1,758 matches
-
Uitarea`` cu filmul amintirilor ce plâng (Ritm de vreme). Stăm sub el, depindem de cronos :: ``Mai lasă-mi o clipă de dulce plăcere, vreme,/ Să beau un strop de nemurire``... (Brumă de rugină). Prezența lui se asociază cu un decor nostalgic în care `` Crengile dau chiot`` ``Răsună, ...vorbește`` ,``lumina-i furată``, lăsând o certitudine``... în dorul meu, Doamne, e vestea așteptată`` (Veste în toamnă). Subtil, amintind de secolul al XIX-lea, introduce tema iubirii, în care puritatea, sensibilitatea, sinceritatea sunt descrise
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
nouă poezie. 1878 Mistuită de dorul poetului, Veronica îi scria săptămânal, aștepta răspunsurile lui cu speranță. 1878-03-01 Veronica este fericită. În paginile "Convorbiri Literare" regăsește patru poezii scrise de Mihai Eminescu: Povestea codrului, Povestea teiului, Singurătate (în care rememora clipele nostalgice din Iași) și Departe sunt de tine, în care își plângea tristețea despărțirii de Veronica. 1879-08-04 Moare Ștefan Micle, soțul Veronicăi. Relația dintre Eminescu și Veronica renaște, trecând prin momente în care cei doi plănuiesc să se căsătorească dar și
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
Poezie > Oglindire > DIMINEȚI DE FEBRUARIE Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dimineți de februarie A poposit pe geana dimineții, Un februarie ce își sărută-antalgic Prezentul cer,ce stă-n vitraliul său nostalgic Pe amintiri se -așează lungi reflexii. Pendule reci și tremurânde-n ger Mă prind într-un tablou,o pensulă și-o muză! Doar eu și iarna rătăcind în alb pe-o pânză, Un pictor trist ce mă luase prizonier! Rezeamă
DIMINEȚI DE FEBRUARIE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378757_a_380086]
-
care treburile ministerului au fost dirijate de un intelectual de talia lui Andrei Pleșu. A urmat faza solistului de operă și operetă Ludovic Spiess, care numai solist n-a fost în ministerul ce începea să se populeze cu tombaterele comunismului nostalgic, a venit apoi unsul cu toate alifiile serviciilor secrete și nesecrete, ghinionistul violator Petre Sălcudeanu, l-a urmat, pe acesta, bufonul curții uzurpatoare de la Cotroceni, Marin Sorescu, oho, confirmînd talente vechi, de-abia mascate în trecut, sub pulpana căruia s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
auzi! S-asculți și să nu crezi: pe-un post care se respectă România Cultural cineva, în anul 1997, mai poate face exerciții filosofice de atare anvergură, punîndu-l, evident, în oarecare jenă pe redactorul cu întrebările. Ce întrebări! pentru că filosoful nostalgic se află într-un monolog maniacal, greu de frînat. Noroc de limita emisiunii. Și cînd nu mai sînt decît cîteva secunde, filosoful... special aruncă ultima grenadă fumigenă: dacă i-ar fi avut, la examenul de marxism, pe Dej și pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și cu aplomb adolescentin, cei care vin și care mîine vor fi, la rîndu-le, maeștri. Filarmonica, Opera, Teatrul Național, vernisajele. Oricît de găunos cobitor ar suna vocea t.v. care vede înțesate doar stadioanele și discotecile, iată, bocetul de casandră nostalgică e anulat de această lume nouă ce face neîncăpătoare dauritele săli ale orașului. Vernisajele, Opera, Filarmonica, Naționalul. Renasc, acum, sub ochii noștri, niciodată plictisiți, niciodată pesimiști. 20 decembrie Ușa birtului dată de perete, ies amîndoi împleticindu-se, trăgîndu-se unul pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu fața spre un Răsărit înspăimîntător, care acum, pentru aceste zeci de mii de manifestanți anti-Haider, pare să nu existe. Să fie, oare, mai periculos spasmul neofascist de la Viena decît năucitoarea reapariție, în societatea românească, a celulelor unui partid cu nostalgice apucături ilegaliste? 8 martie O viață a umblat numai în șemizetă. Nu de calicie. Pentru că era medic și avea o clientelă teribilă. Deși părea mai tot timpul plecat după fluturi, profesional mulțumea pe toată lumea. Nu numai pe-un timp ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oară, s-o vadă mișunînd asiatic pe-aici. Am cam scăpat să recunoaștem de "etichetele" defunctului regim. Orice am face însă, oricîtă apă ar mai curge pe Dîmbovița, nu putem scăpa de trei: Dinamo, Steaua și... și... 8 Martie. Cum nostalgicii bărbați cu ochi albaștri nu pot renunța la sovieticele etichete ale cluburilor lor de glorie, tot așa vajnicele femei, la Internaționalele nu știu căror Rose Luxemburg sau Clare... Știau domnițele, reginele, doamnele și domnișoarele Regatului României de acest prostesc-segregaționist 8
