1,042 matches
-
consume un timp inutil. Nu păru a le remarca întoarcerea. 139 - Se întoarce Sia! Ce vorbă lungă și fata asta! zise Lina cu intenție de mustrare. - Nu-i spune nimic! Copila a stat cu tatăl ei! Numai optsprezece ani! O nespusă indulgență către acele sentimente filiale unse glasul de obicei strepezit al doctorului. Fu un moment de pauză, în care probabil ar fi trebuit să intre Sia, pentru că Linei i se păruse că vine; ar fi trebuit să intre, pentru că Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
menajamente; nu-1 puteau nici vindeca, nici sili. îl mențineau în minciuna lui către alții, la care 171 ținea așa de mult. Nimic nu-1 putea hotărî să accepte sanatoriul, însemna pentru el a-și pune eticheta infamiei. îi era o rușine nespusă să se încorporeze mizeriei, să o accepte fățiș. Știa că Ada îl cumpărase pentru prestigiul social pe care-1 avea, mult-puțin, și nu vrea să abdice de la el. Nu vrea să fie un obiect de milă, un declasat, o medalie demonetizată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
De la un cer la altul! Respectul meu n-are margini! Amiciția mă reînvie! Plutesc! Vă puteți bucura!" Era, ce e drept, un stil cam confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării. Interpreta frazele obscure și se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
doi amorezi săraci cu duhul și caraghioși: Mai mângâie, Luceafăr bun, / Iubirea mea în tihnă, / Căci în raza ta de nea / Eu îmi găsesc odihnă. // Dar, vai, nici bine n-a vorbit, / Și iat-o în răceală, / Cu fața palidă nespus / Ca de madonă goală. // Căci a vorbi nu te descarci / De oful ce te doare? / Și stingi acel foc de dor / Ce arde-atât de tare? // Și apoi, blând, Luceafărul / Privind Luna în fală, / În ochi i s-a răsfrânt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ceaiul în mână, nebunatecă, se așeză lângă el, îi oferi o tartină așa cum dai, la grădina zoologică, dulcețuri vreunui animal care adulmecă. Nory râdea așa de tare că se înecă. Mini fu scuturată brusc de o plictiseală, de o indignare nespusă. Ce căuta acolo, între acei oameni urâți, banali, cu care nu avea nici o afinitate, ea, care-și rupsese toate aderențele? De ce pierduse azi atîa timp, în loc să rămână în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirei, ca o perlă în scoică, ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adâncul unei mări moarte la capăt de timp... Jumătăți de sferă orbecăie ca și cârtițe prin destine abandonate la margine de lume. Păpușarul Satul era înțesat de un praf călduț în care îmi afundam picioarele să îi simt povestea încă nespusă, iar pe la garduri apăreau înspre seară capetele trudite ale vecinilor dornici să mai schimbe o vorbă după ziua zbuciumată. Maidanul era invadat de o iarbă grasă, moale și avea mereu o culoare ireală, de un verde electrizant. Noi, copiii, întindeam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dor în clopote de ger, Neîntrecute stele făcutu-mi-au lumină Ca să-mi trăiesc amarul prin lumea de mister. Ne-ascundem în iubirea, ce nu o poți minți Ea tace și ascultă de SUFLETUL DELIR, Și se aprinde-n CER, nespusele dorinți Cuvinte risipe, îmbătrânite-n SERI. O amintire vie, mi-apasă trupul nopții Îmi sfâșie chemarea și somnul mi-l îngheț AIEVEA, ești tu visul, ce-mi blestemă demenții Străin de-a mea dorință, prin gândul îngeresc. Mi-e noaptea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
studentul. El aleargă, o ajunge, o prinde, o îmbrățișează în timp ce ea râde amuzându-se și-o sărută lung simțindu-i buzele calde și fragede. În acel moment au simțit din nou fiorul dragostei care le încălzea inimile provocându-le o nespusă plăcere. — Dacă n-ai vrut să dai Cezarului ce i se cuvine, a luat singur, zâmbea afectuos Cezar. Sâc! Sâc! — Caramba! Obraznicule, își continuă alergarea Teofana vioaie și însuflețită de dragoste. — Pe cât ți-e gura de păcătoasă, pe atât de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
