2,731 matches
-
ar fi crezut că un sistem politic atît de ostil libertății și existenței Bisericii s-ar datora unui Prelat? Unui Prelat care era înveșmîntat în toate aparențele pietății, dar ministru al Principelui? Dar nici Richelieu nu știa, atunci cînd cobora nobilimea pentru a nu periclita puterea supremă pe care o deținea, că el reprezenta atunci monarhia tronurilor moderne, cea care este de netolerat de către popoarele care se revoltă împotriva ei căci sînt puternice; și că este de netolerat și pentru Cler
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trimis fără zăbavă Bisericii oprimate acel Domn a cărui lumină să nu se stingă niciodată! 73. Dacă, apoi, se ia în considerare modul în care bogățiile Clerului nefolosite în opere de caritate deveneau obiect de invidie din partea plebei, stîrneau ura nobilimii, care vedea în acele bogății atîtea bunuri patrimoniale de care erau lipsite familiile lor, și trezeau aviditatea Suveranilor, nu va fi greu să recunoaștem în acestea o sursă puternică de dezbinare în poporul lui Dumnezeu. Trebuie să reflectăm și asupra
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de alegere a Episcopilor prin consensul Clerului și al poporului 146. În anul 535, Conciliul din Clermont 147 a decretat că un Episcop trebuie să fie hirotonit prin alegeri de către Cler și cetățeni și cu consimțămîntul Mitropolitului, fără presiuni din partea nobilimii, fără intrigi, fără constrîngere prin amenințare sau prin mituire; pedeapsa pentru participarea la astfel de nelegiuiri era excomunicarea din Biserica pe care candidatul voia să o conducă 148. Această temere în menținerea libertății alegerilor față de influența exercitată de puterea temporară
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și lume au fost date de o parte ca lipsite de interes. 108. Dacă puterea de fapt a Pontifilor romani a atins, după cum spuneam, culmea, după încheierea afacerii învestiturilor, nici nu se gîndea pe atunci la pierderea puterii principilor temporari. Nobilimea, cu ocazia acelor discordii, se ridicase împotriva lor și, pe ici pe colo, se eliberase de tot, formînd în Europa mici noi principate. Dar din epoca păcii restabilite, în vreme ce puterea papală, dînd înapoi de la apogeul atins, ca să spunem așa, începu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și autoritatea. În secolul al XV-lea în cele din urmă, un principe crud și care nu avea nici o reținere în a încălca onestitatea, Luis al XI-lea, i-a învățat în Franța pe toți principii din Europa să dărîme nobilimea, cu lovituri puternice și crude, și să dețină o domnie regală absolută; și acea politică a fost în esență primită de toate curțile, deși nu cu aceeași dorință arzătoare de tiranie deschisă și a fost continuată cu perseverență, pînă ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu va putea să-i presteze vreun serviciu principelui, pentru că atunci cînd un intermediar devine parte, prin însuși acest lucru încetează a mai fi intermediar. Principele va avea astfel o susținere politică în Cler, în măsura în care acesta devine o parte a nobilimii, în măsura în care numără în rîndurile sale proprietari puternici și prin bogățiile sale are multe legături de rudenie civile; dar forța proprie Bisericii, forța Evangheliei, și care are un efect de neînvins, forța pe care o are justiția în inima oamenilor, forța
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
justiția încălcată de cea de a treia putere. 127. Tocmai de această constituție, proprie Statelor creștine, s-a folosit întotdeauna Providența pentru eliberarea alegerilor Episcopilor, atunci cînd una din cele trei puteri a încercat să le uzurpeze. Într-o vreme, nobilimea împiedica libertatea alegerilor, totul pentru ca să devină ea însăși arbitră. Atunci, divina Providență s-a folosit de suverani care în acord cu poporul au revendicat acest drept în numele Bisericii și au făcut ca alegerile să redevină libere 265. În alte dăți
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
folosit de suverani care în acord cu poporul au revendicat acest drept în numele Bisericii și au făcut ca alegerile să redevină libere 265. În alte dăți, abuzul a fost din partea poporului; acest abuz a fost îndepărtat de suveranii și de nobilimea care i-au sărit în ajutor Bisericii 266. Beneficii nepieritoare pe care pioșii monarhi le-au făcut Bisericii și a căror amintire Biserica a păstrat-o și o va păstra pînă la sfîrșitul lumii. În sfîrșit, monarhii înșiși au intervenit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