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sau doar anonime din veac. Descoperind sau imaginînd interioare de taină. Ideea care m-a acaparat brusc, într-o secundă fericită, "trouvaille"-ul meu a stat în a "decupa" de pe ilustra fațadă doar ușa, simbol greu de sensuri... Dar pașii nostalgici m-au purtat nu numai spre ușile celebre ale bătrînului oraș, ci și spre ușile umile din "mahalalele celeste", uși contrapunctînd atît de pitoresc, celelalte, orgolioasele, contribuind, și ele, la unicitatea emblemei generice... Aceste "uși" au întrupat simeza expoziției mele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
civice de orientare net democrată au pierdut, în 2000, o bătălie, nu și războiul. Peste Prut, partidul comunist și fanii lui constanți vor avea de înfruntat chiar imediat replica unui tineret definitiv trezit din somnul în care continuă să întîrzie nostalgicii părinți și bunici. O primă reacție s-a și consumat imediat după rușinea alegerilor și ea a aparținut liceenilor care au ars, demonstrativ, drapelul așa-zisei Republici Moldova și au cerut, îndrituit, limbă românească de stat, nu contrafacerea "moldovenească". E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îndreptățește să fim pesimiști. În fond, nația asta nu e toată doar scepticul cioban din Baltagul. Mai e și Urmuz. Mai e și... Nu? 30 aprilie Ce frumos era în vremea lui Picasso, ar putea suna, simplu, justificativul nostru puseu nostalgic. În sensul că existau doar un Picasso, doar un Dali, doar un Giacometti, mă rog, și un De Chirico, și un Chagall, cam atît. Lucrurile pe-atunci stăteau mai simplu, nu? reperele fiind mai puține, tabloul general părea mai ușor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nici chiar perplexe, avînd în vedere subgabaritul lor și deci excluderea juxtapunerii cu nobilul caz. Într-o recentă serată t.v., Eugenia Vodă (perplexîndu-ne, cu adevărat, avîndu-l invitat, în altă serată, pe... pe... Iliescu!) îi deschidea inteligentului Hurezeanu o acoladă nostalgică, observîndu-i părăsirea poeziei. În care debutase excelent. Deși reacția vag ofuscată a invitatului fusese una de apărare, cum că nu, nu a părăsit-o, percepția generală a lumii literare este că fostul poet e într-adevăr un fost poet: analistul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu-i așa, obrăznicia formațiunii aflate acum la putere, percepută ca fiind, da, de dreapta. Cea care, oroare!, fluturînd doctrina liberalismului, ar atenta la sănătatea nației, văzută ca același monolit muncitoresc al deceniilor colorate roșu. Culmea e că nu numai nostalgicii perdanți de-acum ai pesedismului pozează în apărători ai unui fantomatic pol de stînga, vezi doamne, slăbit în urma pierderii alegerilor, ci și minți pretins analitice ale prezentului cantonate într-o rudimentară lecție dialectică convinse, și ele, că numai confruntarea celor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apropiere ar putea fi considerată o exagerare de cei care nu l-au cunoscut direct, ori nu și-au intersectat drumurile în viață cu tânărul studios și, apoi, cu omul de știință Leonid Boicu. Sporul de sentimentalism, de pioasă și nostalgică evocare postumă, trebuie însă înțeles în acest caz, ca dealtfel în multe altele de aceeași factură, de dramatică fracturare a legăturilor între frați prin concursul împrejurărilor vitrege: „n-am fost alături - mărturisește, în finalul corespondenței, sora istoricului - decât până la 19
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
opt note) care definește oră când Falstaff urmează să se întâlnească cu Alice (dalle due alle tre) este ca un motto vesel, în timp ce referirile la Meg, cealaltă presupusa victimă a farmecelor lui Falstaff, sunt acompaniate de armonii senzuale. Există ecouri nostalgice și în aria Va', vecchio John unde Verdi utilizează o orchestrație cu un ritm greoi în compartimentul corzilor, fagoților, trombonilor și timpanelor pentru a sublinia narcisismul patetic al personajului. În continuarea actului ÎI, pe când Alice cântă la lăuta o frântura
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Pentru dascăli, un astfel de prilej poate deveni un simplu reper biografic cu semnificație subiectivă („Doamne, a mai trecut un an!”), sau un moment prielnic pentru un discurs mobilizator, de impunere În fața celorlalți prin deșertăciuni de tot felul (discursuri siropoase, nostalgice, sentimentaliste, „inteligente” etc. zămislite așa, „instantaneu”, ad-hoc). Un astfel de prilej constituie, de fapt, o situație cât se poate de normală de despărțire dintre discipoli și magiștri, nu lipsită de evidențierea unei drame pedagogice care a existat dintotdeauna, de care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
reflexivitatea însoțește reveriile, iar simbolistica tinde să dea un înțeles mai adânc imaginației plastice. Când și când autorul intră și în tărâmul legendei sau în cel al istoriei, dar fără să depășească un convențional și simplificator mod de abordare. Unda nostalgică urmărește și învăluie, în cele din urmă, și reportajele ori însemnările autobiografice din Ținutul Sânzienelor (1984) sau paginile din microromanul Ani de studenție (1989). SCRIERI: Greieraș poznaș, București, 1974; Zăpezile fierbinți, București, 1976; Copac solitar, București, 1981; Pentru pământul natal
