1,031 matches
-
a destăinuit că va fi mamă. Am o moștenire care mi-a revenit de la mama, i-am adus eu vestea, drept compensare la spusele ei că vom fi părinți... Cele două situații - venirea copilului și a moștenirii - au constituit o nespusă satisfacție pentru tânăra noastră familie. Moștenirea preluată de la părinți am vândut-o iar banii i-am folosit pentru acoperirea unor goluri care întotdeauna se ivesc într o familie mai ales una tânără. În afară de unele lucruri trebuitoare în casă, cu banii
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
impresionează urbanismul în general, obiceiurile, costumele sau... gastronomia. Fiecare colțișor de lume lasă o urmă în sufletul călătorului, fie printr-un ansamblu sau printr-un detaliu infim. Două locuri din întîmplare două insule m-au marcat prin vegetație, în ciuda altor nespuse frumuseți de pe plaiurile lor: Irlanda și Creta. Irlanda este de departe cea mai verde țară din cîte am străbătut. Clima ei uniformă, umedă și temperată, temperaturile echilibrate aproape niciodată mai joase de 10 grade iarna, dar nici mai calde de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
vizitând ce se poate vedea în o zi și jumătate. În muzeul din fostul palat imperial se află un sarcofag despre care se spune că ar fi de la mormântul lui Alexandru cel Mare, cu sculpturi pe toate laturile, de o nespusă frumusețe. Trecem în fugă prin bazar, privim cu interes la costumele pitorești, dar nu îndrăznim să facem schițe. Era încă ziuă când am intrat în strâmtoarea Dardanele, peste tot și numeroase erau urmele războiului, vase scufundate multe și unele apărând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
tulbure : De ce răscoliți cenușa inimii mele ?... Părăsiți-mă... (I, p. 43-44). Tace ca lovit, privindu-l intens pe Quintus când acesta scrie pe tăblițele destinate regelui că-l așteaptă cu drag (II, p. 55). În momentul execuției, se uită cu nespusă duioșie la cel capabil să-i trezească emoțiile cele mai vii (stârnești lacrima unui strigoi - III, p. 80). Cu un ultim gest, sărută capul retezat al tânărului care se plângea că moare înainte de a fi cunoscut îmbățișările. Martorul anacronic al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Încăpea În piele de mândrie și, În taină, o Învăță nu numai limba latină, ci și cea greacă, pe care o știa el din tinerețe. Hildebrand, care niciodată nu fusese prea priceput În ale scrisului și cititului, o privea cu nespusă admirație. Mai mult, Începuse s-o iubească de parcă ar fi fost copilul lui. Adelheid nutrea aceeași pasiune pentru vânătoare, pentru cai, și și-ar fi petrecut cu mult mai multă plăcere timpul la grajduri sau În sala de arme decât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
altruismul dar și nostalgia locuitorilor, scria în cronica din Făt-frumos nr.4/1935: „În afară de regretul sufletesc estetic după Suceava voievodală și pitorească (a dangătelor de clopote și a țârâitului de greieri, printre negre, vechi zidiri și a vastelor priveliști peste nespuse nemărginiri de țară), revistei FătFrumos, mutându-și scaunul de la Suceava la Cernăuți, nu prea încearcă alt regret, văzând cât de cu vrednicie o înlocuiește, publicația domnului Gh. MaximBurdujanu Crainicul Cetății. Ajunsă acum la capătul anului II (1934) Crainicul dlui Gh.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
asta. Nu țin la această muncă, dar știu că pentru moment dvs. aveți o vedere de ansamblu asupra literaturii mai bună decât majoritatea savanților. O știu mai ales prin intermediul cărții dvs. Le Chamanisme, pe care am răsfoit-o doar, spre nespusa mea rușine, dar pe care mi-o rezerv ca lectură aleasă - pentru când voi avea libertatea de a aprofunda alt lucru... În fine, în șoaptă, pot să vă întreb dacă vă mai gândiți la romanul dvs.? Dar va avea critici
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cum e,/ În forțele păcii punîndu-mi temeiul,/ Pe lista măreață purtîndu-mi condeiul/ Semnez: George Lesnea poet R.P.R.", al doilea, Cîntec pentru pace: Cînd tainic pe holde cad umbre-n apus/ Și freamătul muncilor tace,/ Se lasă pe-ntinderi un farmec nespus/ Și holdele cîntă: Vrem pace!// Pe-acasă din fabrici cînd seara plecați/ Și vraja mașinilor tace,/ O clipă la poartă tăceți și-ascultați./ Mașinile cîntă: Vrem pace!// Copii de școală în grupuri cînd vin/ Prin parcuri voioși să se joace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vin, când le urmăreau amândoi pe Rada și Jenny cântând, într-o seară la Beldiman. — Te referi la cum suntem pe scenă... — Care scenă, Cristiane ? Eu vorbesc de voi doi, lasă scena. Tu chiar ești orb ? O iubesc pe Rada nespus, știi bine, dar o iubesc ca pe o prietenă. Ca pe o soră, exact așa, îmi place nespus să o protejez și să o învăț atâtea, nimic mai mult. — Vai, dar ce minciuni gogonate îndrugi... Tu nu vezi cum îți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să -ți spun, mă Bibi, că uit ! Să-ți spun, că o să râzi și tu de o să mori și alta nu, cum am aflat noi că dumneata cântai Zaraza. — Uimiți-mă ! — Măi, de când am auzit-o și, bine, după bucuria nespusă pe care am avut-o toți că o melodie românească a putut avea un așa succes la Paris, crede-ne, poate s-o mai fi dat una- două la radio, dar nu ca Zaraza dumitale, era nebunie ! Și-așa, de când
