1,494 matches
-
în schimb, iar atitudinea asta ne-a consolidat și mai mult statutul printre cei de acolo. Ar trebui adăugată aici și comunitatea evreiască din oraș, rabinul, care era un om deosebit. În general, perioada asta mi se pare cu totul nemaipomenită. O spun din nou, dificilă, dar a fost un lucru pe care mă bucur că l-am făcut, m-a îmbogățit incredibil de mult. Am învățat multe - despre mine, despre societate, relații umane, comunități restrânse și o lume total diferită
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
însoțească pentru tot restul vieții lui, ceva care nici nu-l deranjează... Ceva ce e al lui, a fost de înainte de el și va fi după el... Lucrul ăsta îi face mult bine. A aparține de ceva e un lucru nemaipomenit. Acest sentiment al „apartenenței” este ceva ce povestitorul însuși n-a simțit niciodată, dat fiind că în copilăria și adolescența lui s-a simțit înstrăinat de mediul în care trăia, „ca o plantă ce tânjește să-și înfingă rădăcinile în
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
neliniștitoare sau chiar teribile. Și toate sunt relatate într-un limbaj simplu, accesibil, colorat cu regionalisme și expresii populare, punctat de mărcile aproape insesizabile ale unei ironii inteligente și discrete. În Minunea, de pildă, un țăran (Lungu) are „o vedenie nemaipomenită, ieșită din comună” care îl ia prin surprindere și nu-i îngăduie să mai pună întrebări „la momentul oportunist”. Îl zărise pe Dumnezeu, tocmai la el în pătuiag, stând în capul oaselor, însă nu este în stare să-și amintească
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
părăsit iubita. Totul pare sumbru. Aproape că viața nu mai are rost. Încearcă acum să plasezi evenimentul într-un spațiu mai luminos: încă ești tânăr, viața merge înainte, câtor oameni nu li s-a întâmplat asta, iubita este o ființă nemaipomenită, dar nu e unică și de neînlocuit. Chiar dacă nu vei găsi alta la fel, noua iubită poate fi și ea la fel de valoroasă, pe alte valențe. Și, de fapt, gândindu-te bine, dacă n-a știut să prețuiască o ființă cum
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
se pare. Nu era doar frică, oamenii își dădeau seama de ceilalalți oameni. Baronul asculta cu interes și compasiune, chiar dacă pe urmă schimba vorba. Acești solarieni 19, deci, la care te tot referi, iubite fra' Tommaso, sunt chiar așa de nemaipomeniți? Chiar așa, domnule Baron; fapt e că ei folosesc, și-aici Tommaso își schimba glasul ca un bufon, numai ce sunt în stare să călărească, o lance, două pistoale de cea mai bună calitate, cu țeava subțiată, ce vin de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la pământ, rămânând așa până la apusul soarelui. Broscoii continuau să țopăie și să scoată un orăcăit nefiresc; ca și cum ar fi vorbit între ei și ar fi plănuit ce-i de făcut. Toată noaptea sosiră de prin toate părțile o adunătură nemaipomenită. În zori dispărură fără urmă cu excepția unui soi de bale asemănătoare cu roua, numai că oleacă mai vârtoasă. Ce se întâmplase? A doua zi Tommaso și grupul său de prieteni au încercat să le dea de urmă, dar fuseseră dezorientați
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dintre ei se remarcă prin capacitatea de a clasifica, verifica și pune la grea încercare propria ființă, dar și pe ceilalți, până la exasperare; știu să se apere de orice atac la integritatea lor morală și pun în practică o formă nemaipomenită de comportament ce le permite să cunoască firea celorlalți". Putea să se recunoască în acele descrieri generice? Cât era de adevărat din ceea ce se vocifera pe seama lui? Trimegisto nu era de neglijat, citise vreme îndelungată voința aștrilor și cercetase comportamentele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oprit, spuse. Numai că ne-am dat seama prea târziu. Cât să ne spună câteva vorbe înainte să sară în tren. S-a urcat din mers, ții minte, ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. A fost un salt nemaipomenit, parcă eram în jocul celor o sută de frunze. — Până la barieră, trenul mergea mai încet. De-asta zicea s-o luăm pe pasarelă când trăgeam câte o țigară, spre casă, după serviciu. Se nimerea să fie tocmai pe la opt, când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tu ai dreptate, ce-i de făcut? Ești inteligent, plin de autoritate, ia măsuri." "E misiunea ta de mamă să stai de vorbă cu fata, s-o luminezi..." "N-am nici o aptitudine, zise rece madam Ioanide, care era de-o nemaipomenită instransigență când era vorba de programul ei de viață. Nu mă pot înțelege cu ea, n-avem