2,953 matches
-
perioada de dezumanizare cum vă Înțelegeați Între voi, cei care nu vă cunoșteați? Erau certuri, bătăi? Nu, nu. Eu, cel puțin, n-am văzut. Mă rog, certuri erau, Îndeosebi mai târziu, când foamea era deja de groază: se certau pentru nimicuri, stresul era extraordinar, se certau pentru că porția lui de pâine era mai mare sau mai mică... - dar asta nu Înseamnă că nu au fost și discuții normale Între oameni normali. Vreau să spun că, de exemplu, În baracă, seara se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
recunoscut-o: era nevasta unui medic din Budapesta care a lucrat aici la sanatoriu și ea venea pe la noi, că Îi invitase fratele meu. Avea un păr lung, blond, frumos, minunat - n-am recunoscut-o, bineînțeles. Lucrurile astea au fost nimicuri față de ce ne aștepta. După aceea, normal, ne-au luat lucrurile, au furat și pantofii, dacă erau buni... Ne-au dat haine, ce să vă spun... Eu am primit un fel de stofă bordo, așa, roșu, și cămașă cu conturul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și când era gata, dacă voiau, veneau și nemții și ne numărau și ei. Dacă era ceva dezordine, imediat o luau pe aia care a făcut dezordine și o puneau la foc, În crematoriu. După câteva zile... Să spun și nimicuri? - Momentele și Întâmplările acestea „mici” sunt cele mai interesante... După câteva zile mi-am dat seama că-s singură. Până atunci n-am fost niciodată singură. În jur erau o mulțime și acum, dar nici măcar o cunoștință, nimic... Deodată mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
temeiul acestora din urmă, insistent explicitat de alți poeți și de toți exegeții conceptului modern de poezie. Esențială e considerarea poeziei ca expresie a absolutului. Și cum absolutul nu există decât ca noțiune, el se identifică, în înțelegerea mallarmeană, cu „nimicul”. Inexistentul poate fi numit, în schimb nimicul (absolutul) se autogenerează în ființa cuvântului. Nu îi rămâne, în consecință, poetului, pentru accederea la absolut, decât să se instaleze în cuvânt, făcând abstracție de întreaga realitate, inclusiv de propria lui existență fenomenală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
alți poeți și de toți exegeții conceptului modern de poezie. Esențială e considerarea poeziei ca expresie a absolutului. Și cum absolutul nu există decât ca noțiune, el se identifică, în înțelegerea mallarmeană, cu „nimicul”. Inexistentul poate fi numit, în schimb nimicul (absolutul) se autogenerează în ființa cuvântului. Nu îi rămâne, în consecință, poetului, pentru accederea la absolut, decât să se instaleze în cuvânt, făcând abstracție de întreaga realitate, inclusiv de propria lui existență fenomenală. Să devină - în formularea lui Hugo Friedrich
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
oval care părea firesc cui nu știa cum fusese înainte, mie însă nu-mi părea, acest oval alb, insignifiant, prin care nu se vedea nimic și străin de frumoasele culori în mijlocul cărora fusese pus, mi se părea a fi intruziunea nimicului în creație, simbol al urii oarbe și al violenței.) Ce secret? Ce zodie? Dacă ea spune că astfel a fost primită privirea mea în clipa când ne-am intîlnit, ce secret mai poate fi? Poate fi luată drept zodie gândirea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zice contrariu despre bătrâni, care, chipurile, "se desprind" de ea, se liniștesc. Nu se liniștesc, dorințele rămân, cum mi-am dat seama din starea de spirit a bunicului. Nu se desprind. Se desprind ca să vadă ce? Dincolo de viață e neantul, nimicul, spun ticăloșii. Ce să contempli? (Se ia drept contemplare nemișcarea bătrînilor.) Adâncimea infinitului mic? Vastitatea infinitului mare? Nici vorbă, bătrânul contemplă tot viața, a lui și a altora, e mândru că a atins o asemenea vârstă și și-a trăit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cabaliștii, inițiații în căutarea pietrei filosofale și alții). Valorile în general, cele moderne în special pot să fie ne- sau iraționale, ireale, dar mai întâi ele sunt, există. Cu alte cuvinte, existența este mai puternică decât inexistența, decât golul și nimicul. Sensurile negative apar după cele pozitive. La fel, virtualul are ca bază realul, nu invers. S-a văzut aceasta după conceperea și fabricarea computerului. În și pe el apar virtualitățile, nu invers. Virtual, logica matematică booleană (binară) împreună cu alte teorii