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cum spuneam, căreia zeii Îi permit să ajungă la acest liman, pe această „Înălțime” de unde poate contempla nu numai „relieful”, adică cel al existenței sociale și al parcursului ce se numește biografie sau soartă, dar și „relieful intern”, istoria, adesea nespusă, a tuturor Încercărilor și eforturilor, luptelor și umilințelor, dezastrelor trăite; a atâtor „morți” și „renașteri”, a atâtor lașități inimaginabile, voite sau impuse, a atâtor demisii și furibunde renunțări de la acele „idealuri ale tinereții” care, iute, din primii ani ai maturității
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
estetism. Ar fi fost un păcat de moarte În anii ’50, dar acum regimul le-a permis-o: mai bine așa decât să exprime, pe Înțelesul tuturor, lucruri neplăcute. Românii și-au perfecționat tehnica „cititului printre rânduri“. Căutau „cheia“, vorbele nespuse, dar sugerate. Uneori, aluziile deveneau transparente. Poeta Ana Blandiana a reușit să publice o carte În versuri pentru copii al cărei erou, un motan Înfumurat, Îl personifica destul de vizibil pe Ceaușescu. Cartea trecuse de cenzori sau fusese lăsată să treacă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și i-a Îmbogățit colecțiile. Este cazul să mă opresc aici. Încercarea mea a fost de a explica Bucureștiul; nu-mi propun nicidecum să concurez ghidul turistic! Încheiere Aici se Încheie tentativa mea de interpretare a României. Multe au rămas nespuse: nu e o enciclopedie, nici un itinerar pitoresc. Am Încercat să explic o țară, poate uneori greu de Înțeles, dar care Își are logica ei. Orice În lumea asta se explică mai Întâi de toate prin istorie. De la o fază istorică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai frumoase și călduroase salutări de la fam. Ciuntu. Cu deosebită stimă și admirație, Marie Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”28 sept. 1971”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Cred că scrisorile noastre s-au Încrucișat, totuși o nespusă plăcere Îmi face scrisul Dvs. care mai totdeauna aduce o veste plăcută. Bunăoară, comemorarea a 50 ani a liceului de fete Fălticeni, din martie viitor (Înființat În 1921, n.n.) o aștept cu duioșie. De pe acum am emoțiile provocate de un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ce-o desfășurați pe linia valorificării moștenirii literare din zona orașului Fălticeni. Cu deosebită stimă, T. Nitu </citation> <citation author=”OLTEANU Ion ” loc=”București” data =”14 apr. 2001”> Dragă Domnule Eugen Dimitriu, Scrisoarea, Împreună cu cartea, a sosit, aducându-mi o nespusă bucurie, În Săptămâna mare. Îmi aducea semne mai de sus decât Înțelegerea noastră, spunându-mi că sunt oameni de aleasă stare spirituală și În țara noastră, care a trecut și trece prin neîncetate umilințe. În acești oameni cred, de acești
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Romanescu. Zilele trecute am fost la familia Kalmicov unde m-am simțit tare bine fiind foarte drăguți și primitori. Cu D-na Kalmicov am fost la familia Ciuntu unde ne-am reamintit de cunoștințe comune, ceea ce mi-a făcut o nespusă bucurie. Pe Dl. Colonel Îl cunoscusem locotenent sau sublocotenent. Când mă reîntorc de la București unde plec zilele astea Îmi voi face plăcerea să-i poftesc la un pahar de ceai căci Îmi sunt tare simpatici, mai ales că sunt Moldoveni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mai rămas, îl vor înțelege încă o dată pe acel „tinerel zvăpăiat, idealist” - idealist cu o conotație negativă! - dizgrațios adesea când își susținea o opinie sau o poziție, suspect de-a dreptul pentru cei care nu îndrăzneau să iasă din directivele nespuse, dar cu atât mai tiranice ale unui grup de influență, de opinie! Oamenii, azi, la sfârșitul și începutul unui secol de-o modernitate tot mai discutabilă și obositoare, împărțiți nu după opinii, ci după interese stringente și după comandamente de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și natural, de „ceilalți”, oricare și oricine ar fi, o a „doua ridicare în stațiune bipedă”, cu temeritatea dobândită astfel de a contempla firmamentul și spațialitatea infinită a cosmosului și a creației divine. Deoarece omul, furnica-umană ce poate trăi umilința nespusă a micimii și fragilității persoanei sale, aflată pe o minusculă planetă trecătoare ea însăși, poate arunca sfidarea sa calmă spațiului infinit cosmic și maselor enorme de materie risipite și scintilând în acesta, desemnându-se ca un „punct final” al creației
