7,995 matches
-
poate concepe ca un lucru să aibă un început fără să aibă, mai devreme sau mai tîrziu, un sfîrșit. E de neconceput o altă posibilitate. Nici măcar Kant, cu a sa antinomie din Critica rațiunii pure, unde arată că este cu neputință să dovedești că lumea are sau nu are un început și un sfîrșit, nici măcar el nu a întrezărit o altă variantă. Să mai spun atunci că fizicienii, cu optica lor păcătoasă de tip pozitivist, au ajuns să conceapă de neconceputul
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
pare că în toate cazurile în care vrei să descrii cu precizie niște procese fizice a căror simplitate depășește orizontul comun de așteptare, rezultatul la care ajungi este o descumpănire mentală în urma căreia, vrînd-nevrînd, perplexitatea pe care ți-o dă neputința de a înțelege un fenomen te silește să reflectezi pe marginea lui. Iar ceea ce obții e filozofie autentică, iar nu speculație lingvistică. În al doilea rînd, pentru Feynman singurul test în stare să verifice adevărul sau neadevărul unor cunoștințe este
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
ei. Limbajul matematic este certificatul de atestare a generalității unei cunoștințe. Fără el, omenirea nu ar putea atinge precizia unei descrieri pertinente a universului înconjurător. În al treilea rînd, e uimitoare ușurința cu care profesorul își poate recunoaște neștiința sau neputința de a înțelege ceva. Citez un scurt fragment dn prefața cărții: "Feynman a fost odată rugat de un asistent de la Caletch să explice de ce particulele cu spin 1/2 se supun statisticii Fermi-Dirac. A măturat sala cu privirea și-a
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
Sorin Lavric De fiecare dată cînd țin în mînă o carte despre Heidegger îmi amintesc cum Noica, învederînd neputința exegeților de a comenta inteligibil filozofia neamțului, afirma că acesta nu poate fi povestit. Cu alte cuvinte, jargonul lui Heidegger este atît de concentrat în asonanțele și aliterațiile familiilor de cuvinte pe care le folosește încît singura cale de a
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
drept "un discurs mediocru" și orice propunere a acestuia un "plagiat" după ideile mult mai strălucite ale lui Ion Iliescu. Vorbind de preferință prin două guri știrbe de tun - Ludovic Orban și Crin Antonescu -, liberalii se înmormântează în molozul propriei neputințe, atașați unor mașinării infernale a căror direcție e neantul. Rupți de realitate, funcționând după reguli ce nu țin cont de ceea ce vrea și gândește omul de rând, politicienii României actuale au devenit - cu minime excepții - o clasă retrogradă, obsedată de
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
genul de autosugestie care îndeamnă la acțiune, de unde și pericolul pe care îl reprezintă. Dar tot în categoria cunoașterii deficitare intră și credulitatea sau neîncrederea spontană a oamenilor în tot ceea ce văd în jurul lor. În plus, necunoașterea are ca rezultat neputința de a alcătui o ierarhie valorică a situațiilor în care nimerim în viață, de unde și lipsa de potrivire dintre conjunctura în care ai nimerit și comportamentul pe care îl ai. Încercînd să ofere o regulă menită a evita neconcordanța dintre
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
apăsarea indeciziei de a o satisface sau nu, totuși nu te poți abține și treci la faptă. Dependențele de orice fel sînt exemple de compulsie irezistibilă. Ele sînt cu atît mai dureroase cu cît sînt însoțite de conștiința clară a neputinței de a li te opune. Tot în această categorie intră cazurile de lipsă a voinței, abulia definitivă și apatie iremediabilă. Toate sînt forme de eșecuri ale inteligenței umane, adică forme de irosire a capacităților pe care le are un om
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
plac discutabil și, mai ales, după punga masivă a celui ce comandă proiectul. Nu există coerență, nu se leagă nimic cu nimic, dictează doar lipsa de cultură și vanitățile. Plimbările prin București nu fac decît să-mi sporească suferința și neputința. Ca și faptul că nu înțeleg ce se întîmplă și cum se mai poate așa ceva. Oameni de cultură, cîteva nuclee de intelectuali - arhitecți, pictori, sculptori, scriitori, cercetători - s-au străduit, de-a lungul timpului, să vorbească și să aducă în
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
