959 matches
-
propriul dosar pentru a afla cine au fost cei care i-au urmărit pentru orice fleac care nu „cadra” cu orânduirea ce le fusese băgată pe gât cu forța pumnului și bâtei, dar și canaliile care i-au turnat cu nerușinare și fără nici cea mai vagă urmă de conștiință! a. Gheorghe Sofianu - noua preocupare a Securității „Vigilența” organelor informative vizavi de „neadaptatul” preot pare că s-a declanșat la data de 13 septembrie 1971, când comandantul Securității județene de atunci
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
n-a fost decât o lucrătură dibace În care, pe lângă „anonima” executată În unul din birourile din edificiul de pe strada Mihail Kogălniceanu din Vaslui, a fost „pus În pâine” și un căpitan de miliție (Trofin) care i-a Înscenat fără nerușinare o dare de mită. Un altul care l-a urmărit pas cu pas (prin intermediul turnătorilor, se-nțelege) a fost maiorul Vasile Cojocaru care Împreună cu lt.col. Ioan Toma au realizat un tandem demn de urmărit un spion străin și nu un
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
erei noastre.) Ca spectacol de explozii, filmul este, după cum recunoaște chiar și un homo sapiens de pe ecran, mai cool decît Armageddon. Comentariul ăsta e ceea ce se cheamă acum autoreferențialitate, deși eu prefer să-i spun tot ca pe vremea mea : nerușinare. Dacă filmul chiar voia să fie autoreferențial, atunci homo sapiens ul trebuia să spună : Ia stați ! Astea nu sînt mașinuțele alea de căcat din anii 80 ?. Dilema Veche, iulie 2007 Rățuște urîte Hairspray Intrigi de culise (SUA, 2007), de Adam
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-i oștire și cu o săgeată în spinare, biruit, rănit, umilit? A venit cu sabia... Doar nu era să-i ies înainte cu pâine și sare, se scuză Ștefan. Ce-a fost, a fost! Săgeata aceea buclucașă ce a avut nerușinarea să i se înfigă taman în prea nobila-i făptură regească i-a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Doamnă! Năpârcă!! se dezlănțuie Maria. Te-am încălzit la sânul meu! Iată răsplata! Voichița se târăște în genunchi, îi îmbrățișează picioarele hohotind: Am ridicat ochii asupra Domnului și Stăpânului meu! Omoară-mă! Merit osânda! Maria se smulge, brutal, clocotind: Câtă nerușinare! Mironosiță! L-ai prins în mrejele tale, munteanco! I-ai făcut farmece! Om bătrân! Și-a pierdut mințile! Prea bine știe Măria ta, spune Voichița și se ridică, recâștigându-și demnitatea, am voit să plec... Nu o dată mi-am cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un hohot de râs nervos: "Prost?!" Haida-de! Știe! Prea bine știe!... E dat dracului Nae-Năică aista! Știe! "Capul"! Și totuși o spune! A cutezat să-l înfrunte pe... pe Măritul Voievod și Domn a toată Țara Moldovei!... Îl înfruntă cu nerușinare, deși știe că-și joacă, da, capul și-l joacă! O spune pentru că el crede că are dreptate!... Nu poate să n-o spună!... Și n-o cere numai pentru el, apasă Ștefan pe ultimele cuvinte, face o pauză și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un scăunel, lângă plita caldă încă și se conversa cu Jeni. Vorbeau între ele, cum fac fetele de vârsta lor, fără să-mi acorde vreo atenție, tolerându-mă cu nepăsare, acolo, în bucătărie, și pe mine. Care mă înfruptam cu nerușinare, pe tăcute și pe furiș, din acea coapsă de fată nubilă pe care fusta strâmtă, de culoare - precis - maro și poziția ghemuită în care stătea, pe un modest scăunel, o făcea atât de ispititoare. Din colega lui Jeni n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
circulație!! La ce i-or fi trebuind aceste cifre? Răutate bătrânească? Satisfacția octogenarului de a vedea câtă lume tânără se prăpădește? Lume care, dacă n-ar fi fost accidentele, ar mai fi trăit o grămadă de ani, supraviețuindu-i cu nerușinare, dar căreia, iată, nu i-a mers? Posibil. Dar insuficient. Poate că tata are nevoie și de aceste victime pentru ca mulțimea morților, în general, să crească și astfel moartea să pară mai ușoară. E ca pe stadion. Cu cât e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
țigănească, pusă la maximum. (Nu știu de unde moda asta de zgomot maxim; probabil că este o manifestare agresivă, o răfuială, crispări și frustrări oculte.) Tarabe cu reviste de fotografii cu dame frumoase, slabe, cum tot moda pretinde, și de o nerușinare totală. (De altfel "rușinarea" a căpătat un alt înțeles, legat mai mult de sărăcie, de criterii de viață conform cărora bogăția este virtutea unică.) Și tot așa, tot "centrul": tipi jegosi, haidamaci cu voci răgușite, cultivate intenționat pentru a impune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
