Dumnezeu prin intermediul lui Moise și al lui Aron. Atanasie propune următoarea genealogie: evreii din pustie; fariseii din vremea lui Isus; arienii. Arienii, ca și fariseii, neagă dumnezeirea lui Isus, reducându-L pe acesta la simplă creatură, inferioară Tatălui. Atanasie reia versetul și propune o interpretare diferită în Contra Arium I,50. Aici, pneuma nu denumește a treia persoană a Treimii, Duhul Sfânt, ci Duhul care lucrează prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păcatul împotriva Duhului Sfânt nu poate fi dezlegat de păcatul împotriva Tatălui și Fiului. Singurul contraargument care stă în picioare este următorul: lapsi-i din timpul persecuțiilor n-au afirmat că Isus a săvârșit miracole prin puterea lui Beelzebut, ci au negat, ca Petru, că ei ar fi creștini, acceptând să aducă sacrificii zeilor păgâni și împăratului. E o mare diferență, după Ieronim, între „a nu te mai recunoaște creștin și a spune că Isus Cristos este diavolul”. Neconvingătoare, trasă de păr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin care să decidă în mod conștient că Isus nu lucra în Duh? Răspunsul e pozitiv: evreii au acționat conștient și sistematic, prin natura lor malefică, împotriva Duhului. I-au întins curse lui Isus, au tocmit martori mincinoși, i-au negat învierea etc. Dar, zice Augustin, să presupunem că până și asemenea indivizi ajung la o pocăință sinceră. Cine le-ar putea refuza convertirea? Concluzia vine de la sine, după eliminarea ipotezelor care s-au dovedit referitoare la păcate remisibile: quid aliud
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în ciuda afirmației lui Isus cum că toată lumea este chemată la mântuire. Interpretările patristice pun accentul pe două aspecte: unul ereziologic, altul penitențial. Atanasie citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin își construiesc reflecția în jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința în favoarea botezului (așa cum făcuse înaintea sa Tertulian). În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
stoice, nu poate fi judecat și osândit până în ultima clipă a vieții. Pentru că oricând există o șansă de convertire, așadar o șansă de mântuire. Păcatul împotriva Duhului echivalează, în această optică tolerant-realistă, cu încremenirea în refuz, cu încăpățânarea de a nega harul și bunătatea lui Dumnezeu. Last but not least, logion-ul nostru merită citit în paralel cu alte pasaje „tari” din Noul Testament, care se referă la aceeași chestiune, a păcatelor iremisibile. E vorba despre Evrei 10,26-31; 1Ioan 5,16 și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
puțin îndreptățită”. Or, această Tradiție poartă, în cazul de față, un nume: Protoevanghelia lui Iacob. Două episoade sunt citate de Clement Alexandrinul (Stromate VII,93,7) și de Origen (Comentariul la Matei X,7), ca dovezi irefutabile împotriva celor care negau fecioria Mariei. Pentru alexandrinii noștri așadar, Protoevanghelia reprezenta o garanție indiscutabilă de ordin istoric. Titlul sub care este cunoscută astăzi apocrifa se datorează unei greșeli de înțelegere a rolului acesteia în Biserică. Primul traducător în latină, Guillaume Postel (mort în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șocant episod, pentru un creștin ortho-dox, îl constituie nașterea. La două luni după ce rămâne însărcinată, Maria constată cu uimire că burta i s-a retras, în timp ce Iosif are viziunea nașterii fiului său, Isus. Prin urmare, caracterul concret al Întrupării este negat prin recurgerea la viziune. Să clarificăm acum pe scurt câteva aspecte ideologice ale apocrifei. Așa cum remarcă Norelli, autorul nu urmărește să transmită o hartă exactă a lumii de dincolo. Primele cinci ceruri sunt identice, descrierile par repetitive, amănuntele inedite lipsesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În plus, exista o presiune și o atracție foarte puternică din partea mediului elenistic. Trecerea textului sacru ebraic în limba greacă a fost simțită ca un pas deopotrivă decisiv și primejdios. Vedem chiar astăzi toate