2,984 matches
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > A TREBUIT... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului A trebuit soarele să răsară, de multe ori a trebuit să apună; să fie înecate nopțile de neguri și de lună. A trebuit, dinadins, să plouă, fluxuri de căldură s-aducă secetă; cerul să-mbrățișeze pământul, piatra să ardă, albindu-se cretă. A trebuit toate sevele să văd cum gâlgâie-n frunze și muguri; cum plânge vie de
A TREBUIT... de GEORGE PENA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358461_a_359790]
-
sigure, la care să se raporteze, altfel erau cuminți, răvășeau numai lumea cu disconfortul lor imaginativ, bărbatul este mai simplu, sula și prefectura, cum răgea Caiafa, ca un fel de chintesență a masculinității, mai dinainte de a se fi pierdut în negura timpului, poate că lumea ar fi mai bine orînduită dacă femeile nu ar face drame din nebuneala cea plină de savoare a bărbaților din jurul lor, sigur că, dacă ne gîndim bine, nici o femeie nu suportă să cunoască în intimitate un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
multe, de ieri și din trecut Când dragostea-ncunună, de ce n-ai vrut... Volumul Preamărirea durerii stăruie într-o poezie a exodului, în căutarea himerei poetice: Singurătăți, înalte necuprinsuri, Stoluri demonice de genii Zideau pustiitoare visuri Clocotitoare vedenii! Și-n negura aceea, uimit De nimbul cântecelor ambroziene Palida stea am zărit, Pe blânda mea Eumene. D. Stelaru vociferează, declamă, blesteamă, într-o simbolică deprimantă și teatrală în terminologia teribilistă a moderniștilor: Peste cerurile negre, peste mări, Șarpele lunii prin zodia morților
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
fi miri în zori. VEZINAS ... Se îngăduie făptașei să aibă bucurii Libertate și viața pentru întreaga zi. DECEBAL ( Către meșterii romani. Iar voi, de- acum, prin suliți învinși, Plocon lui Zalmoxis veți fi trimiși. De nu veți fi primiți De neguri o să muriți înghițiți. Temnicieri! Până trece sărbătoarea, Prizionierii să cunoască închisoarea! Pe cuprinsul întregii Dacii, dorința mea E ca orice roman pierii să se dea. TEHOMIR Iscoade nu-s puține! DOCHIA ( Șoptgind.). Zada, mă gândesc la tine. Oricât împotrivă a
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
creștinare a neamurilor barbare, tulburări în sânul Biserici Răsăritene, asedii sângeroase (Cobulo, 267; Ofranda, 695: Foc și apă, 935; Foamea, 1317; Cei singuri, 1430-1467 și Mujicul și îngerul, 1514). Pe acest fundal tenebros și contradictoriu, cu multe enigme pierdute în negură, s-au derulat evenimente capitale pentru biografia neamurilor existente azi în spațiul pontic: naștera și plămădirea treptată a unor popoare și a unor limbi, asimilarea valurilor invadatoare, amestecul de noroade și idiomuri (“Acel abandon se adună pe câmpiile Chersonului, printre
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
visează - i-ar putea spune multe despre purtătorii săi, oricât de bine și-ar ascunde secretele în spatele voioșiei, tristeții sau nepăsării moleșite. Ar afla astfel că nimeni dintre cei trei nu crede cu adevărat în puterea lui”). Și chiar dacă, din negurile neștiinței mai apar năluci (v. scena retragerii “hoardei” care aproape cucerise cetatea Cherson, dar se retrage, înspăimântată, de “o umbră giantică, cu uriașe coarne de cerb”, coborâtă “în zbor de pe munte”), prezența Crucii le alungă (cf. confruntarea, simbolică, dintre tânărul
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
-o folosi la o vârstă așa de fragedă, îndesând în ea tutunul din șirurile agățate la streașina casei, unde tatăl meu le punea, ferindu-le de soare și de ploi. Singurul titlul nobiliar al familiei noastre, ce se pierdea în negura vremurilor, era acela de mămăligari. Semănând în mod izbitor cu Winston Churchill, grăbit să nu întârzie la ședințele din camera lorzilor, cu ceasul de care nu se despărțea niciodată, legat de betelia pantalonilor, printr-un lănțișor, ce dispărea în buzunarul
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
care întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat glasuri de chemare, de ajutor pentru cei necăjiți: „Tristețe, mânca-te-ar corbii,/ Să te bag sub firul ierbii,/ Și peste tine să calc!.../ De mine te-ai agățat,/ Și
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
