9,005 matches
-
facă spumă și să-mi placă mie cum fierbe. Vinul alb nu mi-l amintesc. Această culoare s-a vîndut Însă Îmbuteliată prin anii ’80, sub eticheta Dealurile Răteștilor, după ce Înălțimile din preajma satului fuseseră abundent acoperite cu plantații de viță nobilă, adusă de prin podgorii mai cu faimă. Rătești este, iată, numele satului primelor mele amintiri din viața aceasta, a treia așezare cum vii dinspre nord, de la Sătmar prin Mădăras și Ardud, pe șoseaua care duce la Zalău și, mai departe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
parașutare spre nord, cedînd poate, după cum umbla vorba, dorului de neostoit după Flo rica Rogoz, ibovnica lui din Huta, o femeie al cărei chip, din fotografiile păstrate și din mărturiile cunoscuților, apare ca o lumină greu de uitat, o frumusețe nobilă, cu stil, mult deasupra obșteștii drăgălășenii rustice de mîndruță cu bujori În obrăjori. Era, pare-se, o muiere care pe unde călca provoca drame, cerea jertfe. L-a vîndut pe amant, pe Blidaru, În schimbul soțului, eliberat curînd după aceea de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-ar cuveni să fie interesat de a reține numai simțurile cu 243 ZÎnele lui Zarathustra mare putere de cunoaștere, văzul și auzul, pentru că ele pot asigura lectura pătrunzătoare a universului. Iar acest corp de aleasă subtilitate, cu funcțiile sale nobile În expansiune, cu cele plebeene lăsate În surdină, e alcătuit, ne spune doctorul Constantin Dulcan, „din lumină de Înaltă frecvență“. Cu ochii fizici, nu vom ajunge niciodată pînă la această radiație superioară, așa cum cu urechea de fiecare zi nu răzbatem
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
arătură o pasăre albă, uriașă... Cu cioc roșu, picioare lungi și pene albe, tivite la vârful aripilor cu negru. După ce s-a lăsat pe arătură, și-a aranjat aripile ca și cum le-ar fi făldurit pe lângă trup, pornind apoi cu pas nobil, meditativ... Din când În când, ciugulea ceva cu mare rapiditate de pe răzor... “Doamne, ce frumoasă e! Tare aș vrea să mă joc cu ea”. Și gândul, s-a preschimbat pe dată În faptă... A coborât de pe laiță, a ieșit pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tatei nu figura pe listele membrilor Sumanelor Negre, dar sunt mândru că, de fapt, a fost mai mult decât un membru oarecare. El i-a ajutat să supraviețuiască pe cei din rezistența anticomunistă pentru ca aceștia să lupte pentru o cauză nobilă. A riscat securitatea familiei, dar nu a pregetat să îi ascundă, să îi hrănească, să îi doftoricească, atunci când erau răniți sau bolnavi. Și pentru faptele astea de omenie, cincisprezece ani de muncă silnică de unde nu s-a mai întors... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în Brodocul ucrainean, foloseau foi de varză pentru toate durerile articulare și reumatismele. Iată-mă pe cale de a deveni "specialistă" în farmacia naturală la care nu mă gândisem în timpul celor trei ani de facultate care m-au ajutat totuși în nobila îndeletnicire pe care am profesat-o în detenție. De cum au apărut primii muguri de arbuști și frunze de urzici, n-am prididit să ne ameliorăm meniurile noastre sărace și să mulțumim Celui de Sus că prima iarnă grea petrecută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ai băgat în pat și mi-ai distrus căminul... dar îți mulțumesc pentru marea bucurie de a-mi fi demonstrat adevăratul sens al iubirii! Fie și pentru o clipă! Dar a meritat! Ai jucat ireproșabil rolul de portdrapel al chintesenței nobilei simțiri! Mulțumesc pentru iluzia iubirii pure! Dar și pentru poziția la galoane! Adio Motănel! Adio Javră! Rămas de unul singur, Cătălin și-a așezat pumn peste pumn pe măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
trimis Duhul Sfânt din ceruri. Cu toții am putut constata că acele specimene cu chip de om, vinovate de curmarea prin violență a multor vieți, nu regretă nicio atrocitate din cele săvârșite și susțin cu tărie că și-au făcut datoria. Nobilă datorie, nu-i așa? Că doar băieții erau plătiți să omoare, iar statul nostru democrat le-a plătit pensii militare grase cam un sfert de secol că au omorât, că au făcut să dispară orice urmă a faptelor lor abominabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