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și nu pot genera tradiția înțeleasă ca material pentru o istorie" (36, p. 79) este contrazisă de intervenția continuă a lenei, eșecului în istoria comunităților. Mai reținem sugestia că, ontologic, limita caracterizează ființa (metafizică, n.ns) iar nelimitatul duce către "nimicul pur". Privită împreună cu actele încercărilor (gr. peira) omenești, limita devine prudență (phronesis) în etica aristotelică sau "fenomenologie a limitei și a atitudinilor față de limită", pe care autorul o numește peratologie. Împreună cu hermeneutica (filosofică la Gadamer, care recomanda "fuziunea orizonturilor", și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
când cineva se oprește se produc asasinate./ agresiuni și ele câștiga/ o voce în plus/ și încă repeta." (pag. 50) Că totuși Pântea nu abandonează dicțiunea de dragul unui ipotetic proiect existențial masochist, e limpede din structura lingvistică a fiecărei angoase. Nimicul e de obicei rostit, nu înghițit pur și simplu că un hap amar, dar lucrativ: "Fiecare trăire este o burtă/ pentru o mulțime de nu,/ iată o serie:/ șoptit cu greață,/ urlat, crescut că un mugur între trăiri/ (primele interdicții
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
primit niciun fel de protecție, nici asigurări de sănătate și nici nu ne-a fost măsurat nivelul de radiați la care am fost expuși“, a spus unul dintre aceștia, care a vorbit sub protecția anonimatului. „Am fost tratați ca niște nimicuri. Ne-au promis multe lucruri și apoi s-au debarasat de noi, după ce am fost expuși la un nivel mare de radiații“, a mai spus japonezul, citat de adevarul.ro. Racolați de Yakuza și neplătiți Sunt și muncitori care au
Fukushima: Prin ce chinuri trec oamenii străzii care au curățat centrala by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/55108_a_56433]
-
pedeseriștii știu de pe acum că țara nu poate fi, de fapt, condusă. Nu vor fi bani pentru programe sociale - pentru că instituțiile europene în care ne punem speranța văd negru-n fața ochilor exact la acest capitol! Ca să i se zvârle nimicul pe care, la rândul său, îl va împărți poporului flămând, premierul-ca-și-desemnat Năstase va trebui să facă un veritabil dans pe sârmă. Or, la kilogramele sale, tare mi-e teamă că acrobația se va solda cu oase rupte și coaste fisurate
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
nu scap această unică șansă de consolidare. Iată obiectul acestui caiet." Așadar, o proptea la cele două dimensiuni ale scrisului, cîrligul la lume care-i lipsește foii de roman. În rest, un jurnal minuțios, căutînd în clasici și în mici nimicuri dintr-ale vieții materialul unui detaliu, porozitatea cu care, așezînd-o între tine și ea, poți depărta o acțiune care nu vrei să se întîmple. A treia dimensiune e povestirea amănunțită, frumoasă ca o bucurie neîntîmplată, a unei călătorii în gol
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
Cronicar Sub tirania nimicului Dosarul DILEMA VECHE ( nr. 511) este focalizat pe subiectul Fleacuri & nimicuri, extrem de actual pentru lumea românească. Scriu despre această „dictatură a nimicului”, în care ne ducem zilele, Stela Giurgeanu (care și coordonează Dosarul), Gabriel H. Decuble, Sorin Costreie, Ana Bulai
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
Cronicar Sub tirania nimicului Dosarul DILEMA VECHE ( nr. 511) este focalizat pe subiectul Fleacuri & nimicuri, extrem de actual pentru lumea românească. Scriu despre această „dictatură a nimicului”, în care ne ducem zilele, Stela Giurgeanu (care și coordonează Dosarul), Gabriel H. Decuble, Sorin Costreie, Ana Bulai, Tudor Călin Zarojanu, Dan Stanciu, Matei Pleșu, Teodor Tiță, Diana Neagu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
Cronicar Sub tirania nimicului Dosarul DILEMA VECHE ( nr. 511) este focalizat pe subiectul Fleacuri & nimicuri, extrem de actual pentru lumea românească. Scriu despre această „dictatură a nimicului”, în care ne ducem zilele, Stela Giurgeanu (care și coordonează Dosarul), Gabriel H. Decuble, Sorin Costreie, Ana Bulai, Tudor Călin Zarojanu, Dan Stanciu, Matei Pleșu, Teodor Tiță, Diana Neagu și Voicu Bojan. În mai toate textele din aceste pagini, se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
