1,788 matches
-
l-a văduvit nu numai de însemnătate, dar și de episcopat era bine zidit și avea o garnizoană care să-l apere; se afla încă la cheremul acelor nobili și preoți care la Ravenna erau considerați de mâna a doua. Nevoiți să-și plece adesea capul și să-și țină gura acolo, aici își dădeau aere și vorbeau ca niște pontifi, încercând să se-ntreacă în faimă. Voind fiecare să-și arate propria importanță, se aflau în necontenită rivalitate între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mateescu Andreea, clasa a VII-a Școala Gimnazială Nr. 24 Timișoara profesor coordonator Pleș Lucia Cuvinte potrivite Cărțile erau odată, ceea ce mă despărțea de căldura verii, de aroma toamnei sau de albul orbitor al iernii. O barieră pe care eram nevoită s-o urnesc, fără sa-mi dau seama cum trebuie unsa pentru a se da la o parte din calea mea și a jocului. Până când în mână mi-a picat o carte ciudată, cum nu mai citisem pana atunci. De la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a aplecat, a ridicat un sac mare de pânză, l-a desfăcut, a scos din el un pumn de mălai, l-a încercat cu limba, apoi l-a risipit pe jos, spunând că taică-su, săracu’, fusese ani de zile nevoit să se țină tot cu mămăligă, pe când el se-ndopa cu clisă și cu brânză, cât de nedreaptă e, într-adevăr, și viața asta, însă acum vom face și noi un parastas pentru bătrânu’, cu mămăligă și cu spirt trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prea mult, gîndi Marie. Yves Pérec mergea În lung și-n lat prin birou, voia să-și Înceapă imediat ancheta personală ca să afle cum și prin cine fuseseră vîrÎte mesajele acelea În mapele de birou ale consilierilor săi. Se văzu nevoită să-l apuce zdravăn de umeri și să-l răsucească spre ea ca să-l poată privi În față. - Yves, răspunde-mi! Unde erai În noaptea În care a murit Gildas? - Încetează, Marie. Ți-o spun cu toată afecțiunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre plaja lungă de nisip și spre marea care Începea să facă valuri. Furtuna semnalată spre Brest venea și peste ei. Christian o ajunse din urmă pe Marie Înainte ca ea să ajungă pe țărm și aproape că se văzu nevoit s-o trîntească la pămînt pentru a o sili să se oprească. Îndepărtă cu mîna șuvițele lungi răsfirate peste chipul tinerei femei, Îi prinse privirea umedă de lacrimi și Își ceru iertare pentru brutalitatea lui. - Încearcă să Înțelegi, dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neliniștii care n-o mai părăsea de ceasuri Întregi, Marie golise sticluțele-mostre cu alcool din frigiderul camerei, dar rezultatul scontat nu era suficient. Coborî la bar și Își turnă o porție bună din prima sticlă peste care nimeri. Se văzu nevoită să facă mai multe Încercări pînă să izbutească să se cocoațe pe unul din scaunele Înalte de bar, și se puse pe golit conștiincios paharul. Nici măcar nu remarcase prezența lui Lucas: pitit Într-un fotoliu din hol, acesta o observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stîngace de pe scaunul Înalt de bar și, cu un mers pieziș, porni ciocnindu-se de tabloul cu chei. Cu un gest pe care-l voia ferm și precis, dădu greș În Încercarea de a apuca cheia vizată și se văzu nevoită să Încerce de Încă două ori pînă s-o desprindă. O privi cum se Îndepărtează În direcția scării fără să se poată reține să nu zîmbească, apoi, din trei pași mari, o ajunse din urmă și o apucă de Încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de pe o mobilă. Îl Înfățișa pe Loïc, Înconjurat de Gildas, Yves și Christian, acesta din urmă Înălța o cupă, nu păreau să aibă mai mult de zece ani. - Nedespărțiții... Dintotdeauna, nu-i așa? Jeanne nu se clinti, Marie se văzu nevoită să se arunce În apă. - Erau mereu În cîrdășie Împreună... Cine mai făcea parte din banda lor, cînd erau copii? Jeanne se Întoarse brusc și-i azvîrli o privire de gheață. - Te-ai Întors ca să-ți faci meseria ta scîrboasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