meu nu este un zugrav de duzină, ci specialist-specialist. Dar dacă vreodată vei constata că pereții apartamentului tău mor de dorul varului, deși nu-i cred în stare de o așa sensibilitate, s-ar putea să negociem afacerea... Sub umbrela nobilă a blazonului soțului său, care-și purta imperial, în fiecare zi, găleata, șpaclul și bidineaua cu el, Sonia juca tare în orice împrejurare. Chiar și pe mine m-a pus la colț. Invitându-mă, cu vioară cu tot, ca să descrețesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe zi va trebui să le citesc pruncilor din Coran? Dar cu Biblia mea ce voi face? Și cât de mult va trebui să mă aplec în fața Goliciunii Voastre, după ce-o să părăsiți patul în care vă veți fi lăsat nobila spermă în temporara de mine? Dar în fața titularelor Voastre soții, tot atât de mult trebuie să mă aplec? Și-apoi, să știi că mă cam dezamăgești. Ai numai trei soții? Dar știu că un străstrăstrămoș de-al tău s-a învrednicit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
calul în curte și, aplecându-se în stilul lor inconfundabil, s-au retras. Pe șeaua din piele roșie, într-o geantă din piele de jaguar, am găsit și explicația: "Îți trimit un cal arab, descendent al celei mai vechi și nobile rase, Equus Caballus Aryanus, perfecționate și ameliorate prin dragostea și dăruirea poporului arab față de cai. Este cel mai bun prieten al nomazilor lumii. Majed". L-am chemat pe Antu, ca să mă salveze. Eu abia pot să am grijă de pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cannot. I pity myself. As I cannot stop the Sun from setting one day. ... As much as I love the stars on the sky, the sky set in jewels. Și iubesc pisicile, mici, puternice, feminine, atlete, prietene, partenere. Prefăcute, actrițe, nobile, sensibile, sincere, curajoase, curioase, iubite. Perfecte. Încăpățânate. Și câteodată cerul este acoperit cu o pânză neagră, pânză bătută cu pietre scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vrea să fiu. Fericit, ferit de toate, lângă pajiște să fiu. În mijlocul tuturor. Și acolo să îmi cânte insectele mărunte ce mișună. Sunt unde vreau să fiu. Pentru că fac ceva. Lupt. Atunci când eram mică am citit o carte. "Lux cristalin". Nobil. Lumina soarelui mi-a ajuns. Mi-a uns rănile și m-a ocrotit de frig. Mi-a iubit pielea până când a intrat în mine și de atunci nu am mai putut-o scoate. Am de atunci un singur rând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a dezordinii totale ale ei atmosferă în care oamenii se vor nimici, măcelări până la ultimul. Ceea ce e mai sus e un vis frumos al cuiva ce era fericit. Ea trăia. Sau se va păstra urma a ceea ce a avut întotdeauna nobil rasa albă: intelectualitatea, istețimea, frumusețea, securitatea? "Miorița", Coșbuc, Arghezi, C. Petrescu, Hortensia P. Bengescu, Rebreanu. Drumul de la bunica. De câte ori nu am mers pe el și de câte ori nu am simțit acea liniște și bucurie interioară pe care numai o imensă dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
baie și mă străduii să îmi revin. Un singur lucru era cert și nu vroia să plece: acel parfum. Scăpai și de el, chiar dacă cu greu. Și câteva zile rămasei în ceață. Începui să iau lecții de scrimă o îndeletnicire nobilă. Nu dădeam atenție nimănui în jurul meu. În după-amiezi, scăldată în lumină, eram numai eu, sabia și partenerul. Plăcute erau mișcările, plăcută era puterea și grația de a mânui astfel o sabie. Foarte curând mă făcui remarcată. Și chiar câștigai câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să mă opresc asupra vreunuia. Deodată pusei paharul jos, luai sabia aceea în mână. Din acel moment până când îl atinsei, îl zgâriai pe el pe piept, simții ceva deosebit. Sabia aceea nu era ca toate celelalte. Era maiestuos făcută. Era nobilă, fină. Era unică. Și acele clipe erau unice. Îmi revenii printr-un efort de voință. Ce se întâmplă? Vreau să știu. Vorbește până nu-mi pierd de tot răbdarea. Ochii îi sclipiră. Și se decise să-mi facă pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din instinct către nemurire, pe care o căutăm cu disperare. În India, spre exemplu, integrarea în absolut se face bineînțeles prin descoperirea sinelui adevărat, renunțarea la individualism, un fel de abandonare a fricii pentru a fi în siguranță, totul sub nobila și relaxanta idee că toți suntem același lucru (atunci, de ce frică?! ). Pericolul pentru un om nenăscut