4,526 matches
-
se întărea de parcă ar fi fost ciment și toată lumea știa că nu poate ieși de acolo nici un fel de sămânță. Tanti Mae a încercat și ea să facă o grădină în spatele casei, dar când nu avea timp s-o ude, noroiul se întărea și începea să crape, așa cum făcea peste tot pe dealuri. A cheltuit tot salariul pe o săptămână, și nu era mult, ca să cumpere niște semințe și un mic plug pe care putea să-l folosească de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
podea gemând. Niciodată n-am alergat atât de repede. Doctorul stătea pe Main Street, trei străzi mai încolo. Am alergat prin curțile oamenilor și m-am agățat în sârmele de atârnat rufe și am speriat copiii care se jucau în noroi. Când i-am spus doctorului ce s-a întâmplat, a zburat spre școală. Mi-era cald și eram obosit, așa că eu am mers încet. Câțiva copii din cartier l-au văzut pe doctor alergând spre școală și-au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fusese zăpadă iarna aceea, pământul era umed și cald. Și chiar ninsese destul de mult iarna aceea, atât de mult încât mi-era destul de greu să cobor pe potecă ca să merg la școală. Acum, singura amintire a nămeților de zăpadă era noroiul ud. Toți pinii arătau mai verzi, cum nu mai fuseseră de multă vreme. Aerul cald mirosea puternic a ei, mult mai puternic decât în oraș. Se întorseseră și păsările, care cântau și zburau din pin în pin și planau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
peste cenușa de la noi din curte. Totul se mișca în seara aceea când mă îndreptam spre casă. Te făcea să simți că nu ești singur pe cărare. La fiecare pas pe care-l făceam, era câte ceva care zvâcnea. Jos în noroi puteam să văd găurile pe care le făceau viermii și găurile mai mari făcute de niște gângănii. Mă întrebam cum o fi să trăiești pe jos, prin noroiul umed, cu apa curgând pe tine de fiecare dată când plouă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fiecare pas pe care-l făceam, era câte ceva care zvâcnea. Jos în noroi puteam să văd găurile pe care le făceau viermii și găurile mai mari făcute de niște gângănii. Mă întrebam cum o fi să trăiești pe jos, prin noroiul umed, cu apa curgând pe tine de fiecare dată când plouă, cu casa riscând să-ți fie distrusă când se întâmpla să calce cineva pe ea, sau să fii prins înăuntru când cineva doar acoperea deschiderea și să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
primit avansul să-i dai drumul? Nu oficial, dar am înțeles că sunt pe drum. Ei bine, felicitările mele! Eram impresionată. în ziua de azi să faci bani din artă e mai greu decât să lupți cu un crocodil în noroi. Paul cunoaște probabil oameni din comitete. Paul probabil își cultivă contacte și printre oamenii care se ocupă cu aranjamentele florale de la biserica locală, în caz că va avea nevoie de ei cândva. în colțul celălalt al camerei l-am văzut pe Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dintotdeauna, cu perlele lor mici și albe, atunci ea însăși unde era până la urmă? Pe tâmpla ei se vedea o vânătaie imensă, întunecată și adâncă, din care cursese puțin sânge. Hainele ei, odată impecabile, erau pătate cu iarbă verde, cu noroi maro, iar părul ei era îmbibat de rouă. Arăta ca propria ei stafie. 4tc "4" Nu era nevoie să mă uit peste meniu. Știam deja ce voiam. Aș dori o porție de ciuperci pane cu garnitură de orez și sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit-o pe tinerica ta? întrebase din nou știrbul. - Din întâmplare, mă aflam la Solna, îmi murdărisem ghetele cu noroi și mă oprisem în fața unei arteziene să le spăl puțin. Atunci a apărut o fată lângă mine și m-a rugat s-o ajut să-l ducă acasă pe fratele ei beat. Fata era prea frumoasă ca s-o refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
oprească repede. Se bucura că dimineață, ca să scape de gura lui maică-sa, își luase de acasă și hanoracul. Acum îi prindea bine, își trase gluga peste cap și închise fermoarul până la gât. Praful de pe drum se transformase într-un noroi moale ce se lipea de tălpi. Ținea lanterna tot mai mult aprinsă, ca să poată ocoli apa adunată în făgașe. Hainele deja se îmbibaseră de apă și picături mari i se scurgeau de pe glugă pe față. Muntele era tăcut și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se lovise de ceva, probabil un bolovan căzut din munte ori o cioată, iar acum simțea cum coastele îi pulsau. Gemu și își duse mâinile la locul dureros. Hainele nu erau sfâșiate și nici nu simțea sânge. Era murdar de noroi și plin de frunze veștede și ude, dar nu-și rupsese nimic. Se ridică în capul oaselor gâfâind. Privi în jur, căutând să zărească raza de lumină a lanternei pierdute. Întunericul era de nepă truns, nu vedea nimic, era înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede, atacând virajele pe două roți. Apa rămasă de la ploaia din noaptea trecută se adunase în băltoace pe marginea drumului. Vasilică Pohoață nu făcea nici un efort să le ocolească iar noroiul împroșca în toate părțile când mașina trecea cu viteză prin ele. Mergând cu viteză, denivelările drumului îi zdruncinau cu putere, suspensia autoturismului nereușind să amortizeze hurducăturile. Las-o mai încet, măi băiete! șopti printre dinți Pop, după ce mașina derapă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pământ. Judecând după tufele de pipirig și