57,942 matches
-
doare ca și cum mi s-ar fi dat o palmă de umilire personală. Mă copleșește, mă enervează") și prevede, a doua zi, mari neplăceri pentru România, (""România Mare" și-a trăit traiul. Înfrîngerea Franței a ucis-o".) La 1 septembrie 1940 notează, cu o mare deznădejde: "După ce au cedat Basarabia și Bucovina de Nord lui Stalin, fără să recurgă la violență, apoi, Dobrogea de Sud abandonată Bulgariei, care a fost cerută cu oarecare politețe, românii pierd astăzi jumătate din Transilvania, restituită "marii
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
atare a cunoscut, în timp, o evoluție și că de la Voltaire la Zola și de acolo la Sartre, spre a rămîne pe sol francez, intelectualul ca subiect istoric ar fi suferit o metamorfoza importantă. Și totuși: anumite constante pot fi notate. Sînt de acord cu Julliard cînd susține că sensul general al termenului - acela în care ne referim la intelectuali că la acele tipuri pe care societatea le produce în nevoia ei de scribi, de preoți sau de experți - nu e
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
cu ani în urmă la „Tanarul scriitor” și acum la „România literară". El mi-a „explicat” ce noroc grozav aveam că lucrăm într-un spital în care se petrec atîtea drame personale, se topesc biografii și evenimente. Mă convingea să notez totul și să scriu un roman. Am protestat, amintindu-i că muză mea e umoristica. Dar nu am avut încotro. Am scris cartea care s-a numit „Șarpele și cupă"...Avea cam multe îndrăzneli pentru acea vreme, umorul e întotdeauna
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
p. 3. 28 Teodoret Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, traducere Pr. Prof. Vasile Sibiescu, în Col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 44, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995, p. 109. 8 Sfântul Chiril al Alexandriei notează că în lupta sa contra nestorianismului, el urmează ideile Sfinților Părinți, îndeosebi acelora ale Sfântului Atanasie 29. Sinoadele ecumenice și locale au creat pe marii Părinți ai acestei perioade și Părinții au dat substanță și prestigiu acestor sinoade. Știința și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Luminița Marcu Un cititor clasic de jurnale, un curios, un avid de informații despre viața și opiniile scriitorilor nu va fi satisfăcut de Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu. Nu pentru că ceea ce notează autoarea n-ar conține fapte, dimpotrivă. Materialul propriu-zis al jurnalului e foarte interesant în sine: o scriitoare părăsește România comunistă în 1976 și încearcă să se acomodeze cu un climat social și cultural cît se poate de diferit, cel suedez
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
jurnalului, moartea lui afectează serios echilibrul interior greu cîștigat. Relația cu René e analizată cu o luciditate cîteodată crudă, asistăm la dezvelirea fără prejudecăți a unei feminități incendiare. Totul ar indica un jurnal senzațional. Și totuși... felul în care sînt notate sau povestite faptele îl face să fie fabulatoriu. Boala, moartea, un avort, iubirea, dezamăgirea, dorul de țară, micile bîrfe, toate sînt voalate. Pe de-o parte, de un misticism special, asumat, pe de altă parte, de un fel de eleganță
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
efortul de a construi o viață conform unor principii niciodată abandonate. Frapează în primul rînd disciplina interioară, puterea extraordinară de a transfigura totul, de a se modela necontenit. După o migrenă îngrozitoare și o hemoptizie misterioasă, pe care autoarea le notează în treacăt, urmează imediat contrapunctul livresc: "Am citit cu o bucurie fără margini Mishima, Confesiunile unei măști." Despre prima parte a jurnalului, apărută în Suedia, Artur Lundkvist spune că e o agresiune mărturisirea atît de directă a religiozității. Numai că
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
În principiu, femeia este mai disimulată decît bărbatul, întrucît, pe de o parte, aparține "sexului slab", iar pe de alta, are un rol mai important în perpetuarea speciei. De unde nenumăratele strategii ale "ademenirii", care l-au făcut pe Tolstoi să noteze, excedat: "Dacă toate fetele sînt drăguțe, nu înțeleg de unde apar atîtea neveste rele". * Ideea lui Lévinas, potrivit căreia copilul ce se naște ca fruct al Erosului nu e decît o travestire a dorinței de Celălalt. Astfel este amendat nu numai
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