indiferent de rasă, religie, sau organizare socială. Nici măcar indienii, recunoscuți pentru preocupările lor multimilenare în cele două domenii, oniric și sexual, nu aveau așa ceva, iar acum primeau binemeritate reproșuri și stăteau rușinați cu nasul în podele. Bine că dispăruseră în negura vremurilor amărâții de caldeeni, că acum ce-ar mai fi luat-o și ei... Sau egiptenii, deși cu mania lor de a ascunde totul sub cele mai neașteptate simboluri, cine știe... Însă președintele Uniunii, că doar de aia-i ales
DICŢIONARUL VISELOR EROTICE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357618_a_358947]
-
bine de ani, la Grivița și la Rahova, în Războiul pentru independență, chipul lui Ștefan cel Sfânt se profilase pe cer, ore în șir, arătând dorobanților „calea” și „adevărul” ce renăștea. Aceasta ne rămâne și nouă, astăzi, tulburătoarea „apariție din neguri”. Prof. Dr. Artur SILVESTRI București martie 2006 ------------------------------------- ARGUMENT De când mă știu am fost interesat de domnitorii români. De la Decebal la Mihai Întâiul! Aceștia reprezintă esența supușilor lor, sunt cei care prin faptele de arme, de vitejie, intelect, diplomație, cultură, viziune
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
Toate Articolele Autorului George PETROVAI HRISTOS A ÎNVIAT! Cui, Doamne, am fi fost acum de nu veneai să ne îndrumi și nu ne dăruiai lumină din candela acestei lumi, când mii de ani n-au fost de-ajuns din oameni negura s-alunge și-atâtea inimi mai ezită renașterea să și-o câștige?!... Dar Dumnezeu e Adevăr azi ca și ieri și-n veci de veci; de-aceea Lui îi mulțumim că nu suntem niște zevzeci și-n marea Lui milostivire
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
-se cu lacrimile elevatului, materializate în interiorul eului care suspină apăsat de palidul chip teluric: „Dar pierdută, cu ochi bólnavi, / Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat. / Și privirea-ți cade vagă peste apa larg ovală” „(Poemă în oglindă). Bacovia coboară în negura de vremi ca un dorit al demiurgului și celor contemporani timpului său, însă nu trăirilor sale, le deschide ochii să vadă nevăzutul ce va fi să fie: „Vezi, din anticul fotoliu - / Agonia violetă, / Catafalcul, / Și grădina cangrenată, / În oglinda larg-ovală
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
determinau să grăbesc pașii, împiedecându-mă de șine și traverse. Inima îmi venise la loc abia când, în sfârșit, începusem să recunosc unele detalii ale zonei. Nimic nu părea să se fi schimbat. Clădirea scundă a gării se ivise brusc din negură, cu copertina ei disproporționat de mare, sprijinită pe niște coloane de fontă. Între acestea, le puteam distinge pe măsură ce mă apropiam, atârnau ca odinioară, suspendate cu lanțuri, mai multe ghivece de flori. Binecunoscutul pavaj galben al peronului, aveam să constat curând
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
neomenești fac să răsară poezia precum orhideea printre spinii deșertului, unde se întrezărește “un sâmbure de lumină”. Ceea ce se remarcă în aproape toate poemele e tristețea, melancolia funciară, e nostalgia timpului prăbușit în sine și lipsa oricărei bucurii: “prăbușită în neguri / las dinții amintirii / să-mi muște / rana despăturită de umbre / spaima latră în adâncuri / dincolo de ridurile scoarței / zvâcnesc încă de sevă / încătușate primăveri / astăzi / ne mai desparte o cameră / a inimii / să spargem noaptea albă / și să culegem fluturi”. Ori
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
înalț spre cer modulele-n convoi”;” în timpul unui timp fără de timp”; “sunt poate, doar, o umbră a umbrei ce o caut”; “când sângele lunii ucide a rănii grea rană”; „și inima-mi de piatră din piatră să o scoți”; „Din negurile negurilor nesfârșite”; „Tronai etern peste un timp fără de timp”; „Inelul de inele, ecou după ecou ... ” ș.a. Aceste versuri repetate, devin o incantație suavă cântată sub balcon și acompaniată de lira unui trubadur veșnic îndrăgostit. Și vai, dacă n-ar fi
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
spre cer modulele-n convoi”;” în timpul unui timp fără de timp”; “sunt poate, doar, o umbră a umbrei ce o caut”; “când sângele lunii ucide a rănii grea rană”; „și inima-mi de piatră din piatră să o scoți”; „Din negurile negurilor nesfârșite”; „Tronai etern peste un timp fără de timp”; „Inelul de inele, ecou după ecou ... ” ș.a. Aceste versuri repetate, devin o incantație suavă cântată sub balcon și acompaniată de lira unui trubadur veșnic îndrăgostit. Și vai, dacă n-ar fi așa
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