subțiază. Bucureștenii se plâng de sărăcie, și este, într-adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și expuneri indecente ale mizeriei, dar sărăcia aceasta, compensează acumularea în exces a unor capitaluri exorbitante. Nerușinarea se lăfaește acolo, în lumea parvenită. * Dar despre parveniți: s-a conturat un profil antropologic al parvenitului român (în câțiva ani a apărut tipul marcat fizic, transformarea omului este accelerată; poate că trecerea de la maimuța antropoidă la om a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
volumul II. Nu mai era timp nici măcar pentru revoltă; se făcuse noaptea, toate magazinele erau închise, nu mai aveam timp nici pentru culpabilizări: "un furt? Nu, nu-i furt, e în familie", cam așa am apreciat amândoi. Am rupt cu nerușinare pagina care menționa volumul, pe copertă am desenat un fel de tatuaj cu o inimă și o săgeată; am îndreptat deci situația. Și, pentru a înfrumuseța darul, după o chibzuință îndelungată (nu eram poet), am înjghebat o strofa, ceva atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dar ferme, don Giovanni Calabria a prevăzut-o de multă vreme, și a suferit fără cruțare până la martiriu. Recitim un fragment foarte semnificativ dintr-o scrisoare din mai 1944: „Viața - scrie - a deviat de la scopul ei, oamenii îl jignesc cu nerușinare pe dumnezeiescul legislator, se calcă în picioare legile sale preasfinte, se desacralizează căsătoria, se distruge familia, se profanează ziua Domnului, nu se mai ascultă cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia, catehismul: mulți creștini cred că ajung anumite practici de cult: ei nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ZAMFIRESCU, N. M. CONDIESCU ȘI ALȚII Specializat în viața mahalalei bucureștene, G. M. Zamfirescu a debutat printr-un "ceremonial", Madona cu trandafiri, care e un fel de grotesc mai degrabă decât roman. În schimb Maidanul cu dragoste și Sfânta mare nerușinare sunt din speța romanului ciclic. Mediul de lături și insalubritate, unde copiii tânjesc anemici, e acela din opera Sărmanului Klopștock, cu mai puțină pastă dar cu mai multă tehnică literară. În scopul de a ne oferi un mare tablou de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
siguranță că se știa cu mult înainte iar informațiile lui Strabon despre Zamolxe dovedesc faptul că le-a știut și Herodot dar ca un îndîrjit mincinos a crezut că istoria va rămîne așa cum a plăsmuit-o el. Și iarăși cu nerușinare minte cînd spune că la nordul fluviului este un imens pustiu unde patrulează oștirea lui Buz-buz deasupra apei cu șpăngile lucind în soare și cum cutează unul a se apropia de iadul terestru, vajnicii paznici îi fac fundul ciur. Prea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Asiei Mici inclusiv locul ce se numea Caria. Platon(427-347 î.e.n.) care a trăit imediat după moartea lui Herodot, spune des-pre Zamolxe că acesta a existat ca personaj și a studiat scrierile lui, adică ma-gistrul Herodot a mințit cu mare nerușinare fiind convins că numai ce iese din gura lui este adevăr. Și în ziua de astăzi practica este folosită de toți iar istoria la noi a ajuns mai mult un fel de jurnal al maimuțoilor politici. În zilele lui Aristofan
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
XlX al erei noastre, scriind că toată Ionia era locuită în vechime de pelasgi, și pe cale de consecință limba în care a fost scris poemul era limba geților de unde veniseră în Ionia pelasgii, și nu ,,dialect grec” cum mint cu nerușinare făcătorii de istorii și culturi. Chiar în poem, în cîntul ll avem luminarea la față a adevărului gol-goluț: ,,Că-ror aheii le ziceau mirmidoni și elini deopotrivă.’’ Numai așa se explică existența celor aproape 1500 de cuvinte comune limbilor română și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
