1,009 matches
-
ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE DOR, împărțit în DISTANȚE STELARE, cu plete de nori, prin înserate chemări, unde se poate concepe o LUMINĂ DIVINĂ, pentru nemărginiri de visuri înghețate, ce zac în spărturi de univers și TRUPURI VEGETALE. Cine decât tu, CEA FĂRĂ NUME din lumea ta de nimic, ce vroiești să-mi furi toate iubirile vii, ale DRAGOSTEI MARMOROASE DE CHIPURI ETERNE. CEI CE AZI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu luciri de stele mute, prin grădina afânată , florile stau să asculte. Îmi ridic cu dor privirea, înspre mantia tăcută și ating nemărginirea într-o lume nevăzută
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
nou societatea nimicită, într-o formă demnă de această Providență. Este de observat că atunci cînd oamenii cu profunde sentimente sociale au rupt toate legăturile care îi țin uniți, umiliți, împrăștiați, fără ieșire, fără speranțe, naufragiază, ca să spunem așa, în nemărginirea unui ocean de nenorociri; atunci ei recurg printr-un anume impuls natural, în ultimă instanță, la ajutorul puterilor supranaturale, atunci se îndreaptă și se concentrează asupra Religiei, mîngîierea tuturor celor ce suferă nenorociri, în ochii cărora ea face să strălucească
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ajute omenirea ca să-și urmeze calea spre adevăr și dreptate se reunesc cu ușurință prin prietenie și asemănare profundă; căci adevărul este universal și nu se schimbă, uniunea care conține adevăr divin ca obiect este, de asemenea, universală, și impune nemărginire în privința numărului membrilor săi. Mai mult, prin legătura adevărului, o astfel de uniune este permanentă și stabilă, nu încetează și nu se extinde în conformitate cu schimbările provocate de împrejurările exterioare; iar frățietatea dintre primii Episcopi deținea adevărul evanghelic ca obiect și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
1836) Isuse! De-aș putea să Te iubesc mai presus de orice, dă-mi puterea să Te iubesc! (6 februarie 1836) Tu care vezi toate relele din mine: vindecă-mă" (11 noiembrie 1839) Tată, nu mă părăsi! Nemărginitule, Îți cer nemărginirea... o, veșnicul meu bine! (24 ianuarie 1840) Fac me Domine servum Tibi sicut Te servum sibi fecit Pater Tuus! (6 mai 1840) În numele dragostei pe care mi-ai purtat-o în viață, mîntuiește-mă și în ceasul morții! Domnește în mine
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cer pe Fiul tău cel dumnezeiesc și Spiritul tău! (2 februarie 1851) Ia Tu frîiele puterii mele, o, capul meu, o, viața mea, o, Domnul meu! O, Domnul meu, fă în așa fel ca mărginirea mea să nu fie împotriva nemărginirii ființei Tale! Fă, Domnul meu, să mă înțeleg cu toți aceia cu care Tu știi că mă înțeleg! (13 decembrie 1852) Eu Îți cer ceea ce inima Ta vrea să-Ți cer! (20 mai 1853) Cuprins Cuvînt înainte / 5 Prefață la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Necunoscutul și dezgustul provocate de acel nou, care urma imediat să înceapă, au fost teribile; însă zice că în acel timp n-a fost nimic mai greu pentru el ca gândul necontenit: „Ce bine-ar fi să nu mor! Ce nemărginire ar fi dacă mi-aș recăpăta viața! Și toată ar fi a mea! Fiecare minut l-aș transforma într-un secol, nimic nu aș pierde, fiecare minut l-aș socoti, ca să nu-l cheltuiesc degeaba!“ Spunea că până la urmă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
învățământului agronomic universitar și la bicentenarul învățământului tehnic universitar ieșean. Autorul succintelor referiri de aici - absolvent la rându-i la Alma Mater Iassiensis, îndrăznește a rosti cu emoție pentru venerabila instituție și savanții ei: Admiratio Stelele-n cer clipi-vor boltind nemărginire „Per aspera ad astra” se crede-n Alma Mater, Se-avântă-nvățăcei de cuget cu gândul în eter, Cercând a prinde totul ce-i mai presus de fire Magiștrii ninși de vreme-știința lumii toată Surâd cu bonomie la judecăți pripite, Îmbie la prudență
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
transporta pe Volga, cîntece din repertoriul obișnuit al cercurilor revoluționare, nu poate să nu le admire; cîntecul măicuții Volga, se gîndește Vania, În modulările lui mărețe atot-dominatoate nu putea izvorî decît În cadrul acestor peisagii și din sînul acestui popor. Dar nemărginirea acestui peisaj, Întunecat de cuburile din bîrne Înnegrite, de o arhitectonică atît de primitivă, În aceste sate ce se oglindesc posomorîte În mărețul lor fluviu, care domină toată priveliștea Îi trezește În amintire orizontul ondulat și totdeauna cuprins Între hotarele