mai 2013 Toate Articolele Autorului HRISTOS A ÎNVIAT! Cui, Doamne, am fi fost acum de nu veneai să ne îndrumi și nu ne dăruiai lumină din candela acestei lumi, când mii de ani n-au fost de-ajuns din oameni negura s-alunge și-atâtea inimi mai ezită renașterea să și-o câștige?!... Dar Dumnezeu e Adevăr azi ca și ieri și-n veci de veci; de-aceea Lui Îi mulțumim că nu suntem niște zevzeci și-n marea Lui milostivire
POEME DE PAŞTI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344688_a_346017]
-
În noapte, câțiva doar pornesc după stea. E greu să lovești cu călcâiul țepușul, Pustia sa-ți fie tovarăș mereu. Căci dosnic și greu, și pieptiș e urcușul Pe-al Golgotei munte - mormânt pentru Eu. Dar Cel ce ridica din negura firea, Ființei suflare și cuget a dat. El nu se întoarce să-și neage vestirea, Cuvântu-i e rod, iară rodu-i bogat. Ferice, El zice, de-n cale-ți amarul Cu lacrimi și ochii, și fața-ți înfruntă. Căci eu
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
odhihnă. Și pacea ce-o cauți nu-i umbră, nici vânt, De-s lupte, necazuri, război, fii ferice. Căci eu îți sunt pace, si eu îți sunt scut, Și eu îți sunt totul. E viu cel ce-ți zice. In negura lumii șoptirea-i s-aude. Un strigăt în noapte, chemare de dor. Și fruntea-i străpunsă s-apleacă s-asculte. Răspuns El așteaptă... un glas salvator. CE AI DE FĂCUT, FĂ REPEDE O lumină perfidă-mi taie sufletul în șuvite
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
s-a s dus în lumea-ntreagă N-are râu-n vaduri pietre N-avu țara asta zei Câți trecură peste dânsa De nemernici și mișei Din adânc de vremi și până În tăriile albastre Blestemați să fi-ți de-apururi Negurile mamii voastre! Și pentru urmașii voștri Ce-ar dori în veci să vină Le strigăm din veac s-audă Că nu mai avem țărână! INVENTAREA LUI Nu cumva el Bălcesu a fost trimis anume Și intra în cetate un fel
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
greu reîntruparea ți-o mențin - Dau viața mea târziu pe-o altă mână Și voi plăti cu drumurile până Ne vom plia amiezile ce vin. Te-aș fi iubit de nu-mi erai stăpână ... PASTEL soarele și-a tuns pletele... negurile iau locul luminii iar ghețurile..., ghețurile au legat bărcile de maluri dar iată, soarele aruncă-n noi săgeți și copacilor dinți verzi le-au crescut! ah, dacă iubirea mea ar fi iernat la tine-n suflet! RUG Mai trece-mă
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
a cântat-o. Oare primul nostru ministru, prezent la spectacol a tras vre-un învățământ din el? Cred că nu, deoarece nu este în favoarea Federației Republicilor Autonome Baronale pe care o conduce. Nu țara i-a dat mandatul! Cândva, în negura veacului abia trecut, operele literare, cu tendință potrivit dorinței conducătorilor, se instituia într-o „rezistență prin cultură” Si astăzi cultura este oaia neagră a politicienilor. A recunoscut-o public chiar primul ministru și chiar președintele țării. Nu este oare cazul
DIN LAC ÎN PUŢ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350699_a_352028]
-
câmpia și albastra zare. Am venit pe lume... s-ascult privighetoarea, să văd pădurea foșnitoare si macii îndrăgostiți de propria culoare. Am învins durerea țesând albastru-mi vis. ca valurile-n țărm bat secundele mileniilor în porți de paradis... Din negura vremilor, bat clopote grele, O, mă iau la întrecere cu strălucirea unei stele. Am venit pe lume să vad soarele trecând peste bariera sorții și voi cânta...cânta-voi Lumina Chiar și în clipa morții. Referință Bibliografică: Menire / Floarea Cărbune
MENIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350763_a_352092]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Perdele de zăpadă mi-alunecă pe pleoape, Și cerul se așează pe ochii-mi mai aproape, E Domnul nostru-n inimi descătușând himere, Și umbra dinspre neguri,de-atâta alb,iar piere... Se-aude dinspre-adâncul pădurii adormite Sub liniștea cernită din ceruri nepăzite O rugă de credință ce-adânc întrepătrunde Nedumerirea Evei, cu cine și de unde Să-aprindă-n întuneric credință și virtute, Când umbre-nfricoșate spun vrute și nevrute? Și
RUGĂ-N RĂDĂCINI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358804_a_360133]
-
spirit și în duh, averea irosită a bunicului. Dar necazurile nu au ocolit nici familia Sinu ... Familia lui nea Mitică Ancorat de amintirile unui timp demult trecut, astăzi, Dumitru Sinu răsfoiește cu amărăciune câteva file din viața familiei sale. Din negura vremurilor, o altă amintire dureroasă prinde contur. Când i-a murit mama, la numai 27 de ani, el avea doar trei ani, sora sa, Ana, avea șase luni, Iosif - șase ani, Nicolae - opt și Ion - unsprezece ani. Nu peste mult
NEA MITICĂ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358842_a_360171]