1,528 matches
-
cu un aer revoltat că nenorocitele de pisici obișnuiesc să vină și să facă pipi exact pe vitraliul marchizei. Era silită să poarte un permanent război cu ele. Apoi m-a poftit să beau o cafea, "ca să ne mai încălzim nițel", lucru care m-a surprins. Am intrat totuși pe poarta masivă, cu o clanță uriașă de fier modelat cu frunzulițe și lujeri. După un mic hol de marmură, întunecos, de care acum mă leagă atât de multe amintiri încît îmi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
m-am pomenit eu tine în bucătărie, aducîndu-mi cu ochii aproape închiși, pe o tavă, ceșcuța de cafea. Mă mir că nu ți-a căzut. Te-am ajutat să te îmbraci. Mi s-a părut că te-ai mai trezit nițel, altfel nu te-aș fi lăsat să pleci." Țin minte cum am ieșit în aerul înghețat, de ianuarie, cum am așteptat troleibuzul în stație și cum, când a venit, am căzut grămadă în zăpadă, încercînd să mă prind de bara
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de multe ori, dar în privința asta nu mă pot îndoi de ea. Așa că păstrează-ți pentru tine sarcasmul, n-o cunoști.) Apoi nu ne-am mai văzut multă vreme. Ne-am întîlnit pe stradă, întîmplător, toamna, în octombrie. Am trăncănit nițel și ne-am dus fiecare spre casa lui. Am ajuns tulburat, spre mirarea mea. Am simțit pentru prima dată că țin la ea, că-mi lipsește. A doua zi m-am dus de dimineață la facultate. Am așteptat-o să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
singură bluziță roșie (mai bine zis cărămizie) și niște ciorapi trei sferturi cu dunguliță roșie. Dar mi-am pus fusta albă, în lipsă de altceva, iar pe cap o eșarfă lungă de mătase, imprimată cu flori vișinii. M-am fâțâit nițel în fața oglinzii, care stătea cam înclinată, și-apoi am ieșit să culeg un trandafir. Am tăiat cu cuțitul codița unuia, plină de ghimpi. Trandafirul era mic, abia îmbobocit, dar câteva petale purpurii se și desfăcuseră și stăteau răsfrânte, lăsîndu-le să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să n alunece sau să se împiedice în vreuna dintre sârmele pe care afurisiții le-au lăsat vraiște din toamnă. Merge gheboșată, cu țoașca de piele într-o mână, n-avea la ce să mai stea, gogoșarii i-a lăsat, nițică țuică a lăsat, ceapa, usturoiul... Las’ că orice prinde bine la casa omului... — Ei, ce te-ai mai deranjat, Vico ? Ce trebuia ? face cumnată sa. Eee, știi că eu nu pun țuică-n gură ! Știi că eu nu pun la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îndemnă Geta. Ajută-mă să-mi păstrez silueta. Și reluă după ce Paul mai luă o linguriță: fiindcă am spus că vreau să studiez dreptul. Nu mi se pare nimic de râs în asta, spuse Paul simțind că afișează o convingere nițel cam exagerată. De ce să nu studiezi dreptul? Păi nu l-am studiat, spuse Geta apăsat. Asta-i altceva. Dar nu văd de ce să nu-l fi putut studia. Geta spuse atunci ceva cu totul neașteptat: Ție ți se pare că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
făcea paragina din curtea îngustă și lungă încă și mai plină de taină și de farmec. Se lăfăiau bălăriile și florile crescute de capul lor, din semințe scuturate astă-toamnă de ploaie și de vânt. Domnul Rainea spunea: Să-mi trag nițel sufletul și m-apuc să fac ordine. Ca un proprietar care se respectă, nu? Poate chiar în vara asta. Dar știți cum e, vârsta a început să-și spună cuvântul. M-am întors obosit, asta e. Mi-au ajuns trei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
te suie pe buștean Și mănâncă leuștean ! Melcușorul scoase niște cornițe lungi pe care le mișcă în toate părțile, dar când prințesa se uită în altă parte melcușorul se ascunse în căsuța lui spiralată. - Unde ești? Te-ai ascuns? Stai nițel că-ți cânt la fel: Melc, melc... și melcușorul apăru iar cu cornițele subțiri ca niște antene. Și așa se jucă prințesa cu melcul și pentru că îi plăcu tare mult îl duse cu ea în palat, rugând-o pe mama
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cățeluș plin de zăpadă. Cu părul ud, cârlionțat, De multe zile nemâncat... Avea, cred eu, câteva luni, În cap, doi ochișori nebuni, Era maro cu alb, frumos, Dar foarte slab, piele și os. Cu nasul lui mic, de cățel, Zăpadă-adulmeca, nițel... Voia să știe,-mi dau eu seama, Pe unde, oare,-i umbla mama. El nu știa că nu mai are O mamă să-i dea de mâncare Căci un om rău și mitocan Lăsase-un biet cățel orfan... Lupu Lavinia
