1,329 matches
-
Târgoviște, ceața trecuse, soarele era sus și topea jos chiciura din copaci și, așa pe albul acela sclipitor, se vedeau clopotnițele și turnurile bisericilor minunat desenându-se pe culmile Leaotei și Bucegilor, albe și ele de nu știai ce sunt, nouri din basm sau munți. Și cum privea Stanca minunăția asta, numai ce o auz spunând: „Treabă bună, neică Mihai, ce făcu măria sa împreună cu domnia ta, treabă bună că-l lăsă padișahul să rezidească din nou curțile domnești de la Târgoviște. Nimic nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oricărui schit uitat de lume, spunea el „cu pace să ieșim”, strângând la piept cartea cu colțuri roase și îndreptându-se spre masa cu prinoase, era ca și cum nu ar fi călcat pe pardoseala de piatră ci pe măguri moi de nouri; ca la o aducere aminte îi înflorea pe buze și în ochi zâmbetul și atunci biserica schitului, cu toate că deschiderea ferestrelor era doar cât o dungă, se umplea de lumină. Zâmbi și acum ieromonahul și cum să nu zâmbească, în timp ce strana
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plimbările în jurul Bârladului - și iarna și vara. Fugeam de la școală fără nici o mustrare de conștiință. Mi