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Volga, cîntece din repertoriul obișnuit al cercurilor revoluționare, nu poate să nu le admire; cîntecul „măicuții Volga“, se gîndește Vania, „în modulările lui mărețe atot-dominatoate nu putea izvorî decît în cadrul acestor peisagii și din sînul acestui popor“ (3, 281). Dar „nemărginirea acestui peisaj, întunecat de cuburile din bîrne înnegrite, de o arhitectonică atît de primitivă, în aceste sate ce se oglindesc posomorîte în mărețul lor fluviu, care domină toată priveliștea“ (3, 281) îi trezește în amintire „orizontul ondulat și totdeauna cuprins
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ca să viseze! Barca vieții lor poate să se contreze ca o proastă cu veșnicia stîncii și să ofere mării un tribut nedorit nici chiar de ea. De pe terasa Ingelei înfrunt din nou vîntișorul acela înșelător ca să sorb cu nesaț infinitul, nemărginirea, eternitatea. Coji de nucă duc destine și vise pe întinderea fără margini, peste valuri care, deocamdată, nu cer victime. Ca un dominator absolut scrutez depărtările și aflu destine sugerate doar de luminițele ce se aprind în vile situate pe insulele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nimic comun cu fapta care intervine nemijlocit în real și îl transformă. Activitatea poetică este asemenea unui vis; ea nu este o realitate 27. Altfel spus, în limbaj poetic eminescian, Numai poetul,/ Ca pasări ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului,/ În sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 28. Înzestrat cu harul divin al talentului său, numai poetul poate percepe ecourile și imaginile, arcane ale acestei lumi, invizibile pentru alții. Întorcându-ne acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
altuia; cu auzul numai și numai la ce spune celălalt, dereticând din automatism cine știe ce interior de Vavilon, copilul ia aminte fără pic de invidie la tot ce se spune. Atunci el, Ca pasări ce sboară/ De-asupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului, / În sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 102. Comunicarea este absolută, iar imaginația copilului, virgină prin definiție, își croiește lumi nebănuite de nici o minte matură; poate că și de aceea mamele își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sale tumultoase: Aș vrea să mă prefac și eu într-o stâncă de gheață, să privesc etern răsăritul stelei polare 265. Caracterizări cu totul imprevizibile apar în Avatarii faraonului Tla: I se părea că e un greier amărât suspendat în nemărginire 266... Geniul eminescian, însă răzbate în tot ceea ce poetul cugetă: În mine, în pieire și renaștere este eternitatea 267... Câteodată, doar contururile îl definesc, iar descrierea are accente din proza lui E.T.A. Hoffmann: Privea în păretele afumat la umbra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de înțelegere; iar poetul este conștiința fără de care lumea, cu întreg misterul ei, ar fi mult mai puțin înțeleasă: Că-ndărătul lumii voastre mici de-o măsurați cu cotul/ E-o vecie că-nainte-i o vecie este iar/ Că-n nemărginirea lumii și a vremei ea-i o clipă/ Suspendată 71. Ca urmare, geniul are o capacitate creatoare înrudită cu cea a Demiurgului, o putere ce se manifestă însă în lumea-i dinăuntru 72. Numai poetul cu intuițiile sale este mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adresată Atotputernicului ceresc. Mă trezesc șoptind „Tatăl nostru care ne ești În ceruri...” Dar, Doamne! Și noi suntem acum În cerurile mărginașe care deschid calea spre Împărăția ta!!! Sentimentul ne copleșește, simțim o căldură benefică prin tot corpul, gândurile zboară spre nemărginirea văzduhului, sus, tot mai sus, spre lumina pură a veșniciei..., spre mirifica Nirvăna Închipuită de Buddha Săkya-muni. În curând, În mica „insulă zburătoare” se lasă liniștea binecuvântată. Peste câteva ceasuri, cu ochii Încă cârpiți de somn, privesc pe geamul aeronavei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Descoperiți minunile lumii, p. 263. 325 pământul, ce păreau imense urdii de fantome uriașe ce urcau, În rânduri strânse pe Înalte trepte de haos, spre asaltul cel mai deasupra al tăriilor cerești.... Un tunet răzleț, răsări din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde, și un ropot fără Întrerupere și nedeslușit vestea, de pretutindeni, apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire, strecurându-se printre frunzișuri, se strânse tânguios și jalnic, În nesfârșitul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fundurile cele mai de jos, ale adâncului... mai jos spre fund, mai spre adâncuri, ca și pe o stavilă a nesfârșitului, ochiul se reazimă pe albastru răsturnat al bolților cerești... Aceiași nori răzleți și albi, același soare strălucitor Însuflețea lumea nemărginirilor de jos, ca și lumea nemărginirilor de sus... TRADIȚIONAL ȘI MODERNISM Din Kuala Lumpur se poate ajunge ușor cu mașina la Kuala Selangor, printre localități rustice, plaje de vis, plantații de ceai, palmieri de ulei, zonă de coastă, cu istoricul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