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
să fii mon petit bebe, căutat și dezmierdat și îngrijit și sărutat și cajolat și dorlotat și alintat, și trebuie să fac să mai slăbești, știi că te-ai făcut prea gras, nu merge, // poeții trebuiesc să fie mai afumați nițel, să aibă puțin aerul de suferinzi, atunci devin mai interesanți. Am să te învăț ce trebuie să faci să captivezi inimi îndărătnice, dar tu să-ți dai osteneală să o captivezi numai p-a mea. Mimi, nu știu unde să scriu acelui
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Mi-ar mai trebui chiar o ajutoare. Casa nouă cere întreținere . . . M-am dat gata muncind . Mă scol la 5 ca să pot pleca la 8 la spital și după dejun nu mă așez jos până la consultații. . . Acum, pe seară, doar nițel. Mini deschise gura să întrebe dacă nu o ajută nepoata, dar Lina o preveni: - Bine cel puțin că grija doctorului o are Sia! - Ii rămâne, cred, timp. Doctorul pare destul de bine! opina Mini. - Acuma da, e mai bine. Dar ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nory observă că Sia se uită sașiu. Înainte aproape de a da bună ziua, întrebă: - Dar ce a pățit dumneaei la ochi? Rim puse ochii lui miopi și admirativi asupra ochilor mici și cafenii ai fetei, care, în adevăr, momentan avea privirea nițel încrucișată, din sforțarea de a se ascunde și preface în fața musafirei nedorite. Rim, firește, constată că ochii erau frumoși și Nory invidioasă. Baba aduse un tacâm și Nory se așezase între Rim și Lina. 21V> La masă erau perișoare cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
grilajului luxos, se întoarse spre șofer și-i spuse preocupată: - Du-te înapoi după domnul! După o secundă de ezitare, înțelegînd de cine era vorba, obiectă timid că cellalt auto era dus cu domnul. - Totuși, du-te! porunci Ada. Rămase nițel în loc gânditoare. Aspectul nou al lui Lică și vorbele lui Vardali i se gravase în minte. Figura aceea voluntară, gura cu desenul crud îi da o vâlvă nouă de senzualitate și totodată era prinsă de gravitatea proiectelor politice. Cariera ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de culori, de altfel, aproape neobservată,în întreg acel ultraaglomerat oraș. Cât era pe drum, către locurile de desfacere a florilor, acolo și înapoi, către casă, vestitul SINGUR nu era singur de loc. Ba, dacă mi-aș îngădui să exagerez nițel, aș spune, chiar, că, era mai nesingur decât toți singurii de pe lume. Cu oamenii. Acasă - tot nesingur. Cu florile. Pe care le trecea, rând pe rând, din neființă în ființă, apoi, le pregătea și transfera oamenilor și amintirilor acestora. Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pașii. Coti la dreapta, și se întoarse, prin partea din spate a străzii, la al cărei capăt plantase plăcuța cu noua denumire. Intră în propria-i curte, prin spatele casei. Câinii îl simțiră, dar nu-l lătrară, doar, îl hârâiră nițel. Salubrizatorii observară mișcarea și auziră mărâiturile canine. Deși, când s-au întâlnit, la intersecție, părea că nu s-au luat în seamă, unii cu alții, totuși, ei l-au văzut bine, l-au cunoscut, cine e, iar acum, rămaseră cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
deasupra? Spune:îl vezi? îl văd. Vezi,între stratul de mălai și membrana de deasupra, o muscă? O văd. Musca asta, dacă nu desfaci capacul, va fi acolo,în spațiul rezervat ei, totdeauna. Dar, de îndată ce desfaci capacul, ca să scoți, cumva, nițel mălai,pe deasupra, musca, gata! - sbârr!, și se duce. Și tu nu o s-o mai poți prinde, ca eu să nu știu că ai scos o mai mare cantitate de mălai decât am convenit, dintru început, amândoi, că, ne este necesar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o repună la arest.Tot alergând cu ochii pe sus, după traiectoria pe care o realiza,musca, n-a observat un fotoliu, de care, când s-a rostogolit, venind cu ceafa de chiuvetă, căzând cu fața în sus, zbătându-se nițel, cam cât un cocoș, lovit de securică, pe