adunaseră la el și-l întrebau despre prietena lui,mirându-se că n-o văd acolo, curioși fiind că unii nici n-o cunoșteau, se aude un „Mulți ani trăiască” la pian. — Teofana este cu noi, își exprimă Cezar bucuria nespusă pe care o simte. Nu mă așteptam la așa ceva. Toți se ridică în picioare și cântă ei cu vocea, Teofana cu pianul, urarea impresionându-i pe vecinii din bloc, care unii își scot capetele pe fereastră să audă mai bine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vreau să fii soția mea. Tu nu vrei să ne căsătorim? Să nu zici că nu, că nu știu ce-ți fac. — Ha! Ha! Ha! Ce frumoasă cerere în căsătorie! Se vede că vii din Africa! — „O, vin’! odorul meu nespus Și lumea ta o lasă, Eu sunt luceafărul de sus Iar tu să-mi fii mireasă”, recită Cezar după un moment de gândire. În timp ce îi recită versurile, se ridică de pe bancă, ridicând-o și pe ea prefăcându-se într-un
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dus-o în șatră.Teofana se întâlnise cu Izaura într-un turneu cu un spectacol în Olanda. Din întâmplare, cei din trupa teatrului de operă au servit masa la restaurantul „Izaura”, fără ca Teofana să știe că patroana este chiar Izaura. Nespusă le-a fost bucuria când s-au revăzut. — Nu mă gândeam că ne vom întâlni aici, a îmbrățișat-o Teofana. Cum de te-ai stabilit? Am muncit din greu împreună cu Păun și cu Rozmarin până când ne-am făcut acest restaurant
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe obraji se prelinseră câteva lacrimi rotunde, ca niște stropi de ploaie veniți așa ca din senin. Era întuneric. Nimeni nu putu să le vadă. Noaptea le ascunse și întovărăși inima ei de mamă grijulie. Rafira luă toate acele gânduri nespuse, făcându-le nevăzute în tainițele cortului. Se culcară cu toții. Intrară în dunele de pene, se cocoloșiră cum putură mai bine, dar nici căldura acestora și nici luna care lumina spornic întreaga șatră, nu reușiră să le aducă odihnă în trupurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
genul și pe mine nu puteai să mă suni, animalule, ca să-mi spui lucrul ăsta, sau și eu cu ce-am greșit ca să trebuiască să stau ca proasta și să te-aștept de pomană, dar toate vor bele astea rămân nespuse și rămân înghesuite undeva într un colțișor al creierului ei, și nebuna încearcă să mi meze indiferența, iar ăsta e cel mai interesant mo ment al conversației. Nebuna joacă teatru de amatori. Nebuna cască. ăăă. Mă culcasem și m-a
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vom avea liniște deplină. Îl iau ușurel cu mâna dreaptă trecută pe după gât, lăsându-i pe ceilalți la masă. Simt că e fericit. Ochii lui care au ceva din culoarea cerului, dar și a ierbii mă privesc cu o bucurie nespusă. Mă prinde de mână, hotărât să nu mă scape sau să mă răzgândesc și să merg în altă parte. Ajungem la masa de sub vișini și în apropierea merilor ionatani care-și deschid florile roșietice și suntem ca într-o sală
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
control? - Lasă, că nu vine. Mișu se întoarse c-o țuică. Tot el o făcuse, din prunul din curtea MaxiBarului, ăla pe care întinde Mariana rufele. - Hai noroc și să fiți fericiți! - Și ție să-ți trăiască copilul! Sănătate! Cuvinte nespuse pluteau între ei. Două vene de pe fruntea lui Zelea stăteau mai-mai să plesnească de atâta ipocrizie. - Și zi așa, Mișule, o să-ți fiu naș. - Orice naș își are nașul! - Așa e. Hai noroc. Mai ții tu minte, Mișule... Mișu ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
surescitat, se ridică, se Întoarse cu fața la dansatoare, nu o recunoscu, Îi Îndesă miile de lei Între sutien și țâțe, și, când aceasta făcu, un pas, cumva, Într-o parte, iar privirile lui căzură pe gleznele ei, văzu, cu uimire și nespusă bucurie, că, de fapt, țiganca aia, nici măcar nu avea chiloți pe ea. Duse repede mâna În portofel, șio umplu cu bilete de câte jumătate de milion, și prinse a i le Îndesa Între buzele de jos. Ea Îi apucă teancul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
