2,225 matches
-
cu legea împotriva activităților anti-subversive. Dacă era adoptată toți colegii mei aveau să fie împrăștiați, eu nu m-aș mai fi putut concentra asupra antrenamentelor și ar fi fost sfârșitul eforurilor depuse până atunci. Trebuia să fac un plan. Mă nelinișteau toate astea. - Practic, dacă se aproba legea respectivă, nu mai puteați duce o viață de renegat și trebuia să câștigați bani pentru a trăi. În acest fel nu mai puteați continua antrenamentele. Acela a fost primul șoc. Nici la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ci ceea ce îi dăduseră oamenii ca fiind obiecte stranii. Era în ele o stranietate conferită, dobândită printr-o conviețuire intimă și de durată. în condiția obiectelor intervenise un element necunoscut până nu demult Bătrânului condiția umană care îl speria, îl neliniștea, îl înhiba și îl incita în același timp. în labirintul arhivei nu avusese prilej de relații cu oamenii. Găsea doar povești aride în dosarele pe care le citea cu nesaț. îi cunoscuse prin această oglindă strâmbă și acum, după ce îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de ce nu se poate. Era deznădăjduită când a trebuit s-o las. Peste o zi va găsi un pretext, va veni la București, va vorbi cu tine și veți vedea ce e de făcut. Peste două zile tocmai când mă nelinișteam din nou neavând nici o veste, primii câteva rânduri scrise pe o foiță de șocolată (fusese pusă în mijlocul altei scrisori adresate lui Loulou; era o precauție ca să nu se observe nimic, deci acum era mai prevăzătoare decât se arătase în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că-l pot minți oricând, că eu știam în orice clipă exact tot ceea ce se petrecea într-însul (nu idei, ci sentimente), în timp ce îi rămâneam un străin. Deci aveam satisfacția să-i produc unele neliniști, pe cit putea el fi neliniștit, chiar dacă ele se cumințeau iute. Slabă consolare, și care nu-i făcea decât servicii (îl mai complica), dar nu puteam să mă opresc. - De aceea nu-i de mirare că mi-a rămas un străin. Și apoi, aveamașa de puțin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
venit de la o înmormîntare. Spun: - Am știut tot ce se petrecea între voi, căci mă vizita deseori.Puteam astfel ști ce se întîmplă, Nu-mi spunea nimic, dar mă pricepeam să-l descos, fără ca să aibă vreo bănuială. Îi pricinuiam neliniști, imaginam evenimente, puteam să-l fac să creadă orice. Aveam imense bucurii ca să-l chinui, dar cine va ști febrilitatea mea bolnavă producîndu-mi astfel de satisfacții? Eu rămâneam pe multă vreme distrus, în timp ce el se refăcea imediat, fie că - om
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru câteva ceasuri la Cavarna devine obligatorie, căci îmi permite să cred că mai am oarecare libertate (așa de umilă, că-mi dam seama de asta), și după o escapadă de câteva ceasuri pe ulițe umile, satisfăcut de curajul meu, neliniștea să nu se fi întîmplat ceva Ioanei mă invadează tot mai mult, și o pornesc înapoi spre port, mai înainte de ora ce mi-o fixasem, grăbindu-mă tot mai mult pe drum, și ultimii pași făcîndu-i alergând. De obicei, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
scrisoare n-are decât o valoare momentană, te bucuri când face pe drum cât mai scurt timp, căci înseamnă că-ți aduce sufletul cel mai din urmă al iubitului, iar o scrisoare întîrziată nu te consolează prea mult, dacă ai neliniști că nu mai primești nimic altceva. Este ca și cum o scrisoare datată vechi i-ar anunța "sunt sănătos" și dacă nu mai știi noutăți, îl consideri pe acest "sunt sănătos" ca pe o prevestire rea. La fel un "te iubesc" apare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că misterul a rămas tot așa de mare. O frază cu dublu înțeles îți strică tot ceea ce clădiseși mai sigur. Chiar și aspectul greșelii ei, pe care o cunoșteam bine, e mereu altul, căci câte o vorbă neașteptată aduce noi neliniști și mă convinge că aventura lor nu se potrivește cu ce îmi închipuisem. Detaliile pe care le aflu la întîmplare n-au valoarea lor relativă prin comparație unele față de celelalte, ci fiecare colorează pentru un timp trecutul, după cum mi se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înșirat pe rînd: "nu știu ce am vrut să spun, nu mai țin minte", "am vrut să mă răzbun pe tine", "mă gândeam la ceva fără importanță", și dacă aș fi acceptat unul dintre aceste motive, toate la un loc contra-zicîndu-se, adăugau neliniști. Se poate să scot o consolare, fiindcă ea însăși nu mai ține minte ce voise să spună; sau se poate că ea întîrzie de a mă