arma Mariei cu un gest fulgerător și precis, o Împinse violent În lături, ieși, apoi Închise ușa grea În urma lui, Încuind-o cu cheia. Marie, turbată de furie că se lăsase surprinsă, se ridică și Își recuperă arma. Se văzu nevoită să tragă de trei ori pînă ce broasca cedă sub Împușcăturile asurzitoare care răsunau În imensa cușcă a scării. Izbuti să deschidă ușa și se năpusti afară. Nu făcuse decît un pas cînd lovitura se abătu asupra ei. 19 În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintotdeauna! Știați cu toții și n-ați făcut nimic! A amenințat-o cu moartea, a lovit-o În fața oamenilor voștri, iar voi l-ați lăsat În pace! A asasinat-o din cauza voastră! Lucas se interpuse nu fără trudă și se văzu nevoit să strige pentru a se face auzit. - Gwen a fost supravegheată de patru oameni! Ea e cea care și-a semnat singură sfîrșitul! Le-a trimis jandarmilor prin intermediul lui Ronan băuturi În care a turnat somnifere! Departe de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fluturînd În vînt, Îl luase cu multă condescendență la Întrebări pe unul dintre jandarmi. Soțul lui Gwen țîșni instantaneu de parcă ar fi fost elctrocutat și se repezi să-l strîngă de gît. - Asasinule! Tu ai ucis-o! Lucas se văzu nevoit să cheme doi jandarmi ca să-l stăpînească pe Philippe, care se potoli cînd Îl auzi pe polițist dînd un ordin. - Conduceți-l pe Pierre-Marie de Kersaint la postul de jandarmerie! - Cum? Ce v-a apucat? SÎnt agresat și tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de pe unghii, marcîndu-și astfel neliniștea. Își scoase mobilul și formă cu precizie numărul de telefon al prietenei ei, Carline Dantec, soția procurorului. Se dovedi un gest eficace. CÎteva minute mai tîrziu, sună telefonul lui Fersen care, foarte amărît, se văzu nevoit să-l elibereze pe PM. - Relațiile dumitale nu te vor proteja mereu, iar dacă ești cumva ultimul dintre jefuitori, sîngele Kersaint riscă să curgă foarte curînd pe un menhir, i-o trînti Lucas. Armelle Își luă bărbatul de-o aripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cîmpii, e bolnav! - Taci din gură și măcar o dată gîndește! i-o reteză Arthus cu brutalitate. În mod oficial, mă voi preface că abia acum am descoperit că este fiica mea... - Nu pricep! - Asta nu mă miră. Armelle se văzu nevoită să-l potolească pe PM pentru ca socrul ei să-și poată continua raționamentul pe care era curioasă să-l audă: familia Kersaint avea totul de cîștigat, gestul acesta generos nu numai că putea servi aparențelor, dar, lucru și mai interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să pierd timpul aici. Nu știu la ce oră am tren, dar nu-mi pasă. Trebuie să plec de aici. Înșfac o bucată de hârtie și un creion și încep să scriu grăbită. Stimată doamnă Geiger, Din păcate, mă văd nevoită să demisionez din postul de menajeră. Deși m-am simțit bine Hai odată. N-am timp să scriu mai mult, trebuie să plec. Las hârtia jos pe masă și pornesc spre ușă. După care mă opresc. Nu pot să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bucătăria dumneavoastră. Iar cina care a rezultat de aici este sub standardele mele profesionale. Drept pentru care nu mi-am putut permite să o las să iasă din această bucătărie. Firește, vă voi despăgubi pentru toate ingredientele folosite - și sunt nevoită să vă rog să-mi acceptați demisia. Voi pleca mâine dimineață. Așa. Gata. Și fără victime. Nu pot rezista să nu arunc un ochi la Nathaniel, care stă în pragul ușii. Acesta clatină din cap cu un mic surâs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
resemnare binecunoscută și apăsătoare. Mi s-a întâmplat de atâtea ori că m-am obișnuit. O să-mi contramandez întâlnirea cu Nathaniel. Altă întâlnire... altă amânare... Însă, brusc, am o revelație. Nu mă mai aflu la Carter Spink. Și nu sunt nevoită să accept fără să crâcnesc așa ceva. Ies valvârtej din bucătărie și o găsesc pe Trish în sufragerie. — Doamnă Geiger, spun cât pot de fermă. Îmi pare rău în legătură cu întâmplarea nefericită cu cafeaua și voi face toate eforturile pentru a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din rugăciune, Fuehrer-ul negru dădea o lovitură în toba bine înfășurată. Expunerea lui Resi privind ororile vieții din spatele Cortinei de Fier a fost scurtă și plictisitoare, iar din punct de vedere educativ atât de nesatisfăcătoare, încât Jones s-a văzut nevoit să-i șoptească: — Majoritatea comuniștilor convinși au sânge evreiesc sau oriental, nu-i așa? — Poftim? făcu ea. — Bineînțeles că-i așa, zise Jones. Se înțelege de la sine, conchise el și destul de tăios o pofti să ia loc. Unde era George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
