1,089 matches
-
ce face dreapta, cînd e zăpăceală toată lumea prosperă!" Nu era chiar așa, dar asta era impresia, părerea generală. Părerea asta se forma îndeosebi din pricina gazetelor. Tot gazetele erau la mijloc! Reclame de automobile umpleau cîte o jumătate de pagină, firmele nemțești și franțuzești se întreceau la reducerea de prețuri și la avantaje, simțind că există bani, dar că nu se crease încă necesitatea, bunăstarea de cele mai multe ori lenevește omul, mai ales cînd n-a fost obișnuit cu ea, cînd se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta nu însemna că toată lumea era vinovată. Aici autorii programului, îi privi pe sub sprîncene, străduindu-se să pară absorbit de text, îl urmăreau la fel de încordați și de interesați în reacții, autorii programului se despărțeau de Mackensen, generalul avea puterea armatei nemțești în mînă și toți supușii erau dușmani, se despărțeau și aruncau cea mai otrăvită momeală toți aveți o parte de vină, dar numai unii vor fi socotiți vinovați și vor plăti. Cine consimte, cine sprijină programul nu că va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
albaștri mai ales măritați cu oameni de bună condiție, negustori de preferat? O patrulă călare ori doi-trei agenți în civil de-ai lui Parizianu, pălării pleoștite care se văd de la o poștă, raglan de Sherlock Holmes ori mai nou, balonseide nemțești, lungi ca niște anterie, în preajma locului de întîlnire știut, ar face bucățele-bucățele toată articulația asta ciudată care îi aducea aminte de experiența domnului profesor Schmeltzer. Dar el nu putea acționa, nu putea face nimic. Treaba lui a fost și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
călătorului. În tăcerea nopții de-afară, se auzi deodată un nechezat jalnic. Cine știe de unde vine! murmură Neculai. În ochii celui căzut ardea o durere neclintită. Veni primarele, un om voinic, nalt, c-o leacă de pântece, îmbrăcat cu straie nemțești. Țăranii îi făcură loc, el se apropie, dădu mâna cu popa, apoi privi un răstimp pe străin. Nu-l cunosc, zise el după aceea; îl cunoaște cineva? Nu-l cunoaște nimeni! răspunse Neculai. —Ce-i de făcut? Tocmai atunci intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din nou, se urcă pe bicicletă și Începu să pedaleze de zor, Îndepărtîndu-se. Dincolo de aleea casei familiei Raymond, doi băieți germani de vîrsta lui se jucau cu o minge, În timp ce mama lor descuia Opelul familiei. De obicei, Îi strigau lozinci nemțești sau aruncau cu pietre În el pînă Îi oprea mama lor. Dar azi, toți trei rămaseră tăcuți. Jim trecu pe lîngă ei pe bicicletă, Încercînd să nu le arate fața lui Învinețită. Mama Îi ținea pe fiii ei pe după umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care cred că gândesc și au răspunsuri la toate Întrebările, acești indivizi se află În centrul tuturor harababurilor. La un moment dat vorbesc despre „brutalitatea și neomenia prusacilor“, iar În clipa următoare afirmă că „ar trebui să exterminăm toată nația nemțească“. Totdeauna cred că „lucrurile stau rău acum“, dar „n-au nici pic de Încredere În idealiștii ăștia“. Azi Îl numesc pe Wilson „doar un visător fără simț practic’, iar peste un an se aliază Împotriva lui pentru că și-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și trase afară o carabină cu țeava tăiată, probabil de calibrul 10. Văzu că era încărcată: cinci gloanțe mari, cu alice. Le scoase și le băgă în buzunar. Parie pe gândurile lui Tommy Sifakis și căută sub pernă. Un Luger nemțesc încărcat. Îl goli de gloanțe, necăjit că n-avea timp să caute seiful cu poze cu câini, pe care mai târziu să i le arunce în față lui Lucy Whitehall, ca să se învețe minte să nu mai umble cu grecotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din colecția Muzeului Național de Artă al României, pe care l-am folosit ca ilustrație pe coperta unui volum anterior (270). Rosenthal pictează cu sute de detalii un „altar al fumătorului”, cuprinzând prețioase narghilele, ciubuce, lulele, pipe și chisele, unele „nemțești”, altele „turcești” (292). Pipele turcești erau numite de Aleksandr Pușkin „lulele de la Țarigrad”. Ele apar în colțul oriental al camerei lui Oneghin : „Pe mese bronzuri, porțelanuri,/ Lulele de la Țarigrad,/ Covoare scumpe pe divanuri/ Și statuete mici de jad” (Evgheni Oneghin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spune Mariana zâmbind n-a aflat nici până în ziua de azi!". Următoarea întâlnire cu Hatmanul Tobă avea să se petreacă în cu totul alt decor: pe strada Gheorghe Manu din București. Ofițerul era îmbrăcat civil, cu un loden de piele nemțesc și cu o pălărie vânătorească. Afișând un aer misterios, îi spune Marianei că ar fi bine să uite că l-a întâlnit. "Ai să mai auzi de Tobă Hatmanul!"8. După instaurarea regimului comunist, Hatmanul avea să facă mulți ani