care și coordonează Dosarul), Gabriel H. Decuble, Sorin Costreie, Ana Bulai, Tudor Călin Zarojanu, Dan Stanciu, Matei Pleșu, Teodor Tiță, Diana Neagu și Voicu Bojan. În mai toate textele din aceste pagini, se face un inventar cuprinzător al fleacurilor și nimicurilor care ne inundă existențele și ni le consumă zadarnic. Desigur, unul din canalele principale prin care suntem bombardați cu fleacuri și nimicuri este televizorul. Stela Giurgeanu ne reamintește: „ În panoplia de pseudosubiecte fierbinți ale zilei mai suntem informați că au
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
și Voicu Bojan. În mai toate textele din aceste pagini, se face un inventar cuprinzător al fleacurilor și nimicurilor care ne inundă existențele și ni le consumă zadarnic. Desigur, unul din canalele principale prin care suntem bombardați cu fleacuri și nimicuri este televizorul. Stela Giurgeanu ne reamintește: „ În panoplia de pseudosubiecte fierbinți ale zilei mai suntem informați că au început «controalele specifice perioadei de dinaintea sărbătorilor la centrele comerciale», sau că un administrator a fugit cu banii de întreținere (urmând interviuri cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
și ajung principe / în lumea susaiului, / și ajung staroste / dacă / lesbienele minții mele / știu să facă paradă. „Și sînt așa de lipit pământului / încît niciodată nu voi urca / la tribună, / la stele, / la grădinile suspendate”. să fiți voi primii din nimic / care-ați «luptat» pe creieri scoși, / tovarăși-pentru luxuri; nici un pic / tovarăși pentru cei de jos? „Ce folos că florile sunt frumos mirositoare, / dacă le bați în cuie pe tâmple? Ce folos cu așa coroană pe frunte, în lume, / dacă sângele
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
avem cui ne adresa. Am ajuns să ne spovedim singurătăților muritorilor. Trebuie să fi fost odată lumea în Dumnezeu. Istoria se împarte în două părți: aceea în care, oamenii se simțeau atrași în neantul vibrant al Divinității și astăzi, cînd nimicul lumii este deposedat de suflul divin". Apoi meditează pe marginea ideii de sfințenie. Și notează: "Sfințenia este o fiziologie transfigurată; poate și mai mult: o fiziologie divină. Tot ce e funcție ca mișcare spre cer... Una din obsesiile constante ale
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
îi acordă toată atenția pe care i-o putea acorda fără să-i dea impresia (care ar fi fost corectă, de altfel) că se dă la ea. Vorbiră despre Frankfurt, despre Hamburg, de unde venea ea, despre firmă și diverse alte nimicuri. Când ceilalți o luară înspre casele lor, Andreas și Christine mai rămaseră o vreme, vorbind, fumând, bând o ultimă bere. În cele din urmă, ieșiră și ei. Se plimbară prin noaptea răcoroasă până la mașină. - Și acum? întrebă Andreas, învârtind cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și obervă că pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
recite o poezie de Lawrence Ferlinghetti. E o poezie tristă despre un tip care rătăcește la volanul mașinii sale, cu cîte un rînd de haine pentru fiecare viață a sa. Ultimul vers este despre copiii lui: „s-au prăbușit În nimicul Jungian/ cu părinți de vîrsta lor“. Emoția Îi cuprinde pe amîndoi și Margot sfîrșește prin a-și trage nasul. Wakefield o cuprinde cu brațul pe după umeri și Îi netezește părul șaten cu o mîngîiere. Poate că doar avem nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
arătat și de această dată virtuțile. Nu, nu, prefer să rămân aici, mai citesc, mai... nu-și continuă gândurile, dar se putea bănui că în perimetrul lor intrau multe nemărturisiri. Apoi mai zise: vă propun ca astăzi să vorbim despre nimicuri, uneori acestea au mai multă sare și piper. Când un lucru e condimentat, e mai apetisant. Bunăoară să abordăm câteva noțiuni elementare de engleză. Ce ziceți? Ce să spun!? Nu era în răspunsul său o negație hotărâtă, dar nici o afirmație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
doctor, domnule doctor, veniți repede în sala de operații, e necesară o cezariană la tânăra din salonul 6. Doctorul urcă scările în grabă. O nouă viață bătea la ușa omenirii. Era un eveniment care întrecea în dimensiune toate mărunțișurile și nimicurile lumii... 3 E ra o seară superbă de mai. Primăvară deplină. Pretutindeni un verde viu, neprihănit împodobea pomii și parcurile. Prunii, merii, caișii își etalau fără rezerve splendorile buchetate în florile de mătase alb-roz, strălucitoare, sidefii. Oamenii le savurau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]