discuțiile purtate în jurul traductibilității Coranului. Musulmanii neagă traductibilitatea Cărții lor sfinte, dat fiind că mesajul Profetului și limba aleasă de el, araba, fac, în credința lor, corp comun. Există numeroase traduceri în limbile moderne ale Coranului, dar nici una nu poate surclasa originalul. Coranul nu are sens pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să aibă bănuiala că fiul său se culcase pe laurii succesului și își pierdea vremea fără nici un rost prin oraș. Ei, poate c-o avea și el vreo prietenă! sugeră Mafalda, cu bunăvoință și complicitate maternă. N-am nici o prietenă! negă Victor vehement, de parcă cine știe ce ofensă i s-ar fi adus. Și ce, replică femeia, ar fi rău dacă ai avea și tu o prietenă, Victoraș? Ești tânăr, doar n-o să-ți petreci toată viața stând cu nasul în cărți! Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vii cu prietena ta..., insinuă ea pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios. Deși nu mai spuse nimic, lui Victor i se păru că o aude șoptind foarte încet: "...din pricina căreia tu ai uitat de mine". Nu e adevărat! negă el cu vehemență. N-am nici o prietenă... Dacă aș fi avut, ți-aș fi spus demult! Ce-ai spus, maică?... Aud?... tresări baba din patul vecin, săltându-și capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o întrebare dovedind că el, în ciuda aparentei sale indiferențe față de viața sentimentală a studenților săi, știuse să remarce cu ochi ager tot ce era de remarcat: Te-a părăsit cumva logodnica?... A,nu, deloc, domnule profesor... N-am nici o logodnică! negă el destul de vehement. Profesorul îl privi atent și clătină din cap. Rău, tinere! îl mustră. Eu, la vârsta dumitale, e-hei!... mă-ncurcam în poalele domnișoarei Hus!... De altfel, nu numai profesorul, dar și colegii, remarcând că de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a trecut prin minte? zise el deodată. Poate că părinților tăi nu le place că ești prietenă cu un student de la matematică!... Și o privi insistent, curios să-i audă răspunsul. Ei, doamne, nu, nici despre asta nu-i vorba! negă ea fără să stea pe gânduri, cu un surâs amuzat în colțul buzelor. Continuând să se țină de mână, intrară în marele parc și o luară pe niște alei lăturalnice, căutând din ochi un colțișor retras și liniștit. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îți punem pirostriile pe cap?... După următoarea ascensiune în Bucegi! răspunse în locul său amicul Tase de la politehnică. Ba eu cred că după următoarea ascensiune la Carul cu Bere! supralicită Paulică Dobrescu, prezent și el printre invitații lui Stelescu. Dar Victor negă ambele versiuni: Întrebați-o pe Felicia, ea vă poate lumina! Ignoramus, ignorabimus! își repetă fata zicala-i favorită. Unii zâmbiră, alții ridicară nedumeriți din sprâncene. Adică, mai pe românește, la Sfântul Așteaptă! tălmăci Paulică Dobrescu. Bravo, fraților! Am dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mici și până la universitate. Dar nu-i adevărat că negrii nu au acces la învățământul superior în State? Priviți la mine, dragi copii! Eu am absolvit două colegii, nu unul! Așa că puteți trage și singuri niște concluzii corespunzătoare. Eu nu neg faptul că aceste drepturi au fost dobândite prin luptă și că pentru ele s-a plătit destul de mult. Dar asta s-a petrecut în decursul istoriei noastre americane, mai îndepărtate sau mai apropiate. Dar, când mă refer la zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de pe scenă!" A coborât el, firește, pentru că fără solist nu putea fi continuat concertul, dar eu nu te-am aplaudat. Interesant este cum Dumnezeu l-ai depistat pe cel care a virusat armoniile, pentru că violonistul, sărmanul, a părăsit scena fără să nege nimic... Același gest l-au surprins cei de la YouTube și când ai concertat cu Melbourne Symphony Orchestra, solicitând să părăsească sala un biet meloman cuprins de un acces de tuse. Mulți, probabil, spre deosebire de mine, n-au înțeles gesturile tale. Invariabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am un soț, pe