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
copil am fost dus într-o sară acolo, de alți băieți, la priveghiu. Ne-am jucat și am petrecut strașnic în sara acea, lângă mort probabil. Am jucat inelul, țușca și alte jocuri. Și era un haz și o gălăgie nespusă. Nimene, după cât știu, nu era trist... Insomnie și febră... Persistența cu care bolnavul urmărește desenurile și figurile tapetului din apropierea sa, pe părete. Colonelul Vrabie, care se uită cu plăcere pe fereastră cum mușcă cânii pe oamenii care intră în ogradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
era înfățișat Sfântul Gheorghe, luptătorul pentru credință. Pe steag era brodată și inscripția: „O, răbdătorule de patimi și purtătorule de biruință, Mare [Mucenic] Gheorghe, care în nevoi și în nenorociri [ești] grabnic apărător și cald ajutător și, celor necăjiți, bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăciune, a smeritului robului tău, a Domnului Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, păzește-l neatins în acest veac și în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te cinstesc, ca să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ruși și pe poloni”. La curtea domnului Țării Românești a văzut cum atârnă „pe peretele iatacului domnului, un chip zugrăvit pe lemn, după obiceiul vechi, arătându-l pe acest Ștefan, înalt la statură, șezând cu coroana regească pe cap... Din cauza nespusei lui vitejii îl socotesc sfânt”. Biserica Ortodoxă Română nu a făcut altceva decât să îl așeze pe domn acolo unde românii o făcuseră cu cinci secole în urmă. Și un amănunt interesant, pe pereții reședințelor domnești se aflau tablouri, chipul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rus câștiguri însemnate, încorporând în hotarul său un teritoriu roditor și cu populație numeroasă..., cuprinzând renumitele cetăți Hotin, Bender, Chilia, Ismail, Akkerman și multe alte orașe negustorești. Asemenea câștiguri mari, dăruite patriei de această pace îmbucurătoare, aduc inimii noastre o nespusă plăcere”. Este interesant să constatăm că în acel moment - mai 1812 -, când a fost anexată Basarabia, nici tratatul de la București și nici Manifestul țarului nu au făcut vreo aluzie la faptul că acest teritoriu ar fi fost rusesc sau că
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să părăsim Transilvania și, apoi și România, veniți în Basarabia, ne-am simțit din ziua cea dintâi între frați. Cu bucurie, iubiții noștri frați moldoveni și-au deschis brațele pentru a ne primi la ei și a ne mângâia în nespusa noastră durere. Vom putea noi uita vreodată această dragoste frățească ? și vom putea mulțumi după cuviință lui Dumnezeu că, într-o vreme când nu mai puteam lucra la noi acasă pe tărâm cultural, am găsit aici putința de a fi
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ghionturi, se mai practică pișcătura, la nevoie și răstălmăcirea. Criticii sunt însă oameni civilizați și rareori dau chiar cu parul. Iar bădărănia nu intră în chimia criticii, care e o artă a delimitărilor, nu a resentimentelor. Dar lucrurile nu rămân nespuse, fie și cu delicatețe. Nu cred că o observație promovată galant lasă mai puține urme în conștiința unui critic nedispus să se mintă decât una trântită de la obraz. Ion Pop, ca să fac un exemplu, nu va ieși (pentru că-i e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Călinescu? M-a entuziasmat cu toate cedările sale, oglindite, în ultima sa perioadă de activitate, în coloanele "Cronicii optimistului", care apărea săptămânal în "Contemporanul", deoarece și acolo se vădea un limbaj mult diferit de cenușiul cotropitor al publicisticii propagandistice. O nespusă bucurie mi-a produs-o faptul că, la plecarea de la Școala de literatură, de unde fusesem exmatriculat din pricini politice, în ultimele zile ale anului 1954, dobândisem de la faimosul anticar Sterescu, la care mă introdusese Labiș, un exemplar virgin din marea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]