nimic comun. Eu am făcut-o, dar atâta tot... Vreau tihnă." Ioanide recunoscu în sinea lui că madam Ioanide avea dreptate, deoarece și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trei Dioscuri. Panait Suflețel sculîndu-se dimineața nu se îmbrăca îndată, ci ședea în pat sau umbla în odaia foarte încălzită de o sobă de teracotă imensa, și el în cămașă de noapte, însă de o pânză țărănească de o grosime nemaipomenită (în timp ce a lui Hagienuș era de borangic și largă ca un talar). În așteptarea laptelui, Suflețel scotea câte un text grec sau latin, de obicei Theocrit, Virgiliu, Properțiu, și recita câteva versuri cu glas tare. Întotdeauna, pe măsuța de lângă pat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-și da seama de inutilitatea lucrului, întrucît însemnările făcute pe margini în focul indignării l-ar fi denunțat oricum că citise jurnalul, lipi din nou scoarțele caietului. XVII Panait Suflețel dădu, în urma morții lui Dan Bogdan, niște reprezentații de lașitate nemaipomenită, frizând bufoneria. De la orele patru după amiază nu mai ieșea din casă, spre a nu fi prins de întuneric. Dormea pe la rude - la un cumnat, la un frate - schimbîndu-și des adresa și evitând a spune unde locuiește. Când Gulimănescu vru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorbitori la întruniri, aveam sentimentul că n-aș putea deschide gura în fața unei mulțimi. Ei bine, cu prilejul unei comemorări la Ateneu am fost invitat să vorbesc, pe ne-pregătite. Sala era ticsită, acolo pe tribună am simțit o liniște nemaipomenită, un sentiment de dominație și am vorbit improvizat, mult și cu căldură. Am fost răsplătit cu o furtună de aplauze. Acesta a fost de fapt începutul carierei mele politice, deoarece am fost remarcat de un mare om politic de atunci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
eu sau de-i face altcineva. - Atunci, foarte bine, primesc. - Vreau să te mai întreb un lucru: ești sănătos? De altfel o să-mi aduci certificat. . - N-ai nici o grijă, sunt fără cusur. . - Poți să vii să mă săruți. Acest dialog nemaipomenit, cu toate acestea autentic, se ținu între Demirgian și Sultana, care după aceea se îmbrățișară foarte călduros, privindu-se reciproc, ca spre a se încredința de excelența târgului încheiat. După acest acord, Sultana, ținând de mână pe Demirgian, merse la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui, și fiind un simplu meseriaș, fără cultură deosebită, se speria de tot ce nu reprezenta repetarea unui prototip. Botticelli privi macheta cu o seriozitate perfectă, dovedind (după credința lui Ioanide, care-l observa la rîndu-i) o forță de disimulare nemaipomenită. Nici un mușchi nu tremura, pleoapele nu clipeau în semn de iritație internă. Botticelli părea într-un extaz calm și zise doar: G. Călinescu . - E foarte frumos! . - Ascultă, Botticelli, ție nu-ți place, spune drept. . - De ce să nu-mi placă? se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el nu-l speria neantul, pe care nu și-l putea închipui, ci "moartea". Pe mama lui Ioanide o preocupa mormântul, de bună seamă își închipuia că acela era un apartament rezervat unei existențe veritabile după deces. Avea o grijă nemaipomenită de a poseda un loc de veci cu acte în regulă. O preocupare chinuitoare era aceea de a nu fi îngropată de vie, motiv pentru care conjura pe toți să n-o înmormînteze înainte de cele trei zile rituale. Apoi se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
orice, cu un calm extraordinar. Suburbiile Iondrei s-ar mândri cu el. În ceață cred c-ar conduce douăsprezece omoruri simultan pe malul Tamisei și ar apărea pe urmă la Belfast. Are un dar de a fi prezent de la distanță nemaipomenit. De-aș putea să-l civilizez, l-aș recomanda pentru Intelligence Service. Când vreodată voi avea o "situație", pe Gavrilcea îl destinez pentru paza personală și mediațiile secrete. Un altul, Carababă, comme qui dirait "vieille femme brune", "dark aged womman
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ordin i se hărăzea favoarea de a asista la execuția nepotului său. Grația avea și o față sarcastică. În vreme ce se petreceau aceste lucruri în legătură cu Hangerliu, al treilea prizonier, Cioarec, individ care făptuise multe crime și lovituri, trecea printr-o agitație nemaipomenită. N-avea pe nimeni la îndemînă, deoarece rudele abia știau de urma lui. El, care cu atâta sânge rece, sau mai degrabă lipsă de sensibilitate, executase ordinele odioase ale conspirației, auzind că este condamnat la moarte, se albi ca varul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sufletului romantic, având drept rezultat tendința personajului de a se vedea pe sine ca pe un străin. Rămânând în sfera literaturii germane, un scriitor și naturalist german de origine franceză care a abordat fantasticul este Adalbert von Chamisso care în Nemaipomenita poveste a lui Peter Schlemihl, tratează motivul omului care și-a pierdut umbra, acesta fiind un element cu implicații folclorice. Motivul umbrei desprinse de corp este preluat ulterior și de către Mihai Eminescu în episodul umbra mea din opera Sărmanul Dionis
