3,098 matches
-
Cassiodor a cărei versiune abreviată a fost intitulată Originile și faptele geților (De origine actibusque Getarum), adică ale goților, așa cum am spus mai sus (opera se mai numește și Istoria geților sau Getica). S-a întors apoi la Cronica lăsată neterminată și a completat-o scriind Compendiul cronologic, sau originea și faptele poporului roman (De summa temporum vel origine actibusque gentis Romanae). În timpul redactării Istoriei geților, în care Iordanes împrumută de la Cassiodor atât materialul cât și intenția encomiastică, se desfășoară un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
414; așadar, nu pare să existe nici un motiv care să fi determinat cenzura imperială să elimine toate evenimentele ulterioare pentru că s-ar fi putut mulțumi cu tăierea pasajelor referitoare la Eudocia. În consecință, adevăratul motiv pentru care istoria a rămas neterminată pare să fie moartea scriitorului. Potrivit proiectului inițial, Sozomen ar fi vrut să scrie o istorie a Bisericii de la începuturi, adică de la Urcarea la Cer a Domnului, până la Constantin. Apoi a renunțat pentru că pentru primele secole existau deja operele lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prozei interbelice. Romanele sunt catalogate în funcție de momentul apariției și de importanță, de la cele de început, Femeia de ciocolată și Brațul Andromedei, mai puțin apreciate, până la cele două „vârfuri”, Rusoaica și Donna Alba, un scurt capitol fiindu-le rezervat și celor neterminate. Majoritatea scrierilor lui Gib. I. Mihăescu ar evolua între problematica erotică și cea socială, preponderentă fiind cea dintâi. Originalitatea scriitorului rezidă, afirmă G., în cultivarea romanului de analiză psihologică, scris la persoana întâi, axat pe un univers obsesional bine surprins
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
învăluite de nostalgie dovedesc că registrul elegiac nu îi este străin. În momentele sale bune G. comunică, în cuvinte simple, sugestia inefabilului și indeterminatului ca în acest poem ungarettian: „Garoafe, / petalele cad ca niște silabe, / pe masă mai tremură / versul neterminat.” Adesea alunecă însă în aglomerări metaforice care sufocă sensul și barează calea emoției către cititor sau izbesc prin tiparul lor desuet: „pana azurului”, „nicovala adevărului”, „glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de lumină (1990), una dintre cele mai
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
cu traduceri, în această limbă, din literatura franceză. Preferințele lui se îndreaptă spre Montesquieu și Bernardin de Saint-Pierre, din care dă prima transpunere din literatura neogreacă a cărții Paul et Virginie. Tălmăcirile din grecește, Icoana lui Chevit și Iliada, rămân neterminate. G. este primul traducător în românește al epopeii lui Homer (e drept că numai primele două sute de versuri). Interesant apare cărturarul în ipostaza de moralist. Spirit raționalist, înrâurit de filosofia luministă, el probează reale aptitudini speculative atunci când ia în discuție
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
oscilațiilor pe care le-a suportat, societatea românească a avut o direcție relativ constantă pe tot parcursul tranziției. Ea a fost continuu definită printr-un acord politic între populație și guvernanți cu privire la cele două puncte-cheie ale tuturor tranzițiilor începute și neterminate în acest timp. Primul punct asupra căruia a existat un consens politic a fost cel referitor la „ieșirea din comunism”. Nici populația și nici politicienii nu mai doreau comunism și au respins fără șovăială proiectul „societății socialiste multilateral dezvoltate” propus
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
alte civilizații și care să ne diferențieze de toți ceilalți. Nu ar fi pentru prima dată! Căci apropierea României de lumea occidentală, denumită și „modernizare”, nu a început doar după prăbușirea comunismului, în decembrie 1989, iar actuala tranziție începută și neterminată nu este decât una dintre numeroasele tranziții făcute sub influență sau presiune occidentală de-a lungul istoriei poporului român. Dacă luăm în considerare doar istoria modernă a societății românești, este ușor de argumentat că, cel puțin după unirea Principatelor și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Ileana Berlogea, Un dramaturg de mare originalitate, CNT, 1983, 43; Paul Dugneanu, Polivalența creatorului, CNT, 1983, 43; Diaconescu, Dramaturgi, 224-227; Valentin Silvestru, Ora 19:30, București, 1983, 227-232, 442-446; Felea, Aspecte, III, 74-78; Ghițulescu, O panoramă, 244-249; Const. Ciopraga, Simfonie neterminată, VR, 1986, 12; Grigurcu, Existența, 317-323; Măciucă, Motive, 166-202; Rotaru, O ist., III, 925-927; Holban, Profiluri, 259-264; Cosma, Romanul, I, 261-266; Lucian Alexiu, Întoarcerea poetului, O, 1990, 41; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 163-167; Micu, Scurtă ist., III, 384-385; Dicț. scriit
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
