2,751 matches
-
knyaz" (prinț regent, 1887-1908) mai târziu că tar (1908-1918). De asemenea, a fost autor, botanist, entomolog și filatelist. Ferdinand s-a născut la Viena, ca prinț Koháry, ramura a familiei ducale de Saxa-Coburg-Gotha. A crescut în mediul cosmopolit al înaltei nobilimi austro-ungare și pe domeniile ancestrale ale familiei din Slovacia și Germania. Fiu al prințului August de Saxa-Coburg-Gotha și a soției sale, Clémentine de Orléans, fiica regelui Ludovic-Filip I al Franței, Ferdinand a fost nepotul Ducelui Ernest I de Saxa-Coburg-Gotha și
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]
-
a neîncrederii în înalta societate din Sankt Petersburg. În opinia împărătesei: „Sankt Petersburg este un oraș corupt și nu un strop din Rusia”. Sub influența ei, recepțiile curții și balurile de la Palatul de Iarnă, care erau plăcute și cultivate de nobilimea înaltă, au ajuns la final. Acestea au fost rapid înlocuite cu spectacole teatrale organizate la Ermitaj, dar acestea „nu au plăcut nimănui” și au fost anulate și ele în cele din urmă. Ultimul eveniment imperial mare din Palatul de Iarnă
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
inerție regală, în care nobilii au uzurpat coroana, urmate de perioade de domnii personale, timp în care au încercat să abordeze probleme create de propria lor minoritate care au avut efecte pe termen lung. Guvernarea Scoției devenea din ce în ce mai dificilă, deoarece nobilimea puternică a devenit tot mai dificilă. Încercările lui Iacob I al Scoției de a reduce dezordinea din regat a dus la asasinarea sa. Iacob al III-lea al Scoției a fost ucis într-un război civil purtat între el și
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
puternică a devenit tot mai dificilă. Încercările lui Iacob I al Scoției de a reduce dezordinea din regat a dus la asasinarea sa. Iacob al III-lea al Scoției a fost ucis într-un război civil purtat între el și nobilime, condusă de propriul său fiu. Atunci când Iacob al IV-lea al Scoției a guvernat și suprimat cu asprime aristocrații, a murit în bătălia de la Flodden, iar soția sa, Margaret Tudor, care a fost aleasă regentă pentru fiul lor, Iacob al
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
pentru fiul lor, Iacob al V-lea al Scoției, a fost îndepărtată de certurile nobililor, iar soția lui Iacob al V-lea, Maria de Guise, a succedat în guvernarea Scoției în timpul regenței fiicei sale Maria I, doar divizând și cucerind nobilimea, distribuind mită francezilor în acest scop. În cele din urmă, Maria I, fiica lui Iacob al V-lea, a fost în imposibilitatea de a conduce Scoția, confruntându-se cu aristocrația și intransigența populației care favoriza Calvinismul și dezaproba religia catolică
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
regiune. În jurul anului 2500 î.Hr., în Tesalia exista o cultură neolitică bine stabilită. Au fost descoperite și așezări miceniene, cum ar fi cele de la Iolcos, Dimini și Sesklo (în apropiere de Volos). Mai târziu, în perioada elenistică, în această regiune nobilimea a organizat o federație, care a ajunsă să controleze Liga amficționică din nordul Greciei. Locuitorii Tesaliei erau cunoscuți pentru cavaleria lor. În timpul războaielor greco-persane, tesalienii au luptat de partea perșilor. În secolul al IV-lea î.Hr, Tesalia a ajuns
Tesalia () [Corola-website/Science/303945_a_305274]
-
de o viață petru grădinărit. A obținut în doi ani diploma de absolvire a studiilor secundare inferioare (în ). În 1937 s-a mutat la "Healdtown Comprehensive School", un colegiu metodist din Fort Beaufort, unde învăța ce mai mare parte a nobilimii Thembu, inclusiv „fratele” său Justice. În timp ce directorul Arthur Wellington era un preopinent al superiorității culturii și sistemului politic englez, Mandela devenea tot mai interesat de cultura nativilor africani, făcându-și primul prieten vorbitor al limbii sotho (și nevorbitor de xhosa
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
nobilibus Ungarorum, Saxonibus, Syculis et Volachis") să apere creștinătatea, așa cum reiese din scrisoarea arhiepiscopului Lodomerus în 1288. Atunci când regele Ungariei ori voievodul Transilvaniei convocau stările generale transilvane ("congregatio generalis"), Universitas Valachorum se prezenta la adunare împreună cu celelalte trei stări transilvane: nobilimea ungară, sașii și secuii ("Universis nobilibus, Saxonibus, Syculis et Olachis in partibus Transiluanis"), așa cum reiese din convocarea stărilor Transilvaniei făcută de regele Andrei al III-lea al Ungariei în 1291 . Ultimul document scris atestând Universitas Valachorum datează din mai 1355
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