putea ca atunci eu să nu mai fiu aici. Sau să nu mai vreau să vă preiau cazul. Abia atunci popa Băncilă îi văzu ochii aceluia. Cărbuni încinși, sub gene groase, stufoase. Ridică din umeri și dădu să-și facă nevoita cruce de intrare în judecătorie, cu rugăciunea de biruință asupra dușmanului. Acela îi apucă furios mâna și, zvâcnit, ca un caratist aflat în plină demonstrație pe scena unei săli arhipline cu tricoteze amuțite de emoție, aproape că i-o răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
biroul lui Bez. Înalt și slab, ca un cadavru în putrefacție, avea o față de aurolac, dar nu și vocea potrivită. —Păzea, că vine Lurch 1, spuse Bez. Lurchie, ia adu-ne tu ceva de băut, mie și lui Sam! Eram nevoită să recunosc faptul că săracul băiat chiar semăna, și încă foarte tare, cu valetul familiei Addams. Am băgat casetofonul în priză și am pus caseta. —„Vreau un băiat... un dur, o brută...“ schelălăiau the Go - Gos1. „Caut un băiat, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de freamătul interior care o putea duce chiar în (patul imens din mijlocul atelierului de pictor cu mustață á la Dali) brațele celui de pe scenă. Nu-i displăcu ideea. Ba chiar se văzu nevoit să recunoască faptul că era chinuit de o stare excitantă, ar fi dezbrăcat-o acolo de rochia aceea verde (nu, greșit, ar fi rupt rochia aceea verde de pe ea, poate chiar cu dinții, prizonier al unor convulsii febrile) și, după ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la Liceul Spiru Haret din București. În 1946, după bacalaureat, devine student al Facultății de Litere și Filosofie și al Facultății de Drept din Universitatea București. La Începutul anului al III-lea de studenție, În toamna lui 1948, se vede nevoit să-și Întrerupă studiile superioare ca să nu fie arestat. În 1949, este judecat În contumacie și condamant la 5 ani de Închisoare pentru „uneltire la ordinea socială”. Este arestat la 16 februarie 1952 și, până la liberare, În 26 Decembrie 1955
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nu de o faptă premeditată, ci de una comisă În legitimă apărare. De-altminteri, justiția l-a achitat, absolvindu-l de orice pedeapsă. Acești dușmani ai adevărului istoric ar trebui să și aducă aminte că Moise Însuși s-a văzut nevoit să omoare un egiptean care-l molesta pe un sclav evreu. Cu toate acestea nimeni nu l-a calificat pe Moise criminal, iar acel omor n-a fost de natură să-l Împiedice a urca până la cea mai Înaltă treaptă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Iar, acum, coane Costache, ia te rog, aminte și fii receptiv la modestele mele obiecții din rândurile ce urmează. 1) Nu e bine să zici și să scrii „... la noi, voit sau nevoit”, ci„... rândurile noastre vor avea, voit sau nevoit, și un caracter polemic” (pagina 9). 2)Virgula nu merge după „același” deoarece În felul acesta despărțim subiectul de predicat, mai ales că Între cele două părți principale de propoziție nu se află nici o parte de vorbire (p. 3, rândul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de condiția lui socială sau culturală! 5) Renunță, o dată pentru totdeauna, la rușinoaseleți procese de reabilitare și la Încercările de publicare, sub ăștia, a scrierilor tale literare de incontestabilă valoare! Mi-e penibil, te conjur să mă crezi, că sânt nevoit a ți face această mărturisire dar voi merge cu ea până la capăt. Înțelege, pentru numele lui Dumnezeu, că și de n ai fi fost arestat, de n-ai fi avut nimic cu „secu”, tu tot n-ai fi fost pe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu atât mai puțin chef aveam să continui a doua zi cu grupul. mai Înainte de orice, nu aveam chef să-mi facă iarăși Sailasi fundul și creierii piftie pe motoneige. Apoi Îmi frângea inima să-i văd pe urmașii vânătorilor nevoiți să Încropească un surogat, un mod de viață care nu mai era de mult al lor, doar pentru niște bani. Cumva asta Îmi trezea vechea rană a copilăriei. Când eram copil, Janet mă lua În vacanțe la el la combinat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]