de Gubernatis, Émile Boutroux și Louis Léger. Ca legatară a unei copleșitoare moșteniri culturale de familie, H. își cultivă conștiința de sine, stimulată, desigur, și de îndemnurile tatălui său, mentor nu o dată excesiv și până în cele din urmă nefericit. Chiar neterminate, fragmentare sau simple crochiuri, scrierile trasează în primul rând un itinerar intelectual ieșit din comun și o efervescență creatoare tulburătoare tocmai prin referință la viața atât de scurtă a autoarei lor, ceea ce va declanșa și va întreține mitul unei genialități
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
Marcu, 2004). Istoriile literaturii române publicate până În 1990 trebuiseră să concilieze criterii ideologice și criterii estetice În clasificarea operelor. Miza era atât aproprierea patrimoniului literar național, cât și evaluarea locului ce revine literaturii contemporane. Mai multe proiecte au fost abandonate neterminate sau publicate cu o Întârziere destul de mare față de momentul elaborării. Povestea Istoriei literaturii române de la Începuturi până azi a lui George Călinescu, publicată inițial În 1941, considerată «un monument al literaturii române» este În acest sens exemplara. Reeditata tardiv, la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nu are legături formale cu instituțiile de Învatamînt, dar Întreține bune rapoarte de cooperare cu universități apropiate; cf. HYPERLINK "http://www.admin.ias.edu/pr/about.htm" http://www.admin.ias.edu/pr/about.htm. Vezi și lucrările din păcate neterminate ale lui Michael Pollak (1993, pp. 381-392) asupra Fundației Ford. Alte studii istorice permit o apropiere a efectelor apariției acestei piețe științifice internaționale asupra cîmpurilor intelectuale naționale, În Franța mai ales Brigitte Mazon (1988). Vezi, doar pentru cazul savanților germani
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ROSETTI, Dimitrie R. (17.IV.1850, București - 11.X.1934, București), publicist și autor dramatic. Este fiul Casiei (n. Brăiloiu) și al lui Radu Rosetti. Face studii, neterminate, la Colegiul „Louis le Grand”, urmând apoi, vreme de doi ani, École des Sciences Politiques et Administratives din Paris. Întors în țară, ocupă diferite funcții: șef de cabinet al lui I.C. Brătianu (1876), șeful Poliției din Brăila, avocat al statului
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
a războiului 1916-1918, pe care intenționa să o intituleze O partidă de stos, adună un material imens, primul capitol având consistența unei cărți întregi. Boala de inimă cu care lupta de ani buni se agravează și această ultimă lucrare rămâne neterminată și needitată. R. se stinge din viață într-un sanatoriu din București. Literatura lui R. se așază firesc în continuarea activității de cercetător. Colaborează cu studii, fragmente de roman, povestiri și memorialistică la „Revista nouă”, „Convorbiri literare”, „Epoca”, „Analele Academiei Române
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
său. În opera lui - redactată preponderent în franceză, limbă în care se exprima cu ușurință - lirismul amintirii se întrepătrunde cu proza de idei, febrilă și tensionată. Elegiac sau reflexiv, scriitorul este în primul rând un memorialist. În scrierea parțial autobiografică, neterminată, Amintiri („România literară”, 1855), imagini din copilărie și adolescență se perindă într-o evocare melancolică, în care R., suspinând după anii care nu se mai întorc, idealizează - așa cum procedează și în Studie moldavă („Zimbrul”, 1851) - epocile de demult. Narațiunea face
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
versuri în 1946, la ziarul „Drum nou”. Peste măsură de productiv, S. este autor a numeroase nuvele și romane: Cartierul muncitoresc (1950), Un gram de aur (1958), Iubește ziua de mâine (1960), Strada Lux (1962), Vreau să trăiesc! (1964), Săptămâna neterminată (1965), Singur fără cer (1966), Prea cald pentru luna mai (1967), De ce văd invers? (1970), inclusiv polițiste și de aventuri: Moartea manechinului (1970), Un biet bunic și o biată crimă (1970), Bunicul și păcatele lumii (1971), Detectiv la paisprezece ani
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
muncitoresc, București, 1950; Din regiunea de ieri și de azi, Orașul Stalin, 1957; Un gram de aur, București, 1958; Iubește ziua de mâine, București, 1960; Front fără tranșee, București, 1961; Strada Lux, București, 1962; Vreau să trăiesc!, București, 1964; Săptămâna neterminată, București, 1965; Singur fără cer, București, [1966]; Corabia cu suflete, București, 1967; Prea cald pentru luna mai, București, 1967; De ce văd invers?, București, 1970; Moartea manechinului, București, 1970; Un biet bunic și-o biată crimă, București, 1970; Bunicul și păcatele
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
tragicomedia Alb și negru (Constantin Vodă Cantemir), poemul dramatic în zece scene Icarii de pe Argeș și Iuda din Cariot, dramă scrisă în colaborare cu Gheorghe Ciprian, reprezentată la Teatrul Național din București -, și 1971, când lucra încă la piesa, rămasă neterminată, Emilia, a oferit scenei în jur de patruzeci de titluri, un sfert dintre ele fiind tipărite, restul păstrându-se, dactilografiate, în bibliotecile unor teatre. Fără a impune prin calități deosebite ale tehnicii construcției sau prin excelența mesajului, piesele atrag și