existencium" - răutățile diverșilor raufăcători, in special ale românilor; "exterminandum seu delendum in ipsa terra malefactores quarumlibet nacionum, signanter Olachorum" - să fie izgoniți ori exterminați din această țară răufăcătorii de orice nație, dar în special românii). Prin același decret apartenența la nobilime ("nobilis Hungarus") este condiționată de de apartenența la Biserica Catolică, excluzând în acest fel din rândurile aristocrației pe românii ortodocși. Motivele unei astfel de politici restrictive erau de natură politico-religioasă, statutul privilegiat de “nobil ungar” fiind considerat incompatibil cu apartenența
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
schismatică, mai ales într-un stat ca cel medieval ungar, investit cu o “misiune apostolică” de către Sfântul Scaun . Decretul din Turda din 1366 a avut și consecințe economico-sociale asupra dizolvării “starii românilor” (Universitas Valachorum) din Transilvania, introducând condiționarea apartenenței la nobilime de posesia unui certificat regal de donație ce confirma proprietatea funciară. În mod tradițional, elita românească (juzi sau cnezi: "iudices , knezes") ce guverna în baza unui drept preponderant cutumiar ("ius valachicum", cu varianta sa feudală "ius keneziale"), nu poseda documente
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
poseda documente de proprietate scrise și nici nu a putut să-și procure certificatele regale de donație introduse după 1366. Aceasta a dus la o treptată expropriere a aristocrației româneși, care rămânând ortodoxă, era oricum exclusă de la apartenența oficială la nobilimea ungară ("nobilis Hungarus"). Lipsiți de titluri de proprietatee și de recunoașterea formală a drepturilor nobiliare, elita ortodoxă românească s-a subțiat numeric după 1366, nemaiputându-și trimite reprezentanții în adunările stărilor. O parte a nobilimii româneși, pentru a-și putea
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
exclusă de la apartenența oficială la nobilimea ungară ("nobilis Hungarus"). Lipsiți de titluri de proprietatee și de recunoașterea formală a drepturilor nobiliare, elita ortodoxă românească s-a subțiat numeric după 1366, nemaiputându-și trimite reprezentanții în adunările stărilor. O parte a nobilimii româneși, pentru a-și putea menține statutul, s-a convertit la catolicism fiind treptat absorbită de către nobilimea ungară. Acele familii de cnezi, juzi și voievozi care nu s-au convertit și nici nu au putut obține documente scrise de proprietate
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
formală a drepturilor nobiliare, elita ortodoxă românească s-a subțiat numeric după 1366, nemaiputându-și trimite reprezentanții în adunările stărilor. O parte a nobilimii româneși, pentru a-și putea menține statutul, s-a convertit la catolicism fiind treptat absorbită de către nobilimea ungară. Acele familii de cnezi, juzi și voievozi care nu s-au convertit și nici nu au putut obține documente scrise de proprietate au decăzut gradual în rândul țăranilor sau chiar al șerbilor. Ultima pagină din istoria lui "Universitas Valachorum
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
nu a avut urmași. Leon Wyczółkowski s-a născut în localitatea Huta Miastkowska lângă Garwolina, în 11 aprilie 1852. Mama lui Leon se numea Antonina Falińskich și tatăl său, Martin Wyczółkowski, era un mic comerciant care făcea parte din mica nobilime. Școala elementară o face în Kamionce lângă orașul Lublin, după care urmează cursurile liceale în Siedlce și ulterior în Varșovia. Între anii 1869 - 1871 studiază la Școala de Desen din Varșovia, avându-i ca profesori pe Antoni Kamieński și Rafała
Leon Wyczółkowski () [Corola-website/Science/329179_a_330508]
-
față în mod onorabil. Pentru a putea guverna provincia intracarpatică, Roland Borșa a numit un vicevoievod din ramura transilvăneană a familiei sale, Ladislau Borșa de Sânmărtin. În timpul său s-a afirmat în Transilvania regimul congregațional, sistem de guvernare impus de nobilimea stăpânitoare de pământuri. Cea dintâi congregație a nobililor ardeleni s-a desfășurat în 1288, în „satul cruciaților” (villa cruciferorum) de lângă Turda. Lipsit de posesiuni în Transilvania, Roland Borșa nu a reușit să își impună autoritatea asupra congregației nobiliare și să
Roland Borșa () [Corola-website/Science/305526_a_306855]
-
a ales pe Władysław Łuszczkiewicz, rector al Academiei de Arte Frumoase ca să fie primul director. Din momentul în care s-a deschis a fost un loc de întâlnire culturală majoră. Colecția în timpul împărțirii Poloniei a crescut rapid prin donații mica nobilime locală, precum și de la artiști înșiși. La sfârșitul anilor 1930, colecția consta din aproape 300.000 de obiecte de artă. Lista de binefăcători majori a crescut exponențial, inclusiv din partea multor familii nobile. În 1920, Muzeul a achiziționat peste 15.000 de
Muzeul Sukiennice () [Corola-website/Science/329230_a_330559]
-