au intervenit în alegeri și le-au supus unei oribile tiranii, lucru care a cauzat marea luptă care a început, sau mai bine zis, a izbucnit, în vremea lui Grigore al VII-lea, în care Biserica a fost apărată de nobilime și de popor împotriva uzurpării săvîrșite de suverani. Umiliți fiind suveranii, nobilimea a ridicat din nou capul, însușindu-și ale-gerile și diocezele mai iscusit, asigurîndu-se că alegerea Episcopilor depinde de Capitolele de înscăunare, pe care poporul și majoritatea Clerului le
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care a cauzat marea luptă care a început, sau mai bine zis, a izbucnit, în vremea lui Grigore al VII-lea, în care Biserica a fost apărată de nobilime și de popor împotriva uzurpării săvîrșite de suverani. Umiliți fiind suveranii, nobilimea a ridicat din nou capul, însușindu-și ale-gerile și diocezele mai iscusit, asigurîndu-se că alegerea Episcopilor depinde de Capitolele de înscăunare, pe care poporul și majoritatea Clerului le excluseseră, în afara cuvenitelor excepții. Prin acest mijloc suveranitatea a preluat din nou
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din nou capul, însușindu-și ale-gerile și diocezele mai iscusit, asigurîndu-se că alegerea Episcopilor depinde de Capitolele de înscăunare, pe care poporul și majoritatea Clerului le excluseseră, în afara cuvenitelor excepții. Prin acest mijloc suveranitatea a preluat din nou puterea asupra nobilimii care slăbea și pe care a reușit să o cuprindă și în cele din urmă să o stăpînească întru totul. Atunci principii au obținut numirea Episcopilor, deci, fără vreo îndoială, influența maximă în alegerile episcopale; dar o astfel de influență
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de bunurile sanctuarului, iar prin spiritul său îngheață și stinge totul. Carol cel Mare și Otto I favorizau Biserica, dar nefericita domnie a feudelor (care depindeau nu numai de devoțiunea față de Biserică, dar și de politica doritoare să diminueze puterea nobilimii și în același tip să-i supună pe Episcopi) s-a dovedit a fi o capcană în care a căzut Clerul. Din acel moment, puterea seculară a intervenit fără încetare în afacerile bisericești; favorurile temporare și bunăvoința din partea conducătorilor au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să sancționeze în diferite moduri legile sale; dar aici nu vorbim de aceste sancțiuni ecleziastice; ci vorbim de o sancțiune superioară căreia nu îi lipsește niciodată eficiența deplină. 265 În secolul al VIII-lea episcopatele, din cauza feudelor, erau invadate de nobilimea înarmată și erau stăpînite de aceasta. Carol cel Mare și Pipin au apărat Biserica și acesta din urmă a căpătat de la suveranul Pontif Zaharia privilegiul ad personam de a numi Episcopii. Abatele Lupo din Ferrara i-a scris: Pipinus a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
imperatorem duxit rex noster originem, exposita necessitate hujus regni Zaccariae Romano Papae, in Synodo, cui Martyr Bonifacius interfuit, ejus accepit consensum, ut acerbitati temporis, industria sibi probatissimorum, decedentibus Episcopis, mederetur. Ep. LXXXI. 266 Au fost, așadar, două perioade în încercarea nobilimii și puterii supreme de a stăpîni alegerile: în prima perioadă a fost vorba de a lua cu asalt printr-o uzurpare nemascată; în a doua perioadă s-a lucrat iscusit și pe ascuns și s-a atins scopul pe nesimțite
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a lua cu asalt printr-o uzurpare nemascată; în a doua perioadă s-a lucrat iscusit și pe ascuns și s-a atins scopul pe nesimțite. În Franța, puterea supremă s-a unit cu poporul în defavoarea libertății Bisericii și împotriva nobilimii și de aceea a fost o conjurație împotriva Statului. În adunarea comunelor din 1615, cea de a treia Putere (poporul) a fost pentru galicanism, iar sistemul catolic a fost apărat de Cler și de nobilime; așa după cum scrie Barthol Gramont
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în defavoarea libertății Bisericii și împotriva nobilimii și de aceea a fost o conjurație împotriva Statului. În adunarea comunelor din 1615, cea de a treia Putere (poporul) a fost pentru galicanism, iar sistemul catolic a fost apărat de Cler și de nobilime; așa după cum scrie Barthol Gramont, președintele parlamentului din Toulouse (Lib. I hist. Ad ann.1615), partidul catolic spunea: Clerum et nobilitatem convenire in eandem sententiam, nec ideo contrariam opinionem valere quia ita populus censet: duorum vota et calculor uni praevalere
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a devenit conducător; atunci galicanismul a îmbrăcat toate formele cele mai reglementare și a triumfat. Dar unde a condus această conjurație a puterii supreme și a poporului împotriva Statului și a Bisericii? A dus regele la ruină. A nimicit aproape nobilimea, regele s-a găsit în prezența poporului pe care el însuși l-a ridicat. Două puteri una în prezența celeilalte, fără a avea un mediator, nu pot menține buna înțelegere: poporul atunci l-a alungat pe rege, l-a ucis