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
dintr-un caz real și senzațional descoperit în arhivele Gestapoului, în care eroul, un maistru care lucra la o uzină din Berlin, se hotărăște să acționeze împotriva lui Hitler. In timp de câțiva ani, cu o grijă a amănuntelor specific nemțească, depune în diferite colțuri ale orașului mici manifeste scrise de el însuși în care cheamă la luptă împotriva lui Hitler. Este în cele din urmă prins de Gestapou și, înainte de a fi condamnat la decapitare, i se smulge ultima iluzie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca o elevă de liceu. Frumușică. Fima Îi zise: Aproape că ți-am telefonat noaptea trecută. Am reușit să-ți găsesc generalul finlandez care Începe și se termină cu litera M. Mannerheim. De fapt se numea von Mannerheim. Un nume nemțesc. El e cel care a uimit pe toată lumea reușind În fruntea micii armate finlandeze să oprească atacul lui Stalin, care a venit peste ei cu forțe uriașe În anul 1938. Tamar spuse: Știi totul. Ai fi putut deveni cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eliberate nu vor fi niciodată retrocedate“. Acuși vor planta acolo, printre camerele de gazare, vreo colonie pentru tineret. Poziții stabilite pe teritoriu disputat. Colonii agricole militare ca pe vremuri. Ce, Auschwitzul e cumva o așezare evreiască? E o așezare nazistă. Nemțească. De fapt, ar trebui să se transforme, dimpotrivă, Într-o așezare creștină În general și catolică poloneză În special. Mai mult: să acopere tot acest lagăr al morții cu mânăstiri, cruci și clopote. De la o margine la alta. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai rămas nimic din ele. Ben Gurion și Lupatin erau morți. La fel și erudiții refugiați cu pălăriile și papioanele lor. Iar Între ei și Yoezer, noi mințim, Înșelăm și ucidem. Ce-a mai rămas? Pini și tăcere. Și volume nemțești deteriorate de pe cotoarele cărora auriul literelor s-a șters de mult. Deodată Fima se văzu silit să-și rețină lacrimile de dor. Nu dor de cei morți, nu de ceea ce-a fost și nu mai este, ci de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sare, adăposturile nomazilor cu turme de capre negre și cuțite răzbunătoare ascunse printre cutele veșmintelor, corturile negre părăsite și, În centrul tuturor acestora, Rehavia, cu acordurile melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere, ridicatul pălăriilor, liniștea Între unu și cinci, candelabrele de cristal, mobila sculptată și lăcuită, tapițeriile din brocart și piele, serviciile de masă din porțelan, sertarele pentru fețe de masă și șervete, sensibilitatea rusească a tatălui său, a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ultimul radio show. Cel din urmă film al lui Robert Altman, profesiune de credință vie, caldă, tristă, veselă, extrem de umană despre viața din lumina reflectoarelor și, poate mai mult, despre viața în general. » Requiem/Recviem de Hans-Christian Schmidt. Narațiune rece, nemțeasca, bine chibzuita, dar care se acumulează spre final, când și spectatorul simte nevoia unor descărcări energetice. Cu atat mai mult cu cât abordarea cazului fetei despre care se crede că e posedata e pe cât de riguroasă pe atât de obiectivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
putut comite cine știe ce fapte mari! - afară de aceea de a muri! T-ar fi plăcut să aibe decorații ... cu panglică roșie . Cu nemții nu avusese alte raporturi decât cele nevoite. Prin bunele lui tratative, moșia cumnatului fusese cruțată. Din fericire, coloanele nemțești nesuferite erau acum departe. Lică se credea bun patriot, dar nu avea destulă încredere în hârtiuțele nemțești. De aceea, după un timp, când regimentul trebuise să plece în Ardeal. Lică, deși nesupărat de nimeni, se decisese să treacă pentru 153
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu panglică roșie . Cu nemții nu avusese alte raporturi decât cele nevoite. Prin bunele lui tratative, moșia cumnatului fusese cruțată. Din fericire, coloanele nemțești nesuferite erau acum departe. Lică se credea bun patriot, dar nu avea destulă încredere în hârtiuțele nemțești. De aceea, după un timp, când regimentul trebuise să plece în Ardeal. Lică, deși nesupărat de nimeni, se decisese să treacă pentru 153 totdeauna la viața civilă. O împrejurare îl făcuse să plece pe un timp din București. Duduia Mari
