1,216 matches
-
distanței de nedefinit în raportarea la cele divine, a distanței ce face posibilă comuniunea însăși.<ref id="157">Cf. în această chestiune JeanLuc Marion, L’idole et la distance, Éditions Grasset & Fasquelle, Paris, 1977, îndeosebi §§ 17-19. </ref> Odată PARADOX ȘI NONSENS 159 156. 157. cu aceasta, recunoaște deschis caracterul lor antinomic. Ne amin tim că, vorbind despre mirum, Rudolf Otto distinge câteva trepte în experiența religioasă a numinosului. Mai întâi, un asemenea element apare incomprehensibil, scapă categoriilor în care gândim de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lumea vieții de care ține. Nu voi intra în detalii, ar fi inutil aici. De pildă, antinomiile formulate de Zenon din Elea diferă de cele pe care le acceptă însuși Aristotel. Deși apără ca puțini alții principiul noncontradicției, PARADOX ȘI NONSENS 161 Aristotel acceptă că nu este în același fel valabil când în discuție se află evenimente viitoare sau contingente, fapte asupra cărora deliberăm și, mai ales, ceea ce este propriu ființei divine (cf. Metafizica, XII). Sub alte motivații stau însă antinomiile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
devine posibilă acea experiență prin care se arată omului ceea ce-l transcende, inepuizabil ca atare și incomprehensibil în sine. Vor fi atunci resemnificate, pe cât posibil, opozițiile inflexibile de felul temporal- nontemporal, condiționat-liber, ca și altele asemănătoare. Cum ne PARADOX ȘI NONSENS 163 160. 161. dăm seama, nu mai este vorba acum de simple antinomii, în sensul comun și neutru al cuvântului. 21. Pasiune și paradox (Kierkegaard) Am văzut deja că mesajul creștin anunță un paradox absolut, recunoscut înainte de toate în evenimentul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
anumite concepte. Dacă paradoxul este însăși pasiunea gândirii, atunci gândirea tinde să ajungă dincolo de sine. Caută singură ceea ce nemijlocit o neagă și o confirmă. „Culmea parado xului gândirii este de a voi să descopere ceva ce nu poate PARADOX ȘI NONSENS 165 163. 164. gândi singură.“ Se află, cu aceasta, în fața propriilor ei limite. Pe de o parte, este atrasă de ceea ce duce dincolo de sine. Pe de altă parte, caută să înțeleagă ceea ce se petrece într-un asemenea loc singular. Cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vorbim despre monștri și fantasme. Iar paradoxul intelectului stă exact sub această limită. Altfel spus, gândirea nu mai știe de om și de existența sa, nici de faptul că omul, pentru a recunoaște diferența absolută, adică pe Dumnezeu, PARADOX ȘI NONSENS 167 167. 168. are nevoie de Dumnezeu, ca să afle apoi că acesta diferă în absolut de el însuși. Pentru aceasta, ar trebui să învețe conștiința păcatului, nu de la un alt om, ci de la Dumnezeu însuși, Cel care s-a făcut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pasiune, unde poate duce această tentație și, mai ales, în ce măsură poate fi conceput paradoxul în ordinea existenței. Or, Kierkegaard se oprește mai ales asupra acestor chestiuni, în atenție având însăși pasiunea ce animă orice întâlnire a paradoxului. Acesta PARADOX ȘI NONSENS 169 171. 172. nu mai înseamnă, acum, o violentare a simțului logic. Ci privește faptul de existență ca atare, cu viața proprie și limitele sale. Analogia la care va recurge nu invocă ceva din zona cunoașterii, ci o experiență pasională
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cea creștină. Devine un alt nume al paradoxului („în forma sa cea mai abreviată, putem să numim paradoxul - clipă“). Doar că, în ofensa sa, intelectul „este o înțelegere greșită a clipei“<ref id="176">Ibidem, p. 68.</ref>. PARADOX ȘI NONSENS 171 175. 176. Câtă vreme își ignoră elementul pasiunii, stă în marginea unei astfel de chestiuni. Se fixează în ofensă, încât aceasta nu devine prilej de a trece dincolo de sine. Logic vorbind, clipa ca atare nu există. „Din punct de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fost pus în mormânt, tocmai pentru că e cu neputință (impossibile).“ A doua parte din prima frază indică deja o asumare deplină a paradoxului. Vorbind în termenii gânditorului danez, gândirea trece dincolo de poziția intelectului și de ofensa acestuia. A PARADOX ȘI NONSENS 173 178. doua parte din a doua frază este invocată în forma impusă prin tradiție (quia absurdum). Iar ceea ce se spune în a treia frază („tocmai pentru că e cu neputință“) poate fi recunoscut, la Kierkegaard, în acceptarea paradoxului ca maximă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