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cine se înalță prin samavolnicie, cu atît mai mizerabil decade. Un singur lucru merită observat, că, deși Cardinalul Richelieu a apărat Biserica împotriva galicanismului, el a fost cel care a pregătit triumful acestuia, cel mai mare instrument de distrugere a nobilimii și a conducerii regale absolute. Nu vedea atunci marele om consecința a ceea ce făcea; și cîți alții nu fac dovada că procedează la fel și sînt cu adevărat miopi care se înșeală în același fel!? 267 Luca X, 5. 7
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Choos, dar nu imposibil, în caz că vă întrebați). Domeniul era superb. Dumnezeule, ador grădinile proiectate de Capability Brown! Voi nu? Când am ajuns la intrarea principală, am observat blazonul familiei pictat deasupra ei în auriu și albastru. Așa fac cei din nobilimea britanică, în caz că nu sunteți intimidați îndeajuns, vă servesc blazonul familiei, ca să vă bage în sperieți de-a binelea. Nici nu-i de mirare că-n Anglia nimeni n-are o părere bună despre sine. Am apucat ciocanul în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
atât În ceea ce numim astăzi mobilitate socială pe verticală, cât că simțea permanent lipsa de comunicativitate jovială, spiritul de „trei Într-o barcă“ al unei gospodării edwardiene de proporții de pe la 1890, precum și stilul și animația popotei companiei de artilerie a nobilimii. Nimic din toate acestea nu face din el o persoană ieșită din comun. Însă, pe lângă livada lui miniaturală și sacră, avea și alte ciudățenii personale. Cea mai stranie era fascinația lui pentru filosofie. Ea ocupa cam trei sferturi din lecturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
complet ideea de orășean. De atunci Încoace am fost nevoit să petrec mulți ani În diverse orașe, Însă niciodată de bunăvoie, ci veșnic Într-un exil resimțit zilnic. Chiar am preferat Învechitul sistem de clase al vieții de la sat, cu nobilimea de țară, „țăranii“ și nenumăratele grade Între aceste două categorii, uniformității străzii suburbane, care dă În altă stradă cu aceleași case, aceleași temeri, aceleași pretenții. Însă În clipa În care s-a terminat războiul, tata a hotărât că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
chiar înainte de primul război mondial. Abia în 1928 toți bărbații și femeile au avut drept de vot și abia în 1950 a intrat în vigoare formula o persoană un vot (cf. Rose, 1965). În Suedia, o adunare reprezentînd patru stări nobilimea, clerul, burghezia din orașe și fermierii liberi s-a întîlnit pentru prima dată în 1435. Constituția din 1809 a pus capăt absolutismului regal și a acordat un rol semnificativ parlamentului format din cele patru stări. A urmat o luptă care
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
constituționale stabilite între guvernanți și oponenții lor vor fi respectate. O oligarhie recunoaște de asemenea și societatea civilă, o multitudine de interese putîndu-se organiza independent de stat. Multe oligarhii europene au avut adunări reprezentative ale stărilor sociale, cum ar fi nobilimea, clerul, moșierii și chiar interese urbane din care s-a născut burghezia. Dreptul de a ocupa un loc în această adunare nu era neapărat determinat de vot, iar alegerile se bazau pe un sufragiu foarte restrictiv. Deși guvernul nu era
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
să vedem întîi dacă are vro realitate, al doilea dacă, existând într-adevăr, ar fi un rău pentru dezvoltarea nației românești și al treilea dacă, stinsă fiind, ar mai putea fi renviată. Așadar cari sânt bazele unui partid reacționar? O nobilime ereditară și istorică, bogată și puternică prin maiorate, adică prin dreptul de moștenire al celui dentîi născut; o dinastie asemenea istorică, răsărită din acea nobilime și identificîndu-se oarecum cu ea; în fine prerogative politice ereditare, de ex. un Senat compus
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
stinsă fiind, ar mai putea fi renviată. Așadar cari sânt bazele unui partid reacționar? O nobilime ereditară și istorică, bogată și puternică prin maiorate, adică prin dreptul de moștenire al celui dentîi născut; o dinastie asemenea istorică, răsărită din acea nobilime și identificîndu-se oarecum cu ea; în fine prerogative politice ereditare, de ex. un Senat compus numai sau aproape numai din privilegiați. Această clasă privilegiată ar trebui să lupte sau pentru măn ținerea drepturilor ei față cu tendențe de uzurpațiune fie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]