în care intențiile și nuanțele se clarifică. Un rol cu măsură, o prelungire feminină a Filumenei este Constanța Comănoiu în Rosalia Solimene. Gabriel Pintilie a pășit cu dreptul în Umberto pe o scenă profesionistă, acesta fiind debutul său. Sînt de notat și aparițiile lui Marius Cisar și Dan Cogălniceanu. Starea de bine vine din profesionalismul tuturor și al fiecăruia în parte pe scenă. Atmosfera realistă, dar cu trimiteri neorealiste ale decorului tinerei scenografe Diana Ruxandra Ion, cu care Felix Alexa face
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
Tiresias, secondat de tenorul Marius Budoiu, foarte convingător, de asemenea, în susținerea partiturii lui Oreste, în timp ce mezzosoprana ungaro-franceză Katalin Karolyi și sopranele Lavinia Cherecheș și Angela Țibrea au interpretat "comentariile" de spectator în efigie conferit de structura textului tragic. Să notăm, în fine, că la această valoroasă premieră au fost prezenți și autorul libretului, poetul Olivier Apert, compozitorul francez Bernard Cavanna, director al Grupului de Muzică Contemporană "20 2m" și regizorul de platou Olivier Schobert, invitați ai Centrului Cultural Francez de la
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
lor. Toate acestea și multe altele înseamnă confesiunile actorilor, înseamnă responsabilitate, lupta cu perfecțiunea, transformarea unui străin în propriul eu, un eu care trebuie să susțină, la fel de credibil, mereu altă și altă personalitate, înlăturînd-o pe a ta. De ce și-a notat Gheorghe Cozorici doar aceste personaje, atît de puține față de numărul celor interpretate? Ce poveste are fiecare rol așternut pe această listă și, mai ales, ce semnificație poartă? Această selecție mi se pare și un examen al conștiinței artistice, o ierarhie
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
imaginar ocupat de elementaritatea terestră. Totodată, analistului nu-i scapă nici transpunerile oarecum mecanice, de factură programatică, ale acestei elementarități în cod, de pildă, simbolist, cum se întâmplă în mult citata Seară la Miorcani (din Eternități de-o clipă), unde notează "o modalitate ordonată, planificată, de a dezvolta o intuiție într-un lanț de imagini previzibile", observată și de Tudor Vianu, care remarcase "tipul de invenție logică", propriu poetului. În acest capitol, Alexandru Cistelecan pune multă abilitate și finețe în demonstrarea
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
de imagini previzibile", observată și de Tudor Vianu, care remarcase "tipul de invenție logică", propriu poetului. În acest capitol, Alexandru Cistelecan pune multă abilitate și finețe în demonstrarea preeminenței imaginarului acvatic și în subteranele viziunii tânărului Ion Pillat, la care notează "oceanificarea cosmosului" și "acvificarea cerului" ca "operații vizionare recurente", având grijă totodată să atragă atenția asupra conflictului permanent dintre "proiectul bovaric al vitalismului", de sursă livrescă ("instrucția ideologică a poemului", "gimnastica energizantă se face cu halucinogene livrești", "ideologia potenței", "tentația
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
parte, tradiția cu copilăria și face ca temele curgerii să devină dominante (față de "metafora concurentă" a casei). Și aici, criticul distinge cu finețe între stratul programatic al versurilor, care angajează uneori chiar motivul apei, și nivelul de adâncime al imaginarului, notând: "Apa reveriei, acordată cu eternitatea, e antagonizată de apa ideologică, simplă metaforă a clipei trecătoare și a sentimentului ireversibilității timpului". De imaginarul benefic al apei e legată și ceea ce se numește "teologia apei". "Vocația ignică, solară", "scenariul de convertire la
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
achiziționase. Și a scăpat de năpastă de abia cînd banca lui Blank a dat faliment în timpul crizei economice mondiale. Universul lui Stelian Popescu a fost organul de presă cel mai retrograd, asociindu-se celor mai negre cauze. Am uitat să notez că, încă înainte de război, directorul Universului își crease o societate predominant forestieră numită "Drajna", în dauna țăranilor răzeși și pentru profiturile proprietarului. S-a făcut mult haz în presa democrată a vremii că apărătorul tremolat al țăranilor, de fapt îi
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
Codruț, își spun, fiecare pe cîte o pagină de revistă, părerea despre "jurnalul intim". Părerile sînt diferite dar cei doi au un punct comun: și autoarea Exuviilor, care nu ține un jurnal (și explică de ce), și colegul ei care își notează mereu "propoziții, gînduri, fapte" într-un caiet anume se declară egotiști. Simona Popescu a avut un jurnal doar în adolescență: "Poate că atunci am realizat pentru prima dată că jurnalul poate fi o capcană a autofalsificării, că te programează pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