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
țară șvabă. „Pierdut“ În mai multe sensuri, Între care acela că șvabii nu-și mai vorbeau dialectul german, preferînd limba ungurească. Generația părinților mei o rupea Încă binișor pe șvăbește, În schimb, a mea nu mai știa o boabă de nemțească. Vorbea numai maghiara, pe care am deprins-o și eu destul de repede de pe ulițe, de la joacă. Marea majoritate a numelor de familie erau Însă pur germane: Müller, Merk, Schaffner, Geiger, Fischer, Mesmer, Tepfenhart, Baumgar tner, Napholz, Werner, Alt, Schwarz, Reiss
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cultivării viței și al stoarcerii vinului nemții l-au adus din Valea Dunării Superioare și de pe țărmurile Mării Suabiei. Pare se că, În Europa, vița-de-vie nu răzbate la nord de linia care unește Tokaj cu Sătmarul, ținut unde oricare așezare nemțească ar fi putut să-și sape boierește un iaz pe care să-l umple cu vin. Nu departe de Rătești, către est, răznite de la șoseaua principală, Întîlneai trei colonii de șvabi care vorbeau curent germana lor de secol al XVIII
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
față de moșu’ Ștefan, o poveste și cu cel de al doilea război unde fusese recrutat În 1943, la patruzeci și șapte de ani, ca auxiliar al trupelor germane. Îl trimisese Într-acolo administrația lui Horthy pentru buna cunoaștere a limbii nemțești Încă din vremea focului din ’14-’18, cînd el fusese Înrolat de austrieci, nu de unguri, selectat direct din regimentele de gardă imperială de la Viena unde și făcea cătănia. Am stat prea puțin În preajma lui ca să-mi fi rămas mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cîte unei porecle a unuia sau altuia. Moșu’ Costin avea reputația unui om aspru. Pare se că instrucția de cazarmă Îl modelase definitiv. Pe cînd se aflau În gospodăria lui, obișnuia să și trezească cei șase copii cu comenzi militare nemțești, tot așa Îi mîna la lucru, Îi chema la masă ori Îi trimitea la biserică. Nu-i certa, ci-i plesnea de-a dreptul cu un scorbanci, la urma urmei, tot un soi de bici. Ridicat să plece, mi-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ducele Menumorut a rezistat trei zile și trei nopți În cetatea de pămînt Zotmar asalturilor cetelor de unguri. Lucru puțin știut este că aici s-a ridicat cea mai veche urbe germană de pe cuprinsul românesc, cu cele dintîi contingente militare nemțești colonizate puțin după anul 1000 de către regina Gisela, sora Împăratului romano-german Henric și soția lui Ștefan, primul rege creștinat al Ungariei. Două secole mai tîrziu, așa-zișii teu toni se găseau tot la fața locului, bucurîndu-se de prețuirea regelui Andrei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un mal și pe celălalt al rîului Someș (În original, „fluvius Zamos“), tîrguri ce aveau să se unifice pînă la urmă Într-unul singur, cunoscut ungurește ca Szatmárnémeti, În germană Sathmar, iar românește Sătmar. Limba maghiară atestă și astăzi caracterul nemțesc (Németi) al uneia din jumătățile ce compun Întregul. Mai aveam de gînd să evoc poziția deloc oarecare a ținutului pe harta Europei, reamintind că, la vreo 30 de kilometri nord-est de Sătmar, pe malul drept al Tisei, Franz Joseph plantase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neagră căuta să vadă pe cine mai putea să devoreze Între Columbus Circle și Verdi Square. Pentru Margotte asta era fascinant. Orice era fascinant, ea era dispusă să discute o zi Întreagă, din toate punctele de vedere, cu deplină pedanterie nemțească. Cine era negrul acesta? Care erau originile sale, clasa sa, atitudinile sale rasiale, vederile sale psihologice, adevaratele lui sentimente, estetica sa, politica sa? Era oare un revoluționar? Era oare În favoarea unei lupte de gherilă a negrilor? Dacă Sammler nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
răutate. O creatură sâcâitoare, dornică, veselă, pornită, stângace. Ceștile și tacâmurile erau unsuroase. Uita să tragă apa. Dar peste toate astea se putea trece ușor. Tocmai dăruința ei aducea bucluc - tratarea a tot ce e sub soare cu asemenea căpoșenie nemțească. Ca și cum nu era destulă belea că e evreică, biata femeie mai era și nemțoaică. — Așa. Și care este părerea dumitale, dragă unchiule Sammler? Întrebă ea În sfârșit. Știu că te-ai gândit mult la asta. Ai trăit atâtea experiențe. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]