5,003 matches
-
felicitările și în ochii celor din clasă, și urma verdictul, după ce răsfoia, aproape un veac și ceva, catalogul: "Mătăluță ai făcut progresie, nu zic ba, dar latina nu-i de nasul oricui. Ai un accent groaznic. Dacă te-ai fi nimerit printre vorbitorii de latină, în epoca de aur a acestei limbi, erai linșat imediat ce deschideai gura. Of, se pare că te-ai născut special ca să masacrezi frumusețea acestei limbi. Totuși, azi m-ai prins într-o zi bună. Ai, mătăluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
i-a așezat respectuos scaunul sub fund, m-a invitat la o voroavă și a început cam așa: "Bine mă ratatule, mă răgălie periculoasă, dar de când mori tu de grija prieteniei dintre popoare?" Nu știu cum s-a făcut, dar s-a nimerit ca și tata să fie prin preajmă. Era chiar în fața biroului directorului. După ce n-am reușit să-i fac să înțeleagă cum se născuse în mine acest puternic sentiment pentru poporul frate congolez, tata a fost invitat înăuntru. I s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este lângă mine! Cu ultimele eforturi, reușesc să-mi aduc trupul pe prima treaptă a scărilor de marmură. Doamne, ce scări! Ca-n Ali Baba și cei... Mai urc, anevoie, câteva trepte. Simt că, dintr-o clipă în alta, voi nimeri într-un univers de poveste. Iată primul semn: o pancartă uriașă. Ochii îmi sunt încețoșați. Încerc să-i biciuiesc și chiar reușesc. Rămân interzis. Mă frec încă o dată la ochi și citesc: "Urlă numai la depravați!" În dreapta și-n stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
căutat din nou șeicul, șeiciorul, mă rog. Am lăsat vorbă să divulge locul unde mă poate găsi: în Cina cea de Taină. Sper să nu mă găsească prea repede. O fi el licențiat de Cambridge, dar nu cred c-o să nimerească, din prima, în sala de mese a bisericii Santa Maria delle Grazie, căci eu în pânza originală vreau să mă mut. Sper c-o să rătăcească o vreme, căutându-mă prin cópiile celebre ale tabloului din Biserica Minorită din Viena sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ai cu cine? Nici asta nu cred. Of!... O.K. Da. Mă predau. Mint. Dar nu pot spune la telefon. Promit că-ți spun! Sunt disperat! ...O.K. vino să mă iei. Cu juma' de oră-nainte? Da. Presupun că nimerești. Bună glumă! șopti Doru când închise. Mai avea timp să facă o vizită. La Amanda. Când intră în apartamentul ei, simți un gol în stomac. De parcă vântul ar fi șuierat o melodie pe ale cărei unde ar fi plutit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Un cerc, adică toată viața la același nivel de împlinire, sau ajungi să te învârți în gol. Și cam așa am făcut eu, încă dinainte de nuntă. Nu neg că mi-a plăcut, plăcerea e peste tot, dar cred m-am nimerit să mă leg de cineva scos în cale de circumstanțe. Ei, poate-mi face el ceva și mă eliberează de anumite jurăminte, care mă înfrânează. Asta trebuie, să ajung rapid acasă. Unora le e frică să nu se piardă . Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru el un anumit înțeles, iar eu, pentru a evolua ca el, am nevoie de cineva , și faptul că l-am găsit e doar o chestiune de noroc. Ce fel de dreptate e asta, care oferă liniștea cui i se nimerește? Pe de altă parte, cine atinge acel prag fără yoga, devine liber de orice circumstanțe, o face prin propriul său merit, urmându-și propriul lui drum. Cred că ăsta e scopul meu, și anume să fiu mai presus de circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
singur și uiți. Lumea a fost și ea creată cu atât de mult timp în urmă, încât Dumnezeu a uitat. Să eliberezi sufletul de tot ceea ce se lipește Karmei tale. Să te decizi și să fii aceeași persoană, indiferent de ce nimerește prin jur, și nimic să nu-ți stingherească evoluția. Mă uit pe geam. Când se lasă seara, poți vedea și din încăpere și înăuntru. O claritate deosebită a vederii când oboseala apasă trupul. Până la urmă, eu vroiam să plec. