1,113 matches
-
Julie. Nu aveam nici cea mai mică idee la ce se referea. —Asta-i problema cu cei care sunt în faza de negare, continuă Julie. Habar n-au că se află în ea. Câteodată spusele lui Julie n-au nici o noimă. — Dar îl iubesc, i-am spus. Numai gândul la Zach mă face să pierd trei chile pe loc. —Singura persoană de care ești îndrăgostită e Jude Law. Ești îndrăgostită de ideea de-a fi îndrăgostită, îmi explică Julie. Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
groaznic. — Doamna Saxton a sărit pe mine ca o sărită de pe fix. Trebuie să dau de Patrick. Nu poți să mă lași aici cu... fetele astea nebune, îmi șopti Julie, făcându-mi semn spre invitatele ei care se agitau fără noimă. Ai nevoie de o mână de ajutor. Vin cu tine. Ce-ar fi să mergem mai întâi să bem un Bellini la Chip’s? O să te simți mai bine. —Julie, mă descurc și singură, i-am răspuns. Ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ca să-i sorb fiecare cuvânt. Așa l-am auzit zicând: «Mormântul meu se va găsi Într-un asemenea loc Încât, În fiecare primăvară, vântul din nord va presăra acolo flori». Pe moment, aceste cuvinte mi s-au părut lipsite de noimă; cu toate acestea, știam că un om ca el nu putea să vorbească fără chibzuință.”. Martorul continuă: „Am trecut prin Nishapur la patru ani după moartea lui Khayyam. Cum Îi purtam venerația pe care o datorăm unui maestru al științei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trebui, poate, să astup cu țărînă gura acestui sfinx nesățios, ori să Încep să rîd ca un nebun, să-mi bat joc de rătăcirile mele și să uit. Însă ce ar rămîne din mine atunci? Un biet vagabond surîzÎnd fără noimă ca zeii, uitînd că a fost odată tînăr, a visat să fie curajos, În stare să-și privească destinul În față și să strige adevărul. Nu, singura mea glorie e sfinxul care mă va ucide. Din aceeași pricină pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și joc de creștini” - spune Andrei Șerban În Biografia sa. Cum am mai repetat-o, timp de peste două decenii, de cînd țin acest jurnal, totul se poate, În lumea din ce În ce mai permisibilă a teatrului românesc & universal. Important e să aibă și noimă, reinterpretările cu pricina. Asta n-are... Greu mai ieși la capăt și cu Cehov, draci practicieni! Trecînd În revistă cîteva caiete de regie care au fost publicate la noi, de-a lungul...ultimului secol, am depistat, pe lîngă ideile novatoare
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fie bărbată, dar chiar e nevoie de un actor În rolul doamnei Trahanache? Nevăzînd montarea clujeană, nu răspundem, ci ne mulțumim să Întrebăm. Știm că la Galați, recent, Conu Leonida a fost interpretat de trei actori. O fi avut vreo noimă? În fine, mă Îngrijorez cînd aflu că Pristanda devine...doamnă (la Pitești), cînd Cațavencu este și el femeie (la Chișinău), iar toți bărbații Scrisorii...sunt jucați de femei (la Teatrul Maghiar din Cluj). Din clipa asta, ca om care a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care știu, Într-o vreme fără mir, Că trăiesc și că mai scriu. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Chiar de-i egoism strivit De cei ce dau din coate. Tot ce-a dat, mai poate da - Cuvinte fără noimă, Triste crezuri în sadea, În simplă uniformă. Sărman gând rămas în joc E văduvit de rosturi, Căci i-am dat doar dor de foc Cu șapteștrei de costuri. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Prin vers tot mai gârbovit
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
miile. În număr infinit de personaje și de povești. Dar nu poți scăpa. Mergi mai departe. Încă o pagină și încă o pagină. Toate atât de dense că te apucă disperarea. Realizezi că ai înaintea ochilor o scriitură aparent fără noimă, complet atipică, o construcție romanescă fără construcție, formată parcă din pâraie, râuri și fluvii, care nu-și găsesc un ocean în care să se reverse. Un schelet, totuși, există. Scheletul vieții și al morții, al spațiului și al timpului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