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
în mare parte apărută doar în periodice. Cu supratitlul Vacanțele unui trubadur sau separat, el a publicat schițe care tratează, într-o manieră ușoară, glumeață, aspecte ale vieții citadine, mondene. Scrierile adunate în volumul Drumuri albastre (1937) alcătuiesc o evocare nostalgică a începuturilor aviației militare românești, într-o atmosferă ușor exaltată. Dar nonșalanța ostentativă a aviatorilor, bravada, distanța dintre gestul teribilist și efectul rizibil, reacțiile spectaculos ilare ale camarazilor plasează totul în zona umorului. Câteva schițe mai „terestre”, în care apar
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
Relativă să reușit... confirm..., dac... mai era nevoie, eficacitatea intervenției protagoniștilor În elaborarea memoriei, și Îi reamintește istoricului preocupat de perioada recent... miile de capcane ce se g...sesc În necesară, dar delicată operațiune de colectare a m...rturiilor. Memoria nostalgic... În opoziție cu aceast... voinț... de a p...stră din trecutul comunist numai aspectele cele mai crude și mai sumbre s-a dezvoltat o memorie pozitiv..., care se str...duiește, dimpotriv..., s... selecteze cîștigurile incontestabile și momentele importante ale trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
lirica sfârșitului de veac, poetul împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
1932), la „Adevărul literar și artistic”, „Cele trei Crișuri”, „Viața Basarabiei”, „Bugeacul”, „Poetul”. A publicat cărțile de versuri Simfonia amurgului (1937), Petale de crizanteme (1937), Cartea ultimelor vise și Picături de tristețe (1940), Slove de jar (1941), Flori albastre (1942). Nostalgică și meditativă, lirica vădește urme ale simbolismului, transpuse în peisaje de sugestie locală. Influența lecturilor bogate transpare în metaforismul abundent și, uneori, căutat. Versurile scrise în franceză au fost adunate în trei plachete, apărute, probabil, în 1929 (Le Luth brisé
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
să nuanțeze, prin reluarea unor aspecte fundamentale, tonalitățile elegiace ale „plângerii”. E de observat, de altfel, că orice încercare de a depăși această condiție prin abordarea unei motivații apăsat confesive va fi sortită eșecului, capacitatea sa de a transfigura trăirea nostalgică a rememorării fiind destul de redusă. În vechea limbă românească, „plângerea” semnifică și tânguirea, iar aceasta la rândul ei presupune bocetul, invocarea, ruga, cu un cuvânt, ritmul esențial al reintegrării în sacru. De aceea, poate, neconcordanța pe care Nicu Caranica o
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
în sens estetizant. Volumele Clepsidra (1966), Bunavestire (1968), Coline cu demoni (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) cuprind versuri muzicale, mici caligrafii alimentate cu resurse livrești, reverii intelectuale cu unele accente de „neohellenism” (Reversibilitate, Astoria, Arhitectul ș.a.). Fantezia brodează stări senine, melancolice, nostalgice sau anxietăți pe marginea lecturilor, cu frecvente aluzii la aria culturală europeană, evocând însă și poezia românească (Ion Barbu, Șefan Aug. Doinaș). În Coline cu demoni viziunile nu mai au luminozitate, dar stăruie aspirația evaziunii spre undeva, departe (Prore spre
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
catifeaua sonurilor vetuste și muzeale, inventate prin metamorfoza celor existente, sedus de codul etic și estetic al unor nobile vremuri, C. e un menestrel modern și melancolic, purtându-și stângaci fantoma printre contemporani. Un sentimental, s-ar zice - dacă efuziunile nostalgice nu i-ar fi cenzurate de o blajină ironie; un boem - dacă plutirea pe deasupra lumii străine lui n-ar fi pătrunsă de fiorul grav și de solemnitatea rostirii. Tematizând în primul rând Poetul și Poezia, dar fără a-și trâmbița
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
acestei ample reconstituiri.„Biruit-au gândul” pune capăt îndoielii, iar „Eu voi da seama de ale mele, câte scriu” este formula responsabilității. Și tot aici se află antologica frază de elogiu al „cetitului cărților”. Descrierea spațiului italic („raiul pământului”) e nostalgică și poetică (Ramiro Ortiz a tradus-o în italiană), scrisă în stil afectiv. E amintit fenomenul translatio studii, numind mutarea centrului vieții culturale, în perioada umanismului renascentist, din Grecia în Italia. Plecând logic de la prezentarea paralelă a împărăției romane și
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]