adâncului... mai jos spre fund, mai spre adâncuri, ca și pe o stavilă a nesfârșitului, ochiul se reazimă pe albastru răsturnat al bolților cerești... Aceiași nori răzleți și albi, același soare strălucitor Însuflețea lumea nemărginirilor de jos, ca și lumea nemărginirilor de sus... TRADIȚIONAL ȘI MODERNISM Din Kuala Lumpur se poate ajunge ușor cu mașina la Kuala Selangor, printre localități rustice, plaje de vis, plantații de ceai, palmieri de ulei, zonă de coastă, cu istoricul turn Melawati Hill, de unde se poate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și Întinderea orizontului Îmi schimbă șirul ideilor și Îmi insuflă o mulțumire nespusă. Atunci Îmi pare că mă prefac Într-o nouă ființă, că toate puterile-mi sufletești se măresc și că mă aflu În adevăratul element al naturii mele. Nemărginirile cerului și ale mării, Între care mă găsesc, dau aripi Închipuirii mele și o Îndeamnă să se rătăcească În spațiile lor. Atunci ca o pasăre voioasă, ea se Înalță În seninul cerului, zboară peste hotarele orizontului, se cufundă În noianul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
că natura nu mai putea fi oprită din furia ei muribundă... După mai bine de o oră, treptat urletele vijeliei Începură să-și scoboare glasul, și zbuciumul apei tălăzuite se mai potoli; un tunet răzleț, Încerca să mai răscolească clocotitor nemărginirile Întunecoase, dar iute Îți strânse neputincios, În tăcerea nopții adânci, duruitul depărtat!... Artileria cerească scoborâse treptele văzduhului spre lumea cealaltă... cineva trase parcă În lături perdeaua neguroasă a norilor, și, În Întunericul cel mai deasupra al cerurilor, o poartă de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
noastră, a tuturor lucrurilor neînsuflețite și Însuflețite, Grădina lui Dumnezeu pentru plante, animale, și pentru creația supremă a Forței Absolute, OMUL!!! Vom avea puterea de judecată, chiar și 674 În al doisprezecelea ceas, să păstrăm acest glob terestru, infim În nemărginirea Marelui Infinit, dar care pentru noi oamenii, reprezintă căminul nostru milenar, cu bunele și relele destinului, ca Între carapacele unei scoici, care miraculos transformă banalul bob de nisip În diamantina perlă! Totul de acum ar putea deveni Nimic, prin nesăbuința
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ucigător de fierbinte. Soarele arunca violente sclipiri de platină peste Întreaga natură. Vietățile s-au retras În vizuinile lor, la răcoare. Pe neașteptate, imense și negre urdii de fantome uriașe apar la orizont Întunecând cerul. Un tunet se aude prin nemărginirile rotunde. Se vede lumina frântă a fulgerelor. Pământul Înfricoșat se cutremură. Vântul vâjâie cu glas de frunze spulberate, de codri zbuciumați. Picaturi gigantice izbesc cu putere pământul. Într-o clipită curgeau pârâiașe Înspumate. Dar, deodată, urletele vijeliei s-au potolit
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
unde vibratorii de sunet și lumină, de Cuvânt, adică de ordo ab chaos, de Duhul Sfânt ordonator al lumii create de Marele Arhitect al Universului pe calea arătată omenirii spre adevăr și viață de Cristos. Mi-e dor de-acea nemărginire,/ de timpu-n care stelele sfârșesc,/ mi-e dor de început de taină/ și de apus de noapte-n univers,/ de drumul care plânge cald spre tine/ mi-e dor de-acea nemărginire 784. Dacă totul este infinit, tăcerea te conduce
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viață de Cristos. Mi-e dor de-acea nemărginire,/ de timpu-n care stelele sfârșesc,/ mi-e dor de început de taină/ și de apus de noapte-n univers,/ de drumul care plânge cald spre tine/ mi-e dor de-acea nemărginire 784. Dacă totul este infinit, tăcerea te conduce în percepția a ceva foarte îndepărtat, inaccesibil chiar, exaltat dar lucid, simți că ești totul și nimic. Acolo, în poesie, în spatele celui mai banal cuvânt se ascunde misterul, un vid al spiritului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]