mentă sălbatică crescute printre bolovanii înghesuiți în vale, atunci când ploua pe acolo se forma un torent. Cristi căuta un loc pe unde să poată trece pe partea cealaltă fără să se murdărească de noroi. Vasilică rămăsese câțiva pași mai în urmă în timp ce el se strecura printre trunchiurile drepte ale molizilor bătrâni. Undeva mai în față, la vreo câteva zeci de metri, vâlceaua făcea un cot abrupt, dispărând printre copaci. Chiar acolo, adusă probabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta însă, capul nu se află aici. Poți să cobori și tu fără grijă! îl îndemnă Cristi. Cu un băț găsit în apropiere, Toma ridicase șapca de jos și i-o arăta colegului său. Era încă udă și plină de noroi și resturi de ace de brad maronii. Nu era ruptă și nici țesătura nu părea putrezită, fapt ce îl bucura întrucât însemna că nu zăcea de multă vreme în pădure, ba chiar mărea foarte mult șansele ca obiectul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adunate în jurul gurii îl chemă pe Rândunel din nou. Își dădu seama că de acolo unde se afla, glasul său nu poate străbate prea departe. Trebuia să urce pe malul ravenei, să iasă din ea. Fără să țină seama de noroiul de pe fundul viroagei se repezi pe partea cealaltă și începu să se cațere pe malul înalt. Ajuns sus, își trase o clipă sufletul după care își strigă din nou băiatul. Începuse să sufle un firicel de vânt, se lăsase rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru care decisese să atace el primul, indiferent de consecințe, pe oricine ar fi încercat să-l împiedice să ajungă la tabără. I se părea că merge de o veșnicie. Știa că undeva în fața sa se află ravena plină de noroi pe care trebuia s-o traverseze. Dacă ajungea acolo, nu mai era mult până acasă. Dacă n-ar fi fost ceața, chiar ar fi putut zări focul, asta în ipoteza că nu se stinsese între timp. Ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la buza ravenei unde găsise șapca lui Costi. Cristian se uita la fundul acesteia și înțelese că nu puteau trece de-a dreptul peste ea. Nu numai că pereții erau destul de abrupți, dar jos în vale se vedea apă și noroi. Trebuiau să caute un alt loc pe unde să traverseze. Își amintea că împreună cu Vasilică găsiseră mai sus de locul unde se aflau acum, o porțiune pe unde își puteau croi drum pe partea cealaltă. Nu mai era atent decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întâmplare, cel care îi lăsase acolo, aranjați frumos, se gândise că se va întoarce după ei ori poate vor fi găsiți de altcineva. Se cunoștea că fuseseră folosiți, chiar destul de mult. Fețele le erau zgâriate și pline de stropi de noroi. Cristi ridică bocancii cu vârful degetelor, întorcându-i cu tălpile în sus. Nu putea să-și dea seama cu precizie, dar fostul proprietar fusese un bărbat masiv. Bocancii erau cel puțin numărul patruzeci și patru. Judecând după uzura tocurilor, roase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în picioare. Uite câte frunze sunt lipite de tălpi. Cred că a trecut de-a dreptul prin râpa pe care am văzut-o noi mai devreme. De unde știi? Vezi vreun smârc pe aici prin preajmă? o întrebă el arătându-i noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un motiv neștiut, s-a descălțat și a plecat mai departe desculț. Oricum, treaba asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau douăsprezece. Bocancii ăștia au fost abandonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau douăsprezece. Bocancii ăștia au fost abandonați în cursul nopții trecute. Să înțeleg că ai găsit bilețelul lăsat de proprietar? Nu, draga mea, dar ți-am arătat că noroiul de pe tălpi încă nu s-a uscat. Asta înseamnă că s-a scurs puțină vreme de când a călcat în el. Și, mai e ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările de nas, încă miros îngrozitor. Oh, se scutură Ileana scârbită, nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. CÎnd smochinii dau În pîrg, vă trimite o mană, cînd măslinii-s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; cînd stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. CÎnd vi se naște un prunc, Îl zvîrcolește, doar s-o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care-și apropie flăcăruia chibritului, lăsînd biciul În poală. Acum arunca chibritul printr-un arc Înalt, În noroi. După care strînse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strînse oglinjoara placată În sidef, pe care pînă atunci o ținuse În palma nădușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvînt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acei eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-a sesizat analogia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acei eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-a sesizat analogia dintre schisma lui Simon relatată În povestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acei eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-a sesizat analogia dintre schisma lui Simon relatată În povestire și un text de Boris Suvarin scris În 1938! Iată-l: „Stalin cu ocoliții săi mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi”. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acești eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-a sesizat analogia dintre schisma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]