1,143 matches
-
rezervă viitorul, căci oamenii sunt mai răi și mai lacomi decât câinii. Iar lăcomia după avere, după putere, după o ciozvârtă mai bună, după femeia altuia, după un pat mai moale și o mână încărcată de sclipitoare inele inutile, este nemăsurată. Când aud ce se întâmplă acum nu pot să nu mă gândesc la asemuirea dintre mai marii zilei de azi cu cei ai comunismului ai căror victime au fost familia Racoce și mii de altele ca ea. Cine își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cel care pusese bazele Departamentului emisiunilor religioase din TVR, transformat ulterior în redacția "Viața Spirituală" a Televiziunii Române. În această redacție avea să își deruleze activitatea și Lili Lemnaru, fost tehnician în TVR, cu vădit talent redacțional și cu o dorință nemăsurată pentru cunoașterea profundă a tainelor credinței, actualul producător al rubricii "Pelerin". Chiar la acea ședință de început a participat, ca proaspăt angajat, Titi Dincă 26, cel care, din punctul meu de vedere, a știut să își adapteze formația teologică la
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În adevăr, era o fiară neiertătoare, cu o putere nemăsurată, schimbase câțiva miniștri și chiar vreo doi șefi de guvern, o adevărată fiară, cu mișcări neprevăzute și stăpînă cu totul pe împrejurimile sale. Într-un fel semăna destul de mult cu Mihai Mihail, numai că spre deosebire de acesta, Coriolan Popa avea bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Totuși, ar trebui să fii cu ochii pe el. Umblă zvonul că Express vrea să lanseze un ziar gratuit și că l-au rugat pe Jack să fie redactor-șef. Fran se simți cuprinsă de neliniște. După cum îi spusese cu nemăsurat sarcasm lui Jack, Citizen se bucura de independență și de loialitatea cititorilor săi, dar în astfel de vremuri potrivnice aveau să reziste cititorii lor fideli tentației unui ziar gratuit? Mai ales unuia cu un redactor-șef de calibrul lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care spălau parbrize, dușmanii dintotdeauna ai Henriettei, stăteau la pândă cu bureții lor soioși. Fiindcă era prea târziu ca să recurgă la tactica ei obișnuită de-a porni ștergătoarele de îndată ce-i vedea, Henrietta fu silită să-și vadă parbrizul mânjit. Cu nemăsurată satisfacție își dădu seama că nu avea mărunțiș și nici de-a naibii n-avea de gând să le dea o hârtie de cinci lire. — Uitați. Luă o pungă de hârtie de pe scaunul de lângă ea și le-o întinse curtenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe șapte cărări în căruță și să-și lase caii să găsească drumul spre casă, consumatorii moderni își sunau soțiile. Fran memoră ce voia să bea fiecare și își croi drum spre bar. Ca de obicei, barmanul misogin găsea o nemăsurată plăcere în a lăsa clientele de sex feminin, chiar și cele în ținută de afaceri, să aștepte cât mai mult cu putință. Între timp, Fran ajunsese în punctul cel mai bun, în care s-o ignore ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aproape de neconceput că acele forme alcătuiau un făt și că acesta trăia și creștea înăuntrul ei. — Acolo bate inima fătului. Fata arătă spre o formă care pulsa regulat. — Bate mult mai repede când este în pântecele mamei. Spre stânjeneala ei nemăsurată, ochii lui Fran se umplură de lacrimi. Cât de ușor era să creezi o altă ființă umană, o simplă neglijență, o pastilă pe care uitai s-o iei, un prezervativ nefolosit, și acel moment banal, trecut cu vederea, marca începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nețărmurită, făgăduind un viitor care trebuia să curgă fără sfârșit - după cum fără sfârșit îmi închipuiam că va fi flacăra tinereții mele. Dar tresării ca dintr-un vis: îmi răsărise înaintea ochilor icoana vânătorului, amărâtă și aspră... Înainte-mi, până în depărtări nemăsurate, în perdele de neguri, se întindea Bărăganul drept, fără o ridicătură, fără un arbore. Călăream singur subt un cer nemărginit, cu dragostea și cu neliniștea; un vânt slab îmi mângâia și-mi răcorea fața. Un canton, undeva departe, sună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pieței mondiale, ci pur și simplu să o domine". Concluzia nu poate fi decât una singură: "La patruzeci de ani de la sfârșitul războiului mondial, noi nu știm încă cu adevărat cine l-a câștigat". Această strategie, născută, evident, dintr-o nemăsurată ambiție, este pusă în practică, ordonat și fără urmă de glamour, cu un geniu al manipulării educat de mii de ani. Este același spirit care, în artele marțiale, a dus la crearea supremului rafinament al învingerii adversarului fără slobozirea săgeții