iluzie sau un sofism. Mai precis, un artificiu, dacă nu cumva un defect. Exact ce s-a spus și altădată, în secolul lui Kierkegaard, chiar atunci când acesta căuta să l arate celorlalți într-o cu totul altă lumină. PARADOX ȘI NONSENS 175 180. 22. Dorința de a naviga dincolo de sine O experiență singulară în ceea ce privește paradoxul tempo ralității o constituie posibilitatea repetării ca fapt de existență. Kierkegaard vorbește despre aceasta într-o scriere apărută sub pseudonimul Constantin Constantius, anume Repetarea. O tentativă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Diogene din Sinope, invocată cu o vizibilă simpatie. Anticipează în acest fel o mișcare nouă a gândirii, dinspre figura lui Socrate către cea a lui Diogene cinicul. Acest grec a reușit să-i șocheze pe cei apropiați cu PARADOX ȘI NONSENS 177 181. 182. 183. absurdul unor atitudini naturale, firești. La un moment dat a ținut să le arate unor prieteni că mișcarea, deși contradictorie pentru mintea noastră, este nemijlocit reală. După ce ascultă ce spun ceilalți, deodată, „fără să scoată un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în sine însuși. Un paradox cultivat altădată de Augustin revine în acest loc. „Așa cum cel bu curos caută bucuria și o împărtășește, deși ceea ce-l bucură pe el este, mai degrabă, bucuria ce sălășluia în sine însuși, tot PARADOX ȘI NONSENS 179 186. așa caută și cel întristat întristarea.“ Cel care pierde cu bună știință înțelesul vieții află motive de a fi în continuare pe drum. Se simte departe de sine și totuși cu fața către ceea ce urmează a se petrece
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o spune ca născut din nou și cu adevărat liber. Nu întâmplător tânărul, care-l va descoperi pe Iov, se pregătește pentru o asemenea clipă. Avea să aștepte și el venirea tunetului. Odată ce aude vijelia și vede înăuntrul PARADOX ȘI NONSENS 181 189. 190. 191. său semnele acesteia, simte că redevine el însuși. Află în aceasta, din nou, bunul său adevărat („Acest «însumi», pe care altul nu l-ar fi adunat nici de pe drum, este bunul meu din nou“). Ar fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să fie. Însă nu spune acest lucru, nu se mai lasă atras de jocul frumos al unor concepte. Venise timpul să tacă și să urmeze în propria viață ceea ce cu adevărat a ales să fie. 23. Legea, un nume al nonsensului (Kafka) În conștiința omului pe care îl socotim simplu, cuvântul legii produce de regulă adevărate spaime. Legea înseamnă putere nemăsurată - comparabilă probabil doar cu cea a timpului. Intervine imprevizibil și definitiv. Este într-adevăr oarbă, căci lovește cumplit. Este de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ei, neștiut și simplu, caută săși ducă viața așa cum crede el că se cuvine. Doar că omul simplu despre care vorbește Franz Kafka în mica povestire În fața legii privește altfel lucrurile. Și regăsește, din câte cred, un alt chip al nonsensului. Povestirea decurge neobișnuit de simplu. „În fața legii stă un păzitor. La acest păzitor vine un om de la țară și cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu i poate permite să intre. Omul chibzuiește și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
adevărat rege. Față de alți oameni, care se mulțumesc să cunoască legea din ceea ce se petrece zilnic în viața lor, omul de aici pare atins de o dorință aparte. El vine cu încredere să afle ce e legea însăși. PARADOX ȘI NONSENS 183 192. Spune singur acest lucru: „Toți se străduiesc, vezi bine, să afle cei legea [...].“ Își ia cu sine la drum multe lucruri, în țelegând bine că va fi o cale lungă. Deși simplu în credința sa, se vede nevoit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
primei intrări. Nu ar proceda astfel decât cel care, probabil, ar dori să vadă Legea ca atare. Știe că dacă nu-și urmează propria dorință nu va vedea niciodată nimic. Iar dorința care-l animă nu are o PARADOX ȘI NONSENS 185 193. finalitate obișnuită, oricât de umană ar putea să apară aceasta. El nu merge săși caute dreptatea pierdută, nici nu aleargă spre lege asemeni unei conștiințe justițiare, să vadă dacă mai există sau nu, dacă e dreaptă sau smintită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din urmă, ajunge să dea în mintea co piilor. Cu toate acestea, așteaptă în continuare, nu încetează deloc a crede că este posibil să intre în edificiul legii. Încă un fapt ce iese din sfera obișnuită a sensului și a nonsensului. Omul