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
călcă pe coadă cu toată puterea’’. Ce se întâmplă de aici încolo, nașterea fiului de împărat, pe nume Dizir, nefericirea lui de a nu se putea apropia de frumoasa Caliroe datorită lungimii nasului, întâlnirea cu bătrâna vrăjitoare, posesoarea unui nas nemaipomenit de scurt etc., toate aceste peripeții, așadar, nu fac decât să susțină ideea morală a povestirii, dezvăluită abia în final. Este un final în care racordarea filonului magic la tema de morală beneficiază de un ,,tratament’’ epic edificator prin funcționalitatea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
iulie 1876] {EminescuOpIX 148} ECONOMIA NAȚIONALĂ ȘI D. A. VLĂDESCU Doctor în drept, doctor în medicină Acest domn, doctor în medicină, doctor în drept, a publicat mai zilele trecute o cărțulie intitulată " Cauzele crizei financiare în Romînia", în care dezvoltă o nemaipomenită bogăție de planuri teoretice și istorii pe apă, care vor face plăcere tuturor comis-voiajorilor însărcinați cu vânzare de indigo, fie 'n Spania, fie la poluri. O probă din această prețioasă operă nu strică: România ocupă pe continent o pozițiune strategică
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
destulă pentru ea", România pare încă a fi statul despre care Oxenstierna spunea regelui său să meargă să vadă cu ce mică porție de înțelepciune se pot "ferici" statele. Pe cât domnea însă într-o parte a generației trecute o suficiență nemaipomenită, tot pe atâta cealaltă parte a inteligenții naționale se împluse de neîncredere față cu toate creațiunile lui Cuza Vodă, față chiar cu acele a căror necesitate s-ar fi putut discuta până la un punct oarecare, al căror caracter îndoielnic era
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
prea mari înrîuriri străine, trăind sub invectivele presei europene pentru că nu dăm drepturi politice evreilor, care nici nu ne știu limba, toate mișcările noastre a fost tratate de vecini c-o rară lipsă de generozitate și c-o ne-dreptate nemaipomenită față cu alte popoară. Nu e mult de-atunci de când un diplomat maghiar a pronunțat cu liniște marele cuvânt că numai c-o companie de honvezi e în stare să puie pe fugă întreaga [armată a] României. {EminescuOpIX 360} suntem
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
prea mari înrîuriri străine, trăind sub invectivele presei europene pentru că nu dăm drepturi politice evreilor, care nici nu ne știu limba, toate mișcările noastre a fost tratate de vecini c-o rară lipsă de generozitate și c-o ne-dreptate nemaipomenită față cu alte popoară. Nu e mult de-atunci de când un diplomat maghiar a pronunțat cu liniște marele cuvânt că numai c-o companie de honvezi e în stare să puie pe fugă întreaga [armată a] României. {EminescuOpIX 361} În
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Mulți zarafi din orașul nostru (și zarafi sunt în fapt și acei cari uzurpează numele de bancheri) abuzează în mod neiertat atât de simplicitatea soldaților din rânduri rusești, cât și de nevoile momentane ale ofițerilor lor. Astfel ni se relatează nemaipomenitul fapt cumcă zarafii (care-s toți evrei) schimbă soldaților armiei rusești napoleonul cu 19 franci, luând un franc pentru schimbarea piesei de 20 franci. Și asta se numește libertatea comerțului, pe când ar trebui să se numească tâlhărie curată, ce ar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
JÜRGEN: Vreau un peisaj. Peisajul e totul. Cel mai bun lucru într-un om e un peisaj fără sfârșit. Sfârșiturile unui peisaj sunt curgătoare și amintesc de lapte și ceață. Peisajele sunt peisaje, pentru că sunt o privire dintr-o depărtare nemaipomenită. Imaginarea unui peisaj este sfârșitul apocalipsului uman. Un peisaj veritabil economisește orice naștere, orice viață și firește și mai presus de toate, moartea celui care folosește peisajul. Atunci când un om pictează un peisaj din viață, atunci acel om iese la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]