hindus ar fi ca , prin meditație, în loc să descopere intuitiv legăturile între elemente, astfel renunțarea la sine pentru o înțelegere superioară, să se descopere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poate de aceea natura e un tot, căci nu contează. Iar noi, ființe raționale, avem o altfel de libertate si Dumnezeu m-a lăsat, într-adevăr liberi aceea a plăcerii si a tinderii spre o perfecțiune interioară. și aici, plăceri nobile ale unei ființe nobile. Stai calmă. Până atunci mai e. Poate uită. Dacă nu, oricum vor ieși scântei. O: Dacă insiști! X: Nu insist. Olimpia se uită cu scârbă (:Evident, era o replică folosită cu sensul de a atrage atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e un tot, căci nu contează. Iar noi, ființe raționale, avem o altfel de libertate si Dumnezeu m-a lăsat, într-adevăr liberi aceea a plăcerii si a tinderii spre o perfecțiune interioară. și aici, plăceri nobile ale unei ființe nobile. Stai calmă. Până atunci mai e. Poate uită. Dacă nu, oricum vor ieși scântei. O: Dacă insiști! X: Nu insist. Olimpia se uită cu scârbă (:Evident, era o replică folosită cu sensul de a atrage atenția că sunt un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Sadismul e o artă(P. S. ,Familia Bundy' e sadic). Tu umbli pe unde se nimerește, și faci ce te apucă, mai rău ca un animal. (P.S.2: animalele au natura în ele ). Crezi că ești indiferent? De gheață? Și astfel nobil ? Nu. Ție îți place să ai sentimente foarte puternice, dar mojice, urâte, josnice, mizerabile. Ți-aș putea îndruga chestii, cum că el mă înalță, fiind mai bun ca mine, cum că trebuie să țintesc cât mai sus, să depășesc limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vom muri. După moarte nu mai e nimic. Așa că oricum nu contează când murim atâta vreme cat suntem fericiți. Într-adevăr, un om se cunoaște după plăceri, căci doar ele au la baza valori morale adevărate. De ce să nu fim nobili, independenți de circumstanțe care nu contează, de ce să nu oferim plăcere sufletului nostru? Realitate e atât de înșelătoare. Din toate nu rămâne decât Dumnezeu. Spre El aspiram toți, aspirând spre paradisul nostru. Perfecțiunea trebuie să fie totul. Pericolul e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cetatea ce stătu în fală puțin timp, ce dispăru fără urmă, se vede altfel. Din mine se vede altfel. Cum? Istoria lor e într-un colț de lume, cu bătălii, cu vise de măreție și putere. Cu suita de viță nobilă a regelui, concubinele splendide, micuțe, dezbrăcate; cu sânii albi, mititei, și nurii supți de iubire. Cu viața socială și politică activă, bărbați și femei. Cu femei pasionale, ce cereau să fie satisfăcute. Cu o credință de nestrămutat în împăratul zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scrisoare pierdută" și "Vizită" și de ce bine era pe vremea lui. Îmi amintesc de unchii și de nașii mei. Cât despre viitor, vreau nemurirea, prin ea atingând fericirea, spre ea mânându-mă foamea și după aceea voi trăi în plăceri nobile. · Zic, suflă un "nu" încet, iar eu mă las purtată de pasiunea mea și îl sărut. Și el vrea mai mult, mi-e foame de el. Îmi cere mai mult, eu atâta am vrut, și ne împletim într-un zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de bani și mă bat cu anume ființă vulgară. Accept. E simplu. Nu există reguli, numai această atitudine a mea de a o nimici ca două animale luptând pentru supraviețuire. Totul pe instinct. Însă luptele-artă, cum ar fi scrima sunt nobile. Sunt lupte ale intelectului și plăcerilor superioare. · Fie ce vrea să fie, libertatea e cea mai importantă aici, în lumea reală și disciplina interioară. Iar în interiorul tău importantă e acea lume, acel vis despre lume. Visul meu e România o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
explicație pentru asta. Însă lucrul acesta a durat la el până când i-a apărut în cale Silvia, fată ce l-a făcut să-și schimbe de la temelie părerea despre acest enigmatic sentiment, adică dragostea, care este cel mai profund, mai nobil și mai răscolitor sentiment, pe care l-a cunoscut vreodată omul, sentiment ce intră năvalnic în sufletele deschise și le întregește. Așa se spune. Nici măcar n-o cunoștea personal pe fată, dar o admira fără încetare, mângâind-o cu privirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]