invitat la cină în diferite case și consemnează discuțiile și modul cum a petrecut pînă tîrziu, petreceri adesea terminate cu cîntece (unele deocheate, precum Țațo, nu te supăra, reprodus în întregime) sau anecdote corozive, de un remarcabil haz cazon. Sînt notate cu vînă de reporter și evenimentele de senzație, de pildă furtul moaștelor Sfîntului Dumitru de către bulgari, la 16 februarie 1918: "De dimineață zvonul: "Sf. Dumitru furat de bulgari!" Deci, seara, cu dl. Mișu la Mitropolie. În pridvor, trei gardiști. Eu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
cimitirul Bellu, a sfântului adus cu escortă de onoare germană. Arhimandritul a deschis racla și-a aflat totul cum a fost. A urmat apoi o slujbă de mulțumită până la 10 seara."" * Pour la bonne bouche, am păstrat o anecdotă "academică" notată cu delicii de simpaticul autor al jurnalului. Fiindcă n-a mai rămas loc să reproduc tot pasajul o rezum: La Academie, izbucnește o controversă filologică - de ce să se spună pălăria în cap și nu pe cap, de ce stau în pat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
Nu, nu pot să continui, n-are nici un rost, tu vii dintr-o societate de ființe umane, pe cînd noi aici suntem împărțiți în oameni și ...." și se lăsa o tăcere adîncă. Berlin o roagă să-i permită să își noteze poemele, dar gazda refuză. Dialogul lor s-a prelungit pînă a doua zi dimineața. în 1965, cînd se vor revedea la Oxford cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa în literatură poetei, Ahmatova îi va mărturisi filosofului convingerea că
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
prin cultură, prin adevărata cultură. Printr-un asemenea minim exercițiu, am descoperit cum - de pildă - Eminescu scrie adeseori în publicistica sa, despre... ceea ce ni se întîmplă nouă astăzi, despre "pieirea noastră prin pieirea muncii". Nu înțelegea nimenea atunci la noi - notează Eminescu în Icoane vechi și icoane nouă - și abia acum au început să înțeleagă pe ici pe colea că temeiul unui stat e munca (s.n.), și nu legile. Nu înțelegea, asemenea, aproape nimeni, că bogăția unui popor stă, nici în
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
creaturi finite. Iar aceasta înseamnă că țelul nu este de a suprima pasiunea, ci de a o redirecționa spre obiectul corespunzător, în timp ce sufletul, fie că persoana este femeie sau bărbat, preia rolul feminin în relație cu Dumnezeu 6. După cum am notat anterior, fundamentală pentru spiritualitatea Sfântului Grigorie este o tânjire nesățioasă pentru divinul infinit - ἐπέκτασις - iar părintele capadocian contracarează noțiunea de a-pasional cu o viziune a pasiunilor reorientate spre un țel adecvat 7. Este de la sine înțeles că perfecțiunea umană
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și bucăți de carne/ sar din râsul hidos./ Plec atunci la marginea mării să mă spăl./ El îmi sare în față/ și mă trezesc în hainele de luni/ funcționar tăcut,/ spoind lumea cu literele unui alfabet/ singuratic și mort./ - Trebuie notat totul, îmi șoptește/ manșeta mea roasă de viață./ Inventează acolo unde ochii îți cad înaintea plânsului/ și limba se desfată înainte de râs (...) Trebuie notat totul, spunea/ manșeta mea roasă de viață./ La întretăierea acestei lumi/ cu imaginea sa despre sine
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
manualele didactice la care poetul a fost coautor, în manuscrise, în periodice, versificări ocazionale - cuprinse generos în volumul Ochiul lui Dumnezeu (poezii inedite și regăsite), apărut ca urmare a colaborării dintre editurile Charmides (din Bistrița) și Eikon (din Cluj-Napoca). De notat și sprijinul financiar acordat de Biblioteca Județeană Bistrița-Năsăud și de Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud. Consiliul Județean Bistrița-Năsăud a contribuit decisiv și la tipărirea volumelor 21 și 22 din ediția critică de Opere Liviu Rebreanu, realizată de Niculae Gheran - ceea ce dovedește că
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
acestei eterne întoarceri acasă, scriitorul narator constată că în propria carte s-a strecurat jurnalul scris de propriul mădular - vă amintiți? - cel din primul capitol, camaradul înfierbântat de nurii bibliotecarei. Iată un fragment din jurnalul caimacamului în care pârdalnicul diarist notează ce știe el să facă mai bine: "Până să țipe mărmurită Anemona, maistorul de mine sunt în haznaua înglotelilor nesătule. Apa undezată s-a răspândit în cele mai tainice cărnuri și frumoasa răsfățului deapurpure își aridică huțanele lăsându-mi feredeul
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
irupt în lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]