silabisit, ca să înțelegem mai bine: ― ...Și Zoologia de Kirițescu și Bîznoșanu. Pe fețele tuturor vedeam uimirea. Primele titluri de cărți le-am înțeles noi, dar când am auzit de Zoologie, ne-am cutremurat! Cel puțin eu, deși venisem cu un nespus drag de a cunoaște și a învăța cât mai mult, am rămas foarte abătut. Cine știe ce învățătură grea o mai fi și asta?! Și cum n-avusesem frați mai mari în clasele superioare, ca să aflu de la ei numiri atât de ciudate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
paedagogum fecerunt" 1, veți fi, la rândul vostru, porecliți, c-așa li-e dat profesorilor și elevilor! 1 Pe cine l-au urât zeii l-au făcut profesor (în latinește) Pe fețele noastre înflorise un zâmbet de ușurare și de nespusă dragoste pentru Barosanul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar dacă Barosanul se dovedise atât de înțelegător cu micile noastre satisfacții, nu toți profesorii își acceptaseră cu aceeași seninătate olimpiană poreclele; desigur, spuneam noi, cu deplină convingere, pentru că nu toți erau clasici, în toată puterea cuvântului
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase din scrumbia de aseară și privi mai Întâi spre geam, apoi spre Mașa, cu nespusă melancolie. Fața sa de culoarea smochinelor verzi se Încreți, apoi se destinse Într-un zâmbet. Pesemne mesteacănul Îi trezea În suflet amintiri nebănuite. - Fenomene ale naturii. Nu-i nici o minune. Apoi, Înfundându-și bărbia În palmă, continuă firul confesiunii: - Savanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în vântul ciorilor că alt animal n-a reușit să ochească sau aranja aventura mișcării unei bote de vin mănăstiresc, circa 20 de litri, pentru a deschide seria șezătorilor de iarnă, o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru alături de elevi, unii dintre ei fiind cu trei-patru ani mai în vârstă decât domnul învățător Brumă. Viață, viață fir de ață. Și să nu uit: sub presiunea de cumpănă a Siretului, aproape fiecare uliță se bucura de izbucul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe lungimea Vocii Americii sau Europa liberă și urechile tatei. De ce nu-l dai mai tare? Ceeee? Ia-i, ia-i de aici că ăștia mă bagă la pușcărie! Secretele se așezau cărămidă de cărămidă în jurul nostru, o conspirație a nespusului cu cea a neaflatului. * Au trecut anii. Tata se așezase cu tot cu veșnicile sale suferinți trupești într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților mei, viața părinților tăi, Cititorule, dincolo de caietele scrise, dincolo de cuvintele spuse, se apleacă sub greutatea tăcerilor, a nespusului. Și abia de aici pot începe celelalte cărți, ale noastre. A.Brumă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
istorice din același secol tind să cred că țăranul român are dreptate. Poate că știința face mai vizibilă prostia deoarece îi pune la îndemână mijloacele tehnice necesare pentru a merge până la capăt. Lăsăm deseori pe ceilalți să brodeze pe seama sensului nespuselor noastre fără ca noi să fi încercat să-l turnăm în cuvinte. Și când te gândești că multe din trăsăturile chipului în care ne văd ceilalți iau naștere pe această cale! Un raport interesant dintre minte și timp îl găsim la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
operați oameni în spital? —M-ai prins. Ce să fac ca să mă ierți că nu ți-am spus adevărul? — S-o săruți ca s-o împaci, a sărit Elena. —Leni, băgăcioaso, a certat-o Cecilia. —E lucrul care îmi face nespusă plăcere, a spus Matei, sărutând-o pe Cecilia îndelung când pe un obraz, când pe celălalt. Când a sărutat-o pe Cecilia în poartă n-a simțit aceeași plăcere ca acum. Îi venea s-o strângă în brațe și s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cred cu tărie că nu va mai dura mult. știu, tot de acolo de unde le știu și pe celelalte: de la Cel care mă îndrumă. Cred acum că eu a trebuit să trec prin toate astea și prin mult mai multe nespuse, ca să ajung să-i înțeleg pe toți și toate, tocmai pentru ca să-mi fac bine lecția și să vă pot da cât mai multe sfaturi bune. Că le veți urma sau nu asta rămâne la latitudinea voastră, pentru că, așa cum a spus
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]