butuc, s-a liniștit definitiv. Reintrând, Nuța,în cameră, a rămas năucită. Nuțu - mort, ca de când lumea! A ieșit. S-a dus la vecini. I-a chemat. Le-a explicat. Le-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mi-i așa. Mă vindec tot mai mult. De ce te vindeci? De simdrom. Ce fel de simdrom? De simdromul tandreții. Cum e acela? Cum vezi acum. Nu-l văd. Îl simți,însă, da? Da. Îl simt. Parcă ți ar fi nițel răcoare; parcă ceva te-ar gâdila. Da. Mă gâdilă. Inima, mi-o gâdilă. Și creerii, mi-i gâdilă. Și tot corpul, mi-l furnică, punct cu punct. Așa. Nu mă slăbi. Strânge-mă. Și lasă-ți buzele, apăsat, să mi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bucuria cea mare, că avea să fie, poate, cel mai mare, pe țară, la economii, pentru originalitatea ideii,însă, la mai mult nu l-a dus capul, decât, la o îngâmfare aproape fără de margini. Și, după ce i-a mai trecut, nițel, fumul îngâmfării, a format numărul de telefon direct al șefului pușcăriilor și i-a raportat găselnița sa, cu privire la economiile cerute, de conducerea țării,în materie de cheltuieli. Acela s-a bucurat foarte tare de ce a auzit de la Jenică Teleleu, dar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Ieri. Către seară.În timp ce-l ducea la spital, cu o dubă rapidă. O mașină care se folosește doar la urgențe. Ei, a murit, gata, a murit, ierte-l cel de sus! Ierte-l, dar, ia stai, că, dacă mă gândesc nițel, pot să spun, că, oarecum, știu despre cine ar putea fi vorba. Despre cine? Despre un personaj, din care,în zilele noastre, întâlnești mai la tot pasul. E. Nu te mira. Ăsta, de pildă, mortul tău, e de mirare, cum
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Numai pe micii săi autori i-au distrat copios. I-am întâlnit, la câteva zile duă asta, și i-am întrebat, dintr-o curiozitate scriitoricească: ce-ați făcut, măi, pârdalnicilor? Ce să facem, aproape nimic. Doar, că, ne-am distrat nițel, punând la încercare puterea de judecată a lumii. Și? Ne-am convins. Anume? Că, noi, ăștia,îi suntem superiori. Din toate punctele de vedere. În primul rand, prin ingeniozitate, prin idee și prin curajul de a-i pune, puterea sa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
șef,într un alt oraș din zonă. Dând cu ochii de Omul Străzii, a sărit, surprins, cu gura prea mare. Dar...Ăsta i-a făcut semn, cu degetul, pe buze, șoptind: mai ho, cu gura cât șura! Vreau să stăm nițel de vorbă. N-am timp. Nu vezi câți clienți așteaptă, la rând? Văd. Atunci, pe altădată, cu taifasul. Pa. Bine, mă ajunsule. Pa. Și Omul Străzii este, azi, unul din cei mai căutați, mai respectați și mai vestiți afaceriști de pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Clama, din boxa acuzaților: nu doar eu sunt hoțul; hoțul cel mare. Dacă e să fiu drept, eu sunt un soi de Hoțelea Mijlociu. Ca mine mai sunt foarte mulți. Și, deasupra mea, și mai mulți. Dar, voi,îndreptându-vă, nițel, șira spinării, ați căzut asupra mea, ca un vultur, asupra iepurelui, surprins în câmp deschis, fără pic de apărare, de pe undeva. Așa e, ori nu? Așa, a venit un icnit, din partea nu se știe cui, din preajmă. El l-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe umeri și-n conștiință, și propria îmbătrânire. Trist: trist de tot, băbuca mea! Hai, Zâno, mireasă a codrilor de miri, hai afară, la aer, la soare, la mișcarea lumii. Să ne fericească lumina, cât mai e, în viața lumii, nițică lumină! PÂINI ALBE PENTRU ZILE NEGRE Și mătușa Alba a fost, la vremea ei, o fată frmoasă, care a iubit și a fost iubită; care agreia și admira natura, peisajele, momentele de relaxare ale vieții; joaca de-a v-ați
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pungoaia cu averea. Și-am pierdut-o. Ha-ha-ha!, așa, se întâmplă, bre, cu cine nu e obișnuit să aibă parale prea multe. Dar, uite că sosește și Omu’dracului. A sosit. Și-au strâns mâinile. S-au mai și criticat, nițel, unul pe altul, că, se umblă cu prea puțină băgare de seamă, cu valori lichide, pe toate drumurile, și... Ei, gata, a încheiat-o, brusc, Omu’dracului. Bine că e cum e. Eu plec. Mă cam grăbesc. Nu, a ripostat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]