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să-ți pese, să ai sentimente. Sadismul implică un anumit grad de plăcere, satisfacție. Dar pe tine nimic nu te satisface; pentru că nu știi ce vrei. Sadismul e o artă(P. S. ,Familia Bundy' e sadic). Tu umbli pe unde se nimerește, și faci ce te apucă, mai rău ca un animal. (P.S.2: animalele au natura în ele ). Crezi că ești indiferent? De gheață? Și astfel nobil ? Nu. Ție îți place să ai sentimente foarte puternice, dar mojice, urâte, josnice, mizerabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întrebarea de ce până acum a fost așa. Și dacă lumile astea sunt de fapt un joc al timpului întrepătruns, în care noi suntem pierduți? Imaginează-ți cum ar fi să privești pe cineva în ochi si, din întâmplare, să te nimerești pe aceeași lungime cu el. Așa cum l-am găsit pe el în îmbrățișare. Te uiți la un cadavru și vezi cum persoana în cauza nu mai există, căci creierul său e mort. Dar apoi privești în tine, la visele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
alte colțuri, și simții cum el nu mă lasă niciodată singură cu privirea și cu grija. Cum putu, veni și, zâmbind discret, mă invită la dans. Fu la fel de distant, manierat și personal. Vorbirăm nimicuri și ne atingeam atât cât se nimerea, însă niciodată indiferent. Plecai spre casă singură, fără să zic nimic la nimeni. Dar nici nu ieșii bine și el, în spatele meu, îmi spuse simplu: Te conduc. Eu nu prea aș fi acceptat, așa că el spuse, accentuat și cu farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi sigură. Și nu, nu vreau să-mi bat joc de tine. Însă nu pleci de aici până nu termin cu tine. Și ne petrecem după-amiaza într-un fel ciudat: eu în tensiune, el amuzându-se. Și când s-a nimerit să fim unul lângă altul, încerc să mă feresc, însă mă ia pe sus și mă trezesc cu fața în jos pe masă. În timp ce mi-o trăgea, mă mângâie ușurel pe șira spinării, chestie care e nu știu cum bine. Ticălosule! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
claxonat și l-a întâmpinat Elena. —Bună, Leni, e acasă Cecilia? Este acasă. —Cheam-o, te rog! Nu intri? Nu! Anunț-o pe ea. Când Elena i-a spus că o așteaptă Matei afară, a ieșit în grabă cum s-a nimerit într-o rochiță înflorată de casă, cu sandalele cu care fusese puțin mai înainte să cumpere pâine de la magazinul din colț, cu părul dezordonat. —Bună, Matei! Îmbrățișând-o a invitat-o să meargă cu el. Hai înăuntru să mă schimb
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-l cum s-a întâmplat, deși nici el nu știa. Când s-au dus s-o vadă pe Cecilia conectată la aparate,au început să plângă toți patru încât cu greu i-a oprit asistenta și medicii care s-au nimerit pe acolo. Silvia s-a apropiat de ea, a luat-o de mână. — Fata mea ce-ai pățit? Ce s-a întâmplat cu tine, îi săruta mâna și suspina. S-a apropiat și Leni punând mâna pe mâna Ceciliei. —Ceci
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fel de a gândi al contemporanilor printre care trăim (tagmă din care, la cum te comporți față de mine, nici pe tine nu prea îmi vine să te exclud), ascultă cu atenție ce mi s-a întâmplat. Mai deunăzi, s-a nimerit să mă întâlnesc cu un individ care, cu ironia și cu atitudinea disprețuitoare și arogantă a omului ce nu este absolut deloc conștient de prostia sa, m-a întrebat foarte degajat: „Tot mai citești sumedenii întregi de cărți? Ai să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu atât mai mult, cu cât ele se petrec într-un oraș mic, de care nimeni n-a prea auzit vreodată, și în care nici măcar strigoii nu se încumetă să vină, iar asta doar din cauza plictiselii de nestrămutat! Când se nimerește să aibă loc, acest tip de întâmplări îi magnetizează numaidecât pe oameni; ei își lasă și familie, și meserie, doar spre a se preocupa un timp îndelung cu dezbaterea noilor vești sau a noilor zvonuri, și cu născocirea de anecdote
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de acasă până la gară, trezindu-se, la destinație, că-și uitase portmoneul în apartament. Șoferul, plin de solicitudine, i-a spus să nu-și facă nici o problemă, că îi va plăti "data viitoare". Ce șanse reale erau ca ea să nimerească aceeași mașină la întoarcere sau în ziua următoare? Nu contează. Demnitatea umană trebuie păstrată, în Japonia, cu orice preț. Devine aproape inutil să înșir aici exemple nenumărate: cum am fost servit la bancă, deși mă dusesem la ghișeul destinat împrumuturilor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