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dar, știute o clipă, ca o umbră, toate acestea n-au mai fost știute și doar târziu, foarte târziu, ar fi putut fi singurul lucru pe care să și-l amintească din acea stare de treziebețiesomn, însă numai cu o nemăsurată strădanie. Însă atunci se gândi la camera în care zăcea și apoi la camera ei de acasă și la toate camerele în care zăcuse ori numai dormise vreodată ce îi apăreau nu numai îndepărtate și străine, ci chiar ostile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
flori în culori strălucitoare care i-au adus de multe ori bucurie. Dar acum privește imaginea indiferent, se uită dincolo de ea și vede hârtia pe care și-a însemnat ce se întâmplă de câteva zile, la serviciu, unde tensiunea sporește nemăsurat; simțindu-se cu toții sub o lupă, fiecare este chemat pe rând în fața unor activiști prăfuiți ce nu se recomandă, dar le împing în față o hârtie pe care trebuie să completeze spațiile albe, numele, prenumele, locul și data nașterii, adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să nu se simtă liber și acum nu era, nimic din ce dorea el să se întâmple nu mai depindea de el. Se simțea cu mâinile legate. De parcă simțurile l-ar fi încălecat și l-ar fi supus cu o nemăsurată greutate și după plăcere vine durerea și nu mai e liber. Voia să-și recapete libertatea și spiritul lui se frământa și se încovriga și izbucnea între legături și odgoane, ca o inimă energică palpitând într-un spațiu sufocant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Al nouălea cerîc) N-au mai fost lacrimi, nu pentru că nu mai era durere, ci pentru că există un prag chiar și în umilință și în disperare și în așteptare pe care îl atingi și pe urmă se înstăpânește o liniște nemăsurată, și nu se mai aude palpitația inimii de parcă n-ar mai bate; ca atunci când ai o prăvălie la stradă, cu ferestrele neastupate și ușa larg deschisă, încât poate intra oricine, să vadă și să cumpere, și aștepți în spatele tejghelei oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de a-și uni destinul cu al lui printr-o dublă sinucidere. Tomoe este fantoma femeii ce dorește cu disperare să-și încheie viața alături de Yoshinaka, dar care sfârșește prin a îndura caznele unei morți solitare, pedeapsă a unei nemăsurate iubiri. Generalizând, putem afirma că, dincolo de acest exemplu emblematic, întoarcerea fantomei e întotdeauna o mărturie a imposibilei, inacceptabilei separări de ființa iubită, dar și de lume, de viață. Forța mereu prezentă a dragostei - pentru un bărbat sau pentru o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își dorește dramaturgul. Singurătatea Echilibristului în lumina reflectoarelor trimite, pentru Genet, la singurătatea lui Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se întreabă „dacă nu cumva este însăși Moartea”. Echilibristul, acest Narcis dansator pe sârmă, se privește poate în oglinda lui Gorgo... Cel ce va dansa va fi mort - hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
bag în seamă și dau să trec înainte. Cu un salt de jivină, mi se așează în față. --O clipă de zăbavă, boierule! - îmi grăiește el cu glas ce nu îngăduie nici o împotrivire. M-am oprit privind la el cu nemăsurată teamă, dar și cu multă admirație... Chip de voinic abia ieșit de sub dalta unui neîntrecut meșter. Mânecile cămășii albe ca helgea suflecate. Chimir lat și ghintuit. Cizme în care pare turnat... Pălărie cu zagara întinsă... Ochii două țăndări de cer