râu. Susurul lui se auzea din ce în mai clar și mai tare. Curgea mereu! Nu avea nici început, nici sfârșit și știam că în el eu nu sunt decât o fărâmă de nisip. Totul începea să fie lipsit de noimă. Îmi era greu să rețin cine sunt. Nu mai eram eu însumi. Eram nimeni! M-a ținut acolo o eternitate. Mintea îmi era rătăcită și nu aveam ce face. Să-i înfrunt pe Sfetnici a fost ușor, dar să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
culcat? Nu era normal și logic că se toarnă lipici pe tălpi, se aruncă cu picioarele pe tavan lipindu-te acolo? Cât haos era în mintea mea! Dezordine fără măsură! Și, cu toate astea, din atâtea greșeli și lucruri fără noimă, începea să apară un tipar, un algoritm care într-o altă societate ar fi putut fi interpretat drept corect. Dezordinea începu să dispară și nu numai ea. Toate începeau să fie șterse de ceva. Era ca o mare care mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lucrată în grabă. Trecut de ea, mi-am încetinit pasul. Ne găseam într-o cavernă imensă, în formă de dom, cu pereții cenușii de piatră prelucrați într-o anumită măsură. Peste tot se găseau cutii și saci plini aruncați fără noimă. Astea trebuiau să fie proviziile duse pe Perir! Podeaua pe care stăteau ele zvârlite era făcută din marmură maronie îmbinată neregulat. Eram prea în adânc ca să ne dăm seama de ceea ce se petrecea deasupra cu colegiul. La vreo treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prudență și acum este cu ochii pe noi, nu ca să se mire de fantasticile schimbări, ci ca nu cumva ĂDoamne fereșteă, să o facem de râs. Douăzeci Orașul e diform, are excrescențe monstruoase. În unele locuri ultracentrale, se Înalță ,,fără noimă,, ,cum ar spune scriitorul Tudor Țopa, blocuri În stiluri hibride, fără nici o legătură cu bunul simț și gustul arhitectonic, iar clădirile de sticlă s-au Înălțat cu nemiluita, disproporționate și Împopoționate cu lumini de baluri, pe terenuri libere, unele luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
paternă. Ar fi putut fi un membru al familiei mele. N-am avut nici o intenție rea în timpul activității mele aici, la muzeu, am spus. Singurul meu gând a fost să-mi petrec timpul într-un mod adecvat și plin de noimă în vreme ce aștept să recuperez ceea ce am pierdut. Așa stau lucrurile cu noi toți, a spus el, rămânând în continuare în poziție de drepți. Această așteptare este numită conținut al vieții. E vorba despre o operă de artă, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întâmplărilor - a revenit primul concentrat. ― Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde se află și cu cine stă de vorbă, ochii lotrului s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine l-o pus?... Numai necuratulll... l-o împins... Și.. Și euuu... Eu de ce nu...?” Hangița privea la el și tremura ca varga. La un moment dat, l-a întrebat: „Ce tot spui tu acolo
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
existat dintotdeauna”. Deci sărmanul a fost dintotdeauna fără mamă, fără tată, apărut și crescut de izbeliște și precum spun psihologii, în astfel de cazuri, nu este de mirare că uneori îi mai sare țandăra tam- nisam, din senin, chiar fără noimă și ne dă în cap câte un car de belele colective. Și apoi, după cum se vede, pe atunci nici nu se punea problema să fie un stat, un Băsescu sau un Boc prim ministru, fiindcă Biblia continuă așa: La începutul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
urechi, se suprapunea numai zgomotul respirației sale. Se ridică în capul oaselor, căutând să se orienteze. Habar nu avea unde se află. Încercă să își pună ceva ordine în gânduri. Oare când părăsise drumul forestier, cât de mult alergase fără noimă prin pădure? Se îndepărtase mult de acesta? Nici nu mai știa în ce direcție trebuie să o apuce acum. În întuneric, nu mai avea habar unde este orașul. Simțea cum îl cuprinde un sentiment de neputință și disperarea punea stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Lasă politețurile, Moș Calistrat, spuse ea, făcându-i inspectorului semn să stea liniștit, am venit așa cum am hotărât ieri. După cum vezi, e întreg, întreguț. Acum ești mulțumit? Mai ai ceva de zis? Iarăși conversația dintre cei doi nu avea nici o noimă pentru Toma. Voi să ceară explicații dar femeia îl opri din nou. Se vedea că așteaptă să-l audă pe bătrân mai întâi de toate. Ar putea fi, spuse acesta într-un târziu. Dar e ieșit din firea lucrurilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