disidenți să studieze noua știință, geologia. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Lyme Regis devenise o stațiune populară de pe litoral, mai ales după 1792 când izbucnirea Războaielor Revoluției Franceze au făcut din călătoria pe continentul european o activitate periculoasă pentru nobilimea engleză, și din ce în ce mai mulți turiști bogați sau din clasa de mijloc au început să sosească. Chiar și înainte de nașterea lui Mary, localnicii își completau veniturile vânzând așa-numitele „curiozități” turiștilor. Aceste curiozități erau fosile cu denumiri locale colorate cum ar
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
satul Firenzuol, în vecinătatea Florenței, iar el s-a născut într-un mic oraș, Terranuova Bracciolini, în provincia Arezo. Casa unde s-a născut se află în via Concini și a fost restructurată de primăria orașului. Aventurier, a aparținut micii nobilimi cu titlul de conte de Penna și a studiat la universitatea din Pisa. După terminarea studiilor, unchiul său, Belisario Vinta, îi propune să facă parte din escorta Mariei de Medici care pleca să se căsătorească cu Henric al IV-lea
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]
-
o curte de italieni, ce dominau curtea franceză și care au inaugurat o politică de cheltuieli nebunești ce în curând pun în dificultate finanțele regale. Se calculează că cei doi au ajuns să dețină 75% din patrimoniul statului. Urât de nobilime și de popor, influența lui la curte rămâne puternică datorită soției sale. În 1612 primește permisiunea de a construi o mică casă, care comunica cu Luvru prin grădină. Inițial preocupat să acumuleze bogății, mai apoi se implică în politica internă
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]
-
jefuiseră casa în 1616: "dacă ei nu mă iubesc, vor învăța să se teamă de mine", spune în februarie 1617, când a împânzit orașul cu furci. Originile sale, puterea și bogățiile acumulate, faptul că s-a înconjurat de toscani, exasperarea nobilimii și a poporului francez, antipatia față de soția sa, faptul că Concini uitase să și-l facă prieten pe Ludovic al XIII-lea, duc la asasinarea sa în aprilie 1617. Pentru a prelua puterea din mâinile mamei sale, Ludovic a pus
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]
-
ales ca președinte. În 1830, candidatul pe care cele trei puteri europene în numiseră pentru ocuparea tronului Greciei, Leopold de Saxa-Cobourg și Gotha a renunțat la această onoare pentru ca să devină primul rege al Belgiei. Leopold era o figură marcantă a nobilimii europene. El a refuzat tronul, motivând că este nemulțumit de noua linie de frontieră a statului elen: Aspropotamos-Zitouni, aflată mai la sud de granița convenită mai înainte Golful Amvrakikos - Golful Volo. Un rol important în refuzul lui Leopold l-a
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
al Galliei Lugdunensis. El făcea parte din familia regală a Aquitaniei, care-și pierduse tronul, după ce Caius Iulius Caesar le-a supus țara. Totuși, familia sa era încă una influentă. Tatăl lui Vindex, a devenit senator, după ce Claudius a permis nobilimii din Gallia să intre în Colegiul Auguștilor. a fost și el senator roman, iar după ce a fost praetor, a devenit guvernator al Galliei Lugdunensis. Marele istoric roman Dio Cassius ne spune că el , a avut un corp puternic și o
Caius Iulius Vindex () [Corola-website/Science/320240_a_321569]
-
Acest episod istoric a fost adesea descris în literatura istorică de vulgarizare ca o tentativă de unire a țărilor române, dar în realitate, Mihai Viteazul (care a legat iobagii români de glie și nu s-a preocupat decât de interesele nobilimii) a acțional excluziv din motivele politice ale vremii, și nu există nici-o dovadă că ar fi avut vre-un motiv de conștiință națională (care în acea vreme exista doar la câțiva cărturari, poporul știind bine ce limbă „rumânească" vorbea, dar
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Partidul Liberal (în ) al Regatului Ungariei a fost fondat la 1 martie 1875 de către Kálmán Tisza. Numit și "Partidul Libertății", grupul situat la stânga eșichierului politic aduna la un loc mica nobilime și antreprenorii. Partidul și-a avut originea în grupul politic din jurul lui Ferenc Deák, deci în forțele politice maghiare care au aprobat Compromisul austro-ungar. Până în 1905, Partidul Liberal a dat fără întrerupere Ministerpräsident-ul ungar și majoritatea membrilor cabinetului. Partidul Liberal
Partidul Liberal (Ungaria) () [Corola-website/Science/337480_a_338809]
-
componenta muncii din viața țăranului. Practic, pe tot parcursul secolului XIX predomină în arta plastică reprezentările înscrise în categoria estetică a „frumosului” înțeleasă în sens clasic. Privirea artistului este foarte probabil condiționată de percepția consumatorilor de artă și a comanditarilor, nobilimea și burghezia locală, al căror interes empatic pentru clasele sărace era nul. Un alt exemplu sunt cele două sculpturi monumentale care flancau intrarea casei Monteoru de pe Calea Victoriei, Agricultura </b>și <b>Industria Casnică</b>,<b> </b>sculptate de Ioan Georgescu
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]