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu era o scrisoare de dragoste, ci conținea unele relatări despre semnificația unor poeme inedite, deci sugestii pentru tînara lui colaboratoare care Îi traducea În rusă poeziile. Și totuși din scrisoare se degaja o anume ambiguitate, „un patos corintic“, „un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. SÎnt convinsă, domnule, Încă sînt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m-aș fi simțit umilită sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca și Minotaurul, „transgre- sează speciile și legile anatomiei” (26, p. 81). Leul locuiește un spațiu haotic, necosmizat, în creierul munților, în „codrii ce n-au d-umblat”, pe tărâmuri izolate unde „mirean n-a călcat” și unde vegetația crește nemăsurat și neordonat : „unde iarba crește,/ în patru se-mpletește”. Statutul său este acela de ființă stihială („Vine leul cum îi vântul/ Scuturându-se pământul”), care pradă și distruge spațiul cosmizat : Leul în sat că și-o intrat, Ce-o fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu poți avea modele. Modelul existențial Baudelaire înseamnă sinucidere. Modelul Eminescu, cine l-ar putea urma? Nici seninul Goethe nu e ușor de imitat. Prin urmare, în poezie trebuie să-ți urmezi propriul puls existențial. Sigur, poți avea o admirație nemăsurată față de anumiți scriitori. Asta e altceva. Aici nu încap prea multe discuții. Probabil ai vrut să mă întrebi ce scriitori mi-au influențat creația. Nu-i așa? Dacă mi-a fost rușine când cei din jur au descoperit că scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
șapte ani de acasă. * Casa părintească este cuibul din care ți-ai luat zborul, dar și un motiv de întoarcere. * Unii impun statui altora; alții dărâmă propriile statui. * Dacă ești cetățeanul unei țări, de ce refuzi să-i vorbești limba? * Libertatea nemăsurată de legi dă în anarhie. * Cine te consideră pe tine prost, e mai prost ca tine. * Până și nevăzătorii consideră că negrul nu e alb. * Trăind printre noi, politicienii noștri par de pe altă lume. * Există și ciobani care îi apără
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Șatova, Șatov, Piotr Verhovenski) sunt fascinate de personalitatea acestui erou. Stavroghin este considerat un „soare” sau este denumit „țarul” (Lebeadkin și Piotr Verhovenski îi spun astfel ). „Dumneata ești lumina și soarele...” Dar ceea ce îl caracterizează, în esența lui, este orgoliul nemăsurat și indiferența față de tot ce face și față de toți cei pe care-i întâlnește. Personajul devine conștient de damnarea sa: el știe că a greșit atunci când a provocat moartea Matrioșei și, mai târziu, pe aceea a Mariei Lebeadkina, înțelege că
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
decizia sa. Dar nici aici nu se poate aduce un răspuns ferm și unilateral. Personal nu cred că un motiv unic i-ar fi putut determina gestul. Ioan trivializează punându-l pe seama orgoliului rănit la unctio Bethaniae și a poftei nemăsurate de bani. E penibil să-ți închipui că pofta de bani, perspectiva paradisiacă a chilipirurilor îl vor fi ținut trei ani lângă Isus! Dacă era obsedat de îmbogățire, Iuda și-ar fi ales (presupunând că el și-ar fi ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe care îi poți iubi și admira. Îi plac lui Sartre toate acestea? Judecând după neuitatul său personaj Autodidactul din La nausee, nu ne vine să credem. Dar insistând în lectura prefeței sale, altfel destul de indigestă, aflăm explicația exaltării sale nemăsurate, "revoluționare", față de opera lui Jean Genet: cică, chipurile, această lume a pegrei celei mai abjecte, cu care se confundă ca într-o beție, fără posibilitate de iluzionare din partea cititorului că ar fi vorba de vreo parabolă, liricul ei creator, și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
această posibilitate, se simți copleșit de propriile-i limite și de singurătatea lui - era singur contra o mie în această luptă pentru cucerirea galaxiei. Întreg Universul părea că-i face semn cu ochii stelelor sale, ațâțându-i ambiția și lăcomia nemăsurată. Dacă dădea greș acum, nu va mai avea niciodată o altă ocazie. Într-o lume fără hrana, nu putea spera să dezlege taina călătoriilor spațiale. Nici măcar constructorii orașului nu fuseseră în stare să se desprindă de planeta lor. După ce trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ajunge la mal / Nevătămat“ (Bucurie) etc. Curios este faptul că multe comparații se referă la îndeletnicirea de bețiv: „Te strâng în brațe / Cu ardoare / CA un boschetar / O sticlă de tărie / Mare.“ (Îmbrățișare) „Sorb / Cu voluptate / Dintre coapsele tale / Plăceri nemăsurate / CA un bețiv / Din sticlă / Vise deșarte.“ (Voluptate) „Aroma / Trupului tău / Mai dăinuie / În memorie / CA pe gâtlejul ud / Al unui bețiv / Mirosul de tărie“ (Aroma) etc. Singura surpriză oferită cititorilor constă în aceea că uneori „ca“ este înlocuit cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]