urmașii celor de ieri, aceiași demoni, de fapt, strâmți la minte, care au săvârșit mulțimi de păcate și crime, maeștrii deghizului, nu au învățat nimic din amurgul droaielor lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de juriu și în urmă, nu numai primit în sânul său de fosta Adunare, dar încă îngăduit de a o reprezenta înaintea domnitorului, ca mem bru [al] comisiunii însărcinate cu răspunsul la mesagiul tronului. Ni se pare că impunitatea și nerușinarea nu pot să meargă mai departe.37 Pentru asemenea cazuri, siguranța Statului și a Constituțiunii reclamă neapărat de a se proclama «starea de asediu». De aceea cerem ca să se in tro ducă bucureștiul în 1871 77 35. Asupra mitropolitului primat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
putut să mă apropii, atît era de mare aglomerația. Următorul a venit după două ore. În fine, după ce m-am urcat, distanța pînă la compartiment mi s-a părut nesfîrșită: soldați care se întorceau din permisie, beți, vulgari pînă la nerușinare, țigani dormind pe jos între flegme și mucuri de țigară, fete lipite îndrăzneț de partenerii lor ocazionali, mormane de bagaje etc. În timpuri de criză, toți aceștia s-ar călca unii pe alții, s-ar (și ne-ar) strivi, ca să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bună povestea, directorul nu numai că i-a aprobat cheltuiala, dar i-a cerut să-i facă rost și lui de un set motor, pentru care i-a dat 3.000 de lei, ca, deh, să aibă de bacșiș. Împingînd nerușinarea la culme, finul i a vîndut setul motor vechi. Uluitor e că - a încheiat T. - îmi vorbea despre toate astea ca de niște bravuri, mîndru de istețimea sa. Cred că a rămas foarte nedumerit văzînd că nu zîmbesc și că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că pot să răspund la salut unor inși cu care întrerupsesem orice relație. De fiecare dată, am fost surprins eu însumi de așa ceva. De ce-am făcut-o? Ei bine, asta a început să mă îngrijoreze: pînă unde?, pînă cînd? Nerușinarea e productivă mai ales noaptea. După efectuarea „capului limpede”, la întoarcerea acasă, am auzit pe stradă zeci de măscări și obscenități. În întuneric proliferează o limbă porcoasă și se propagă o violență a cărei sursă e lașitatea. Aduși în lumină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cutare, să-i f... un picior în fund?”! Dimineață, pe peretele aceluiași magazin era scris cu cretă cuvîntul „p...dă”! „Pîine și p...dă”, sună interesant „ideologic”; ar trebui generalizat ca slogan, zic eu, încercînd să-i temperez indignarea împotriva „nerușinării”. „Oare numai asta au în cap?”, mă întreabă. *Petru Enășoae m-a chemat la Comitet să vadă cum răspund la acuzația lui Genoiu că am întîrziat redactarea lucrării (zise a) Ministerului învățămîntului. „George Genoiu a cerut sancționarea dumneavoastră”, a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mulțimea vinde îngeri la tarabă / și arlechinii mor în Bethleemuri... Prizonier al unui lirism al suferinței și degradării (I. Negoițescu), C. contemplă puritatea cu priviri stinse și obosite, apărându-se de „ochii depresiv de albaștri ai copiilor” și de „suavele nerușinări ale naturii” prin ironii amare („Pleacă oamenii și rămân potecile. / Socialismul e zâmbet”) și conștiința „prelungirii lumii prin durere”. Poetul își apare sieși ca un nou Oedip, ispășind o vină care nu este a sa, și își compune cântecul din
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
filmului a cuprins o scurtă explicație a „scenariului”: „La fiecare pas, soldații noștri se lovesc de pericolul jidovesc, căci aproape tot În al treilea soldat bolșevic se ascunde figura unui jidan. De când cu actul de la Iași, când jidanii au avut nerușinarea să tragă după soldații români și germani, creștinii și-au dat seama, odată În plus, de pericolul jidovesc”. Dacă vom compara reacția presei românești după pogromul de la București cu reacția ei după pogromul de la Iași, vom constata că a existat
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
idealuri. Bunăoară, lovinescienii. E. Lovinescu, cel care și-a călăuzit toată existența de-acel maiorescian Ťbiruit-a gîndulť, n-ar mai putea recunoaște pe aceia care altădată îi socotea continuatorii săi. Unii sînt în temniță, unii au murit, unii - biruit-a nerușinarea - sînt la Academie sau în paginile de gazetă, ale timpurilor noi." Memoria bunului, încercatului critic care, ,ducînd modestia pînă în zările înalte ale orgoliului, necerînd de la nimeni nimic, dînd totul oricui ș...ț, a introdus în moravurile românești prestigiul unui
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]