se fac bancuri ieftine, clișeele nu lipsesc și chiar nici plictisul, asta în prima parte a filmului. Apoi ritmul ficțiunii crește vertiginos. Personajele (interpretate strălucit de actori) trăiesc în profunzime o mare tragedie în mod inconștient, toți fiind alienați de neputința de a se confrunta cu adevărul istoriei, de neputința de a răspunde cu sinceritate întrebării: Ce s-a întâmplat în realitate? Care au fost adevărații revoluționari? Care sunt vinovații? în loc să răspundă toți se eschivează prefăcându-se că nu știu nimic
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
nici plictisul, asta în prima parte a filmului. Apoi ritmul ficțiunii crește vertiginos. Personajele (interpretate strălucit de actori) trăiesc în profunzime o mare tragedie în mod inconștient, toți fiind alienați de neputința de a se confrunta cu adevărul istoriei, de neputința de a răspunde cu sinceritate întrebării: Ce s-a întâmplat în realitate? Care au fost adevărații revoluționari? Care sunt vinovații? în loc să răspundă toți se eschivează prefăcându-se că nu știu nimic. Deși toată lumea îi cunoaște pe vinovați, se preferă culpabilitatea
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
un mecanism de la un boite-a-musique straniu, care coincide cu blocajul și ezitarea din sufletul bietului Hermocrate. Adrian Enescu alcătuiește o lume surprinsă în zarva căutărilor de tot felul, în fuga după găsirea identității, o lume care se încurcă în propriile neputințe, angoase și prejudecăți, o lume în care sonoritățile iubirii se dizolvă, uneori, în pasivități, în încremeniri ale unei statui surprinsă într-o contorsionare imposibilă. Tensiunea și emoția extraordinară din "Titus Andronicus", tot al lui Alexandru Darie, se plimbă prin scena-arenă
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
a căror tiranie nu poate scăpa pînă la urmă nici un compozitor, cu atît mai evidentă este scurgerea de aleatorism, invazia de spirit ludic, improvizatoric. Chiar dacă ne comunică, direct sau indirect, că tradiția nu e decît numele pe care îl dăm neputinței noastre de a ne lepăda de trecut, compozitorii conceptualiști nu sînt (încă?) în măsură să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de virtualitatea minunilor ori să ne răpească speranța în nemurirea trăirilor afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
stânjeniți vor beneficia de o atenție specială. În cazul în care dispoziția acestora poate interfera cu performanța necesară pentru parcurgerea integrală a probelor, în special a celor aptitudinale, elevii se pot simți forțați, invadați, de aceea este recomandată amânarea evaluării. Neputința elevului de a termina de completat un chestionar de aptitudini, nu trebuie confundată cu evaluarea pripită că el nu poate avea aptitudini! Reguli practice pentru orientarea în carieră a elevilor Raportul de consiliere pe care elevii îl primesc trebuie să
Al doilea instrument de consiliere: Activităţi de evaluare psihologică în vederea consilierii profesionale. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2376]
-
stă în faptul că ești avar Nu facem nimănui un bine dar vrem admirația lui Caesar Alții riscă totul aruncând în joc viața, unicul lor zar Batjocură, gesturi sublime...stânse într-un aglomerat sertar Ura noastră atârnă greu în al neputinței cântar Oameni ce uită să roage în fața unui altar Deschid ochii brusc și mă întreb din nou: "coșmar?!" Dezamăgire Aripi ce le-am pierdut și nu le mai pot recupera. Dumnezeu veghează la ce Mi-a dat din inima Sa
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
chinui cu bestialitate Strângerea de bunuri ce conferă dependență Opinii trăite fără vreun strop de sinceritate Candoarea ce lasă o persoană atât de blazată Cei înfometați îndură cu seninătate Mereu pregătiți pentru a arăta o altă hipnotizantă față Vreți ca neputința voastră să capete superioritate Vă priviți nedeslușit ca printr-o densă ceață Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate Secunde arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile voastre, de mult cicatrizate Uitarea rezistenței asemănătoare firului de ață Se simte
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
cu duhuri, Peste livadă-n senine văzduhuri, Să-mi spăl în roua ta ființa De negura ce-o dă știința!" Într-o hală de sfîrșit și de început de lume spune Silviu Purcărete povestea sa despre Faust. Despre ispite și neputință, despre viață și despre moarte, despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