undeva, și verigheta, care simbolizează împlinirea, perfecțiunea. Ia stai! Un cerc, adică toată viața la același nivel de împlinire, sau ajungi să te învârți în gol. Și cam așa am făcut eu, încă dinainte de nuntă. Nu neg că mi-a plăcut, plăcerea e peste tot, dar cred m-am nimerit să mă leg de cineva scos în cale de circumstanțe. Ei, poate-mi face el ceva și mă eliberează de anumite jurăminte, care mă înfrânează. Asta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a drink? No, thank you. I insist. Fine, then. Și faza e că petrecem din nou timp împreună. Până într-o zi, în care, mă vede și-și dă seama. Privirea de pe fața lui spune totul: nu are rost să neg (Îl și văd peste ani, întâlnindu-se întâmplător cu mine de mână cu copilul meu). Izbește cu pumnul în copac. Nu se mai poate face nimic, nu? Te rog. Va trebui să accepți să te ajut, măcar cu bani, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din efecte mai puțin secundare. Câștigă teren fitoterapia care nu mai este cea de acum o sută de ani. De la leacurile băbești, că așa erau numite atunci remediile naturale, privim cu surpriză cotațiile din ce în ce mai mari, spectaculoase ale plantelor medicinale. Nu negăm rolul medicinei alopate, dar trebuie să recunoaștem că fitoterapia ocupă ”cu viteză poziția de membru ilustru în clubul select al medicinei moderne”. — Trebuie să știm ce mâncăm, intervine Georgeta, fiindcă așa cum a spus Hipocrate, alimentul este medicament și medicamentul este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dintre două atitudini: fie să mulțumesc îndelung pentru laude, să fac plecăciuni, să roșesc, iar inima să-mi crească înăuntrul meu, să-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se zice că este cea mai potrivită și mai plină de politețe atitudine, care îi dă omului noblețe și îl înalță mult în ochii celorlați. Or, această atitudine era la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
minunată stare de echilibru: să mă știu închis și, în același timp, să fiu încredințat că merit pe deplin să fiu închis... În astfel de momente ale vieții, cel mai potrivit lucru, pentru liniștea ta morală, este să nu-ți negi deloc faptele trecutului, ci, cu demnitatea greșelilor recunoscute, pentru care acum plătești, să privești cu nădejde în viitor. Numai acesta este limanul condamnaților și singura cale, care conduce la o caznă mai ușoară! Pe urmă, după ce, vrând-nevrând, m-am acomodat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mult, dar au făcut-o tot timpul pe stomacul gol, și tot așa au și murit. Unora dintre ei nici cripta nu li se cunoaște, știai asta? Haide, recunoaște! Aceasta este o evidență pentru oricine și nu ai cum să negi o evidență. Eu te cunosc bine, doar îți sunt soră. Știu că ești un băiat deștept și desigur că, mai devreme, sau mai târziu, tot ai să răzbești în viață. Însă trebuie să înveți să fii suficient de abil și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
frecventeze, fiindcă ideea întotdeauna se naște în mijlocul societății, ca doar abia apoi ea să fie așternută, după cum se cuvine, pe hârtie, în liniștea tainică a odăii scriitorului. Iar acest lucru se întâmplă la toți scriitorii și nimeni n-ar putea nega vreodată, pe drept cuvânt, asta. Nici măcar răscolitorul sentiment de dragoste pe Osvald nu-l mai răscolea defel, iar el era conștient de asta pe deplin. Și nici nu avea cum s-o facă, de vreme ce exista altceva în sufletul său, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
urmă, cu din ce în ce mai mult avânt și mai multă plăcere - să facă cunoștință cu lumea remarcabilă a cărților, cu toți marii gânditori ai vremurilor 154 Rareș Tiron trecute, cu raționamentele logice, pe care se bizuiau nu știu ce sisteme filosofice celebre, ce-L negau aprig pe Dumnezeu și-L înlăturau necruțător din mințile oamenilor ș.a.m.d. Așa stând lucrurile, este de la sine înțeles că în tânăr începuseră să încolțească tot felul de întrebări și să mijească tot soiul de îndoieli privitoare la credință
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]