n-ar fi fost prima oară când aranja documentele contabile. Ar fi priceput, ba chiar i s-ar fi părut normal să înregistreze mai puțin decât scoteau în realitate din pădure, dar să facă exact pe dos, nu avea nici o noimă. Nu te băga, habar n-ai tu, ce vreau eu să fac! îl respinsese Vlad iritat atunci când își exprimase nedumerirea. Bine, dar e absurd! încercase el să se apere. Exact, acesta-i tot chichirezul. Vom avea o mulțime de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Unele după altele, mașinile izbucneau în rafală înainte. Câțiva piloți ai reactoarelor care zburau deasupra convoiului înregistrară uimiți fenomenul. Aproape simultan interveni stopul cerut de Homer. Excedat de aceste ordine sau dându-și în sfârșit seama de lipsa lor de noimă, sistemul megarutei hotărî ca mașina lui Homer să sară în aer. Treaba s-a petrecut așa: în timp ce cabina era catapultată vertical, restul vehicului se prefăcea în pulbere. Abia atunci s-a dezlănțuit acea înlănțuire de fapte ce aveau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
palme, așa cum văzuse că făcea tatăl lui, și a început să taie un copac, care i s-a părut a fi cel mai potrivit. Dar care avea și semnul făcut de pădurar. Că, pe atunci, pădurile nu se tăiau fără noimă, ca în zilele noastre și în țara noastră. Ele erau protejate. Se tăiau numai copacii bătrâni sau strâmbi, care oricum nu mai aveau mult de trăit. Seara, când flăcăul a oprit în fața porții căruța doldora cu lemne bune pentru foc
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
căciula pe capul pleșuv. Această prelegere m-a potopit de remușcări. Îmi părea rău că mai bine de două luni de zile neglijasem îndatoririle mele de student, ca să-mi pierd vremea ca un nătâng ticluind scrisori de dragoste fără nici o noimă. Câteva săptămâni am frecventat cu regularitate cursurile de la doctorat și în acest timp n-am mai așternut un rând vecinei mele... De altfel, nici n-am mai zărit-o, afară de o singură dată când mi-a părut așa de trasă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dispoziție sufletească, Bucureștiul îmi păru chircit, sugrumat, fără aer, încît aveam impresia că mă sufocă. Palatele de pe Calea Victoriei ― jucării mărunte din vremea copilăriei, iar universitatea o mică uzină de vorbe, fără sens și conținut! Ce însemna oare știința dreptului, ce noimă aveau disciplinele filozofice și toate celelalte științe pe lângă marea știință a dragostei? Dacă școala nu ne învăța să descoperim țara iubirii și să întreținem nestinsă flacăra ei, la ce bun toată învățătura aceea greoaie și uscată? Cu aceste gânduri am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la Constanța mi-ai făcut o scenă... Avea dreptate! Observase și ea frica ciudată care mă stăpânea. E ridicol, mi-am spus, să mă împiedic de o umbră! Dacă Mi-haela se mărită cu mine, înseamnă că mă preferă. Atunci ce noimă are să-mi fac griji, de asemenea natură? Acest raționament mi-a redat liniștea, și pe bună dreptate. V Nu mă împăcăm cu gândul de a face o nuntă după tipic (fugeam de stereotip). Îmi plăcea ca această sărbătoare să aibă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că potrivit clauzei puse într-adins în actul de donație, fosta mea soție pierde casa dacă nu se căsătorește cu Nenișor. În sfârșit, după luni de tergiversări și amânări, cununia lor civilă fu oficiată la Primăria de Negru. N-avea noimă să iau parte la festivitate, însă le-am trimis o telegramă de felicitare. (Nu-imi aduc aminte conținutul ei, știu numai că am pierdut o oră întreagă ca să redactez două fraze pe cât de calde pe atât de nesincere.) Am trecut doctoratul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trece. Și pe mine ― ce m-o fi apucat să-i spun că și Mihaela m-a ucis la rîndu-i? Sincer vorbind îmi păru rău de izbucnirea mea ipocrită. Și pe urmă, de ce i-am strigat "se va vedea?". Ce noimă avea replica asta stupidă? Ce are să se vadă, mă rog? O voi lua pe urmele Mihaelei? Mă voi sinucide, la rîndu-mi, drept compensație pentru că am ucis-o? Haida-de! Nici nu-mi trecea prin gând. Am jucat teatru ieftin, de prost
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]