taine. Și atrage privirea, stimulată în noul spațiu de joc, în fel și chip. Privim, în picioare, desfrîul de lîngă noi. Putem să alegem ce imagine vrem. Sau nici una... Misterul teatrului, al scenei vorbește, și el, despre dorințe, putințe și neputințe. Teatrul adus aici adună, la rîndul lui, proiecțiile lui Faust, ale acestei variante a lui Purcărete, mai apropiată de cea populară care l-a inspirat pe Goethe. Viziunea regizorului este și frustă, sub semnul imediat al bucuriei trupești, dar și
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
întorc de la stadion. Astăzi, nimeni nu se mai vrea "marxist" sau "comunist", ci "gânditor social"! Le vând acest pont, pentru a le da șansa de-a schimba, cât mai e timp, măștile murdare ce le ascund chipurile schimonosite de ură, neputință și resentiment. A trecut un an de la 18 decembrie 2006. Un an de când comunismul a fost pus pe aceeași treaptă cu fascismul și nazismul. Zilele trecute a apărut, la Editura Humanitas, "Raportul" Comisiei Tismăneanu. E cazul să avem o atitudine
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
broșura Portretele lui Eminescu, din 19038, face istoricul acestei fotografii, dar pe care nu a putut-o reproduce pentru că nu cunoștea adresa Corneliei Emilian, posesoarea originalului acelei fotografii, iar "un clișeu bun după copia făcută prin editorii Șaraga fiind cu neputință" (foto. 5)9. Deci, Ion Scurtu cunoștea fotografia originală (cu vesta albă) prin intermediul volumului Scrisori către Cornelia Emilian și fiica sa Cornelia, editat de Frații Șaraga din Iași, unde portretul poetului este alături de acela al surorii sale, Henriette, dar nu
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
cu duhuri, Peste livadă-n senine văzduhuri, Să-mi spăl în roua ta ființa De negura ce-o dă știința!" Într-o hală de sfîrșit și de început de lume spune Silviu Purcărete povestea sa despre Faust. Despre ispite și neputință, despre viață și despre moarte, despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
taine. Și atrage privirea, stimulată în noul spațiu de joc, în fel și chip. Privim, în picioare, desfrîul de lîngă noi. Putem să alegem ce imagine vrem. Sau nici una... Misterul teatrului, al scenei vorbește, și el, despre dorințe, putințe și neputințe. Teatrul adus aici adună, la rîndul lui, proiecțiile lui Faust, ale acestei variante a lui Purcărete, mai apropiată de cea populară care l-a inspirat pe Goethe. Viziunea regizorului este și frustă, sub semnul imediat al bucuriei trupești, dar și
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
e un cerc de benigne și creatoare influențe, în afara cărora, neexistînd simpatie, nu există literatură. Practica excluderilor, pe care istoria literară le consemnează zgomotos, a amintirilor îndoite cu apă (turnată de-a dreptul în sîngele frățiilor culturale), a numelor cu neputință de legat de-o firmă - în vremea cînd știai la care masă șade fiecare pălesc în fața acestui joc împrejurul unei mese, un joc întemeiat pe dar și pe sinceritate. Neputînd ști ce a crezut fiecare dintre destinatarii micilor comisioane de
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
șabloane. Acolo s-au adunat și s-au împrospătat energii importante. Dar ceva mi se pare esențial pentru ținuta profesională și morală a acestui teatru: RESPECTUL. Nu toată lumea poate să iubească pe toată lumea, nu întotdeauna ai puterea să-ți recunoști neputința, să apreciezi împlinirea "celuilalt" într-un personaj sau altul, în viață. Respectul este un element de echilibru interior care obligă. Care nu permite bălăcăreala tradițională din lumea noastră teatrală conform căreia nu exist decît EU, iar restul merită disprețuit. Aerul
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
temă copleșitoare pentru artistul din toate timpurile, dar și o indecizie, de multe ori dramatică, între tentația înaltă a Paradisului și chemarea grea, profundă, a păcatului. În această ecuație simplă, Paradisul este fiorul creativității, iar păcatul o biată consecință a neputinței.
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
de popoare, avem cele mai multe puncte comune. Speculațiile pe această temă, din păcate, au denaturat și continuă să denatureze o realitate care oricum frămînta existențe ce, în oricare alte condiții, ar fi existat. Chestiunea găsirii țapului ispășitor vine să acopere o neputință strategică și diplomatică din care "clasele politice" din cele două tabere belicoase vor trage foloase. Și cum foloasele, în atare situație, nu pot fi împărțite în mod egal, cei care vor cîștiga bătălia, în imediata etapă, nu vom fi noi
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]