înțelege că nui rămâne decât să aștepte până când probabil i se va permite să intre. Aici, în fața legii, omul își duce până la urmă întreaga sa viață. „Într-un târziu, vederea îi slăbește și nu mai știe dacă în jurul lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai degrabă destinului decât unui simplu paznic. O intrare hărăzită doar lui, deschisă de la bun început, nui este accesibilă. Sau totuși îi este? Nu știm care ar putea fi răspunsul. Știm doar că, în cele din urmă, distinge PARADOX ȘI NONSENS 187 „prin întuneric o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“. După care, ușa cei era destinată va fi închisă de cel care a amâ nat continuu întâlnirea. Ce ar putea să înțeleagă cititorul care dorește totuși să afle ceva
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a face cu o certitudine inflexibilă: vidul oricărui sens. Conștiința se fixează iarăși în adevărul unei idei. Nietzsche, la timpul său, a întrevăzut acest joc ambiguu al tezei „nimic nu are sens“. Într-un asemenea caz, este mai PARADOX ȘI NONSENS 189 196. potrivit a evita opoziția pe care sensul și lipsa de sens o întrețin. Iar dincolo de ea poate fi întâlnit nonsensul ca atare, însă nu în accepțiunea logică a cuvântului. De această dată, nonsen sul apare în simplitatea sa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
întrevăzut acest joc ambiguu al tezei „nimic nu are sens“. Într-un asemenea caz, este mai PARADOX ȘI NONSENS 189 196. potrivit a evita opoziția pe care sensul și lipsa de sens o întrețin. Iar dincolo de ea poate fi întâlnit nonsensul ca atare, însă nu în accepțiunea logică a cuvântului. De această dată, nonsen sul apare în simplitatea sa stranie, deopotrivă strălucitor și teribil. Ultimul schimb de cuvinte dintre omul simplu și păzitorul legii pare să suspende orice morală, orice interpretare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cămilă, (l) et cætera, (m) care abia au spart urciorul, (n) care de la distanță par muș te“. În fața acestui fragment, simți imediat ceva din zona bucuriilor simple. Nu mai știi ce să crezi, dacă e vorba de un PARADOX ȘI NONSENS 191 197. simplu joc al minții, neîntrecut în frumusețe și gratuitate, sau dacă ești invitat să vezi acolo și altceva aparte. Oricum, înainte de toate este firesc să te bucuri în tăcere de ceea ce vezi și de faptul că a fost
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este universul“<ref id="200">Jorge Luís Borges, Limba analitică a lui John Wilkins, în antologia Jorge Luís Borges, Eseuri, ed. cit., p. 248.</ref>. Însă acest lucru nu ne oprește niciodată pe noi, oamenii, să încercăm a PARADOX ȘI NONSENS 193 198. 199. 200. cuprinde universul în scheme și clasificări de tot felul („Neputința de a pătrunde schema divină a universului nu poate, de bună seamă, să ne disuadeze de la plănuirea unor scheme umane, chiar dacă știm prea bine că acestea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acolo, în enumerarea lui Borges, ceva în plus. Scriitorul duce mult mai departe această libertate a rostirii. În ceea ce exprimă nu mai afli dorința unei replici față de formula logică. Nu ține cu tot dinadinsul să aducă „un ultragiu PARADOX ȘI NONSENS 195 201. 202. oricărei ordini logice preexistente“. Nu răspunde unui exces cu un alt exces: listei congruente cu o listă incongruentă, mulți mii normale cu o mulțime non normală. Ceea ce surprinde bunul simț este mai degrabă o formă de libertate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
167, 174 D décadence 86 dincolo 39, 46, 53, 66, 97, 150, 184, 186 ~ de cele inteligibile 56, 66, 111, 141, 163, 173 ~ de sfera comună a sensului 11 (n. 1), 15, 23, 34 (n. 18), 136 ~ de sens și nonsens 51-54, 66, 96-97, 129, 145, 150, 163, 190, 194-196 ~ de sine 165-166, 169, 172, 178 ~ de voința omenească 36, 43, 44-45, 129, 131, 152, 162- 163, 180 discurs 29 (n. 16), 93, 135-139 ~ absurd 58, 94, 136-137, 142 distanță (față de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ale ~ 18-19, 21, 30, 60, 68- 76, 82, 85-86, 90, 92- 95 aporii și limite ale ~ 64-67, 70-76, 82-83, 102- 106, 113- 114, 151-158, 161, 164, 178-180 argumentul sceptic al ~ 15-16, 34, 166 atitudini ~ excentrice 30, 34- 35, 60, 177-178 nonsensuri ale ~ 110-113, 116 privirea speculativă a ~ 10, 15, 18, 59, 83, 94, 106 finitudine experiența propriei ~ 155, 159, 169 (n. 171) (vezi și „limită“) simț al ~ 16 (n. 5), 19 frumusețe (a celor care exced sensul comun) 114, 133, 192
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]