liniști spunîndu-mi adevărul neînsemnat dintr-un instinct al ei, deseori verificat, de a se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ști ce e cu Viky, dar nu pot spune cum ar fi trebuit să facă altminteri. Ce ridicol este însă să exagerezi părerea de rău, să cauți s-o faci egală cu a celorlalți direct interesați! Uneori trebuie să te neliniștești pentru o simplă durere de cap, cu toate că bolnavul a putut în absență să aibă o mie de dureri de cap, de care, departe chiar de ai fi știut, nu ți-ar fi păsat deloc. Zilele în port deveniseră așa de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a celui străin, aduce în față diferențe cu adevărat radicale. Astfel de diferențe nu sunt decât arareori resimțite ca pașnice, inofensive (Tzvetan Todorov). De regulă, par să 88 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ascundă ceva suspect, un potențial apt să neliniștească. Iar ceea ce neliniștește în acest fel capătă imediat semn negativ. Însă pentru a vedea în lumea celuilalt însăși sursa răului, in fernul ca atare (JeanPaul Sartre), e nevoie mai întâi să o per cepi în afara sensului, străină oricărei logici comune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aduce în față diferențe cu adevărat radicale. Astfel de diferențe nu sunt decât arareori resimțite ca pașnice, inofensive (Tzvetan Todorov). De regulă, par să 88 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ascundă ceva suspect, un potențial apt să neliniștească. Iar ceea ce neliniștește în acest fel capătă imediat semn negativ. Însă pentru a vedea în lumea celuilalt însăși sursa răului, in fernul ca atare (JeanPaul Sartre), e nevoie mai întâi să o per cepi în afara sensului, străină oricărei logici comune sau familiare. Cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în formule de felul „A = A“, aceasta este goală de sens, sinnleer, sau indiferentă în privința sensului. Chiar și atunci când sunt false sau inutile, incapabile să trezească un anume interes, propozițiile cu sens nu au de ce să ne îngrijoreze. Cea care neliniștește profund este tocmai exprimarea lipsită de sens. De pildă, „Cezar este și“. Aceste trei cuvinte nu compun o propoziție decât în aparență. Nu ne spun nici măcar că un oarecare, Cezar, este o simplă conjuncție. De aceea Carnap numește acest șir
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
treaz al acestui fenomen, face diagnoza unei epoci („epoca unui mare declin“, așa cum o numește în Voința de putere, § 57) și întrevede ceea ce urmează. Recunoaște înainte de toate acest oaspete străin, venit de nu se știe unde și în stare să neliniștească pe oricine. „Nihilismul stă la ușă: de unde ne vine acest oaspete, cel mai straniu cu putință?“ (§ 1). Nu știi prea bine de unde vine, însă când constați că „valorile cele mai înalte se devalorizează“, că „lipsește răspunsul la întrebarea «de ce?»“, știi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Iar pentru a înțelege ceea ce vrea să spună o propoziție, aceasta trebuie adusă din nou în lumea care îi este proprie. Trebuie privită „ca un fapt demn de atenție“, de care să te poți mira sau în fața căruia să fii neliniștit. De exemplu, ideea că unele întâmplări nu au nici o cauză poate să ne apară absurdă. Însă „absurdul“ ei se sprijină pe credința - ea însăși lipsită de sens - că orice se înscrie într-o înlănțuire sigură de cauze. În unele situații
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se mai lasă văzută doar ca viață elementară și peisaj captivant, ci drept ceea ce pune viața omenească la încercare. De această dată, diferența ei se naște din însăși acea indiferență ce poate să devină gravă, terifiantă. Este o indiferență care neliniștește, amenințătoare. În fața ei, ne asigură filozoful german, te întâmpină simpla lipsă de sens. Și, deo potrivă, ceea ce se opune cu violență posibilității sensului, absurdul însuși. Astfel întâlnită, natura ne apare absurdă în ea însăși, simplă dezlănțuire de forțe fără nici o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a celui străin, aduce în față diferențe cu adevărat radicale. Astfel de diferențe nu sunt decât arareori resimțite ca pașnice, inofensive (Tzvetan Todorov). De regulă, par să 88 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ascundă ceva suspect, un potențial apt să neliniștească. Iar ceea ce neliniștește în acest fel capătă imediat semn negativ. Însă pentru a vedea în lumea celuilalt însăși sursa răului, in fernul ca atare (JeanPaul Sartre), e nevoie mai întâi să o per cepi în afara sensului, străină