privi peisajul deosebit de frumos, pe care nu-l vedea pentru prima oară, dar de care era încântată mereu. A continuat să meargă spre șipot căutând cu atenție cărarea, ca nu cumva să devieze calea spre imaș și din întâmplare să nimerească peste vreo cornută care nu știe decât să dea cu capul indiferent cine-i iese în cale. În sfârșit a ajuns la șipot, a pus ulciorul la umplut, a luat o gură bună de apă, și-a umplut pumnul ținut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care din veci o aștept. Rătăcită, cu frica-n sân și mândria ascunsă în aură, Magnolia, văzând că tânărul nu-i vorbește, o mângâie, o privește și se tot învârte în jurul ei, cere permisiunea bărbatului să plece. -Pesemne că am nimerit unde și când nu trebuia, de aceea vă cer permisiunea, domnule, să plec. -Nu sunt de acord, zise bărbatul. Mai bine ia loc, arătând spre un jilț din frunze verzi de furnici lucrat, c-am pregătit un joc. Auzind pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gândit să întrebe văzduhul, pentru că el nu dădea atenție tulpinei: -Cine ești, te rog, vorbește mi, vreau să înțeleg despre ce este vorba. Dacă nu, am venit cu toporul, uite-l, cu care o să tai în stânga și în dreapta pe oricine nimeresc și pe care mi se împotrivește a-mi salva fiica... Când a terminat de vorbit, tatăl Viorelei s-a trezit că toporul îi zboară din mână și s-a înfipt la câteva sute de metri în pământ de locul respectiv
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înțeles despre ce este vorba, străine, zise Mesagerul. -Îmi pare rău, dar tot nu mai făcut să înțeleg cine ești, a făcut-o pe curajosul tatăl Viorelei. În momentul următor s-a trezit doborât la pământ și lovit unde se nimerea de o tulpină de copac. -Tulpină nebună, ce ai cu mine ce ți-am făcut? De ce mă lovești? -În primul rând nu sunt „tulpină nebună” așa cum m-ai numit, sunt unul din fiii Tulpinei negre; în al doilea rând să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu mai are de ce se teme și apoi zâna i-a spus că este bărbat și nu trebuie să-i fie frică, așa că a hotărât și i-a spus omului: -Bădie, eu am timp să ajung acasă; chiar dacă vine noaptea nimeresc acasă, așa că, te rog, lasă-mă să te ajut. Omul a ridicat privirea din pământ, s-a uitat la băiat, căruia i-a vorbit: -Mulțumesc tinere, ești un adevărat bărbat și pe deasupra ești tare curajos. Norocel s-a speriat auzind
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mea. Mi-a zis într-o zi, nu demult, că eu m-aș potrivi foarte bine cu o fată care locuiește departe de aici și cu care crede el că m-aș putea înțelege foarte bine și că ar fi nimerit să plec la drum către acel loc. -Și ce-i cu asta? -Nu știu ce să fac -Bine, zise Buburuza. Dar hai mai întâi să căutăm ursita ta și numai după aceea vedem ce trebuie să facem. Pentru asta desfă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Verona și Angela au procedat la fel urmând-o înspre zăvoi. După ce au ajuns la locul propus, a început discuția asupra procedeului în care trebuie să pună în practică jocul. -Două tragem cu arcul, una asupra celeilalte. Aceea care nu nimerește nici odată va avea rolul de urmăritor. Jocul va începe în fuga calului de la boschetul acesta și se va opri la boschetul cel de acolo, a propus Adela. -Nu-i prea mică distanța? se interesă Verona. -N avem ce face, toloaca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
coloritului pe care aceasta îl înfățișează în nuanțe infinite, continuitatea unui naos cu decorații sclipitoare unde se vestește devenirea neîndoielnică a ființei pornind de la izvorul său tainic. Ascunse de schelării care îi fac să creadă pe puținii turiști că au nimerit în toiul unor lucrări de restaurare, imense dâre albicioase de stuc și ciment își întind tentaculele monstruoase, semănând dezolarea și oroarea acolo unde până mai ieri străluceau tonalitățile sclipitoare ale fragmentelor de sticlă șlefuită și pietrelor colorate. Scenele sfinte sunt
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]