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
14.X.1977, Greoni, j. Caraș-Severin), jurnalist, poet, prozator și traducător. Fiu de țărani, S.-U. face clasele primare la Greoni, liceul la Biserica Albă, Brașov și Lugoj, unde își dă bacalaureatul. Între 1920 și 1924 urmează studii la Politehnică, neterminate, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În 1924 se află alături de Vasile Pârvan pe șantierul arheologic de la Caliacra, apoi este profesor la gimnaziul din Balcic. În 1924, o călătorie pe Mediterana îi prilejuiește întâlnirea cu Jim
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
îi răspunde prin opt cărți dedicate Lui Florus, pline de atacuri violente la adresa adversarului; polemica a continuat, pentru că episcopul din Hippona a replicat scriind Contra celui de-al doilea răspuns al lui Iulian (Contra secundam Iuliani responsionem), numită și Opera neterminată contra lui Iulian (Contra Iulianum opus imperfectum), întreruptă, în timpul examinării celei de-a șasea din cele opt cărți, de moartea lui Augustin. Trebuie amintite aici, chiar dacă nu au o legătură directă cu polemica împotriva lui Augustin, și operele exegetice pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cassiodor, a cărei versiune abreviată a fost intitulată Originile și faptele geților (De origine actibusque Getarum), adică ale goților, așa cum am spus mai sus (opera se mai numește și Istoria geților sau Getica). S-a întors apoi la Cronica lăsată neterminată și a completat-o scriind Compendiul cronologic sau originea și faptele poporului roman (De summa temporum vel origine actibusque gentis Romanae). în timpul redactării Istoriei geților, în care Iordanes împrumută de la Cassiodor atît materialul, cît și intenția encomiastică, se desfășoară un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
414; așadar, nu pare să existe nici un motiv care să fi determinat cenzura imperială să elimine toate evenimentele ulterioare, întrucît s-ar fi putut mulțumi cu tăierea pasajelor referitoare la Eudocia. în consecință, adevăratul motiv pentru care istoria a rămas neterminată pare să fie moartea scriitorului. Potrivit proiectului inițial, Sozomen ar fi vrut să scrie o istorie a Bisericii de la începuturi, adică de la Urcarea la Cer a Domnului, pînă la Constantin. Apoi a renunțat, deoarece pentru primele secole existau deja operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu Rousseau. Visările unui hoinar singuratic, materie de studiu școlar și universitar a apărut în traducerea lui Mihai Șora, cu o prefață de Vera Călin, fiind astfel un sine qua non al bibliotecilor noastre. începute în 1776, Visările au rămas neterminate, scriitorul sfârșindu-se din viață în 1778. Scrise în apropierea morții, cu obsesia cercurilor mondene care îl prigoneau (și a căror adversitate apare amplificată de marea susceptibilitate a lui Rousseau), aceste însemnări (al căror plan, schițat, în timpul plimbărilor, pe cărți
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
aici trece la liceul particular „Sf. Gheorghe”, renumit pentru severitatea lui, unde director era Anghel Demetriescu; printre profesori - A. I. Odobescu. S-a decis pentru Facultatea de Drept, dar din motive neclare - poate furat de deliciile boemei - rămâne cu studiile juridice neterminate. Între timp se afirmase ca om de condei, în 1911 fiind cooptat în Societatea Scriitorilor Români. Mobilizat într-un batalion de jandarmi pedeștri, va compărea în fața Curții Marțiale (1913-1914) pentru insulte aduse ofițerimii, alegându-se cu o condamnare. Peste numai
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
1802, Gârliște, j. Caraș-Severin - 17.VIII.1869, Dumbrăveni, j. Suceava), istoric și publicist. Este fiul Florincăi și al lui Matei Bojincă (Popovici), preot. Își începe învățătura la Oravița sau la Vârșeț, trecând apoi la Gimnaziul Piarist din Timișoara. După studii, neterminate, la Seminarul Teologic din Vârșeț, urmează filosofia la Seghedin (1822-1823) și dreptul la Oradea (1824-1826) și Pesta (1826-1829). O carieră ecleziastică fiindu-i refuzată de episcopul sârb Ștefan Stratimirovici, se dedică activității culturale și publicistice. A colaborat, în 1830, împreună cu
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
sate etc.) în care își rezervau lor și membrilor propriilor familii locuri de odihnă netulburată și înconjurată de făgăduieli, căci era avantajos să aștepți Judecata de Apoi nu departe de altar, refăceau biserici zidite cândva de înaintași și năruite ori neterminate („zidirea pe vechile temelii” garanta nu doar înscrierea în paradigma monarhică, legitimarea, ci și asocierea la gloria trecută și la faima conservată a primilor ctitori). Operația aceasta, care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase în practica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]