oricărei logici comune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aduce în față diferențe cu adevărat radicale. Astfel de diferențe nu sunt decât arareori resimțite ca pașnice, inofensive (Tzvetan Todorov). De regulă, par să 88 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ascundă ceva suspect, un potențial apt să neliniștească. Iar ceea ce neliniștește în acest fel capătă imediat semn negativ. Însă pentru a vedea în lumea celuilalt însăși sursa răului, in fernul ca atare (JeanPaul Sartre), e nevoie mai întâi să o per cepi în afara sensului, străină oricărei logici comune sau familiare. Cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în formule de felul „A = A“, aceasta este goală de sens, sinnleer, sau indiferentă în privința sensului. Chiar și atunci când sunt false sau inutile, incapabile să trezească un anume interes, propozițiile cu sens nu au de ce să ne îngrijoreze. Cea care neliniștește profund este tocmai exprimarea lipsită de sens. De pildă, „Cezar este și“. Aceste trei cuvinte nu compun o propoziție decât în aparență. Nu ne spun nici măcar că un oarecare, Cezar, este o simplă conjuncție. De aceea Carnap numește acest șir
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
treaz al acestui fenomen, face diagnoza unei epoci („epoca unui mare declin“, așa cum o numește în Voința de putere, § 57) și întrevede ceea ce urmează. Recunoaște înainte de toate acest oaspete străin, venit de nu se știe unde și în stare să neliniștească pe oricine. „Nihilismul stă la ușă: de unde ne vine acest oaspete, cel mai straniu cu putință?“ (§ 1). Nu știi prea bine de unde vine, însă când constați că „valorile cele mai înalte se devalorizează“, că „lipsește răspunsul la întrebarea «de ce?»“, știi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Iar pentru a înțelege ceea ce vrea să spună o propoziție, aceasta trebuie adusă din nou în lumea care îi este proprie. Trebuie privită „ca un fapt demn de atenție“, de care să te poți mira sau în fața căruia să fii neliniștit. De exemplu, ideea că unele întâmplări nu au nici o cauză poate să ne apară absurdă. Însă „absurdul“ ei se sprijină pe credința - ea însăși lipsită de sens - că orice se înscrie întro înlănțuire sigură de cauze. În unele situații, vorbirea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se mai lasă văzută doar ca viață elementară și peisaj captivant, ci drept ceea ce pune viața omenească la încercare. De această dată, diferența ei se naște din însăși acea indiferență ce poate să devină gravă, terifiantă. Este o indiferență care neliniștește, amenințătoare. În fața ei, ne asigură filozoful german, te întâmpină simpla lipsă de sens. Și, deo potrivă, ceea ce se opune cu violență posibilității sensului, absurdul însuși. Astfel întâlnită, natura ne apare absurdă în ea însăși, simplă dezlănțuire de forțe fără nici o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
un vânt ce sufla cu putere, culcând iarba de pe pășuni și șuierând sinistru printre pâlcurile de brazi. Nu dură mult și, între vârfurile înalte, ascunse de nori groși și grei de ploaie, începu să răsune înăbușit huruitul tunetului, care îi neliniștea tare pe huni, cu totul neobișnuiți cu vremea schimbătoare de la munte. Pe când cădeau primele picături, grupul mergea în șir indian pe teren deschis, pe o cărare ce unduia pe la jumătatea pantei, de-a lungul coastei acoperite cu iarbă a muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe mânerul săbiei. Audbert, care îl știa cât e de impulsiv, nu-l scăpa din ochi, temându-se să nu facă vreun gest neașteptat și violent, cu consecințe imprevizibile. Ceilalți își strângeau degetele pe amulete și se uitau în jur neliniștiți, cercetând lada descoperită, micul spălător cu o găleată de metal lângă el, vreascurile uscate, sacii cu cereale și așternutul - nimic altceva decât o împletitură din trestie, cu o piele de berbec veche și zdrențuită întinsă peste ea; în sfârșit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cei doi soldați din avangardă continuară să înainteze o bucată de drum; la un moment dat, bănuitori, probabil din cauza liniștii ciudate ce se simțea pretutindeni, își încetiniră mai întâi caii, apoi se opriră cu totul. în vreme ce unul dintre ei scormonea neliniștit cu privirea printre copaci, celălalt se întoarse și făcu semn cu mâinile către cei ce se apropiau, căutând, parcă, să-i facă să se oprească. — Prea târziu, strecură Odolgan printre dinți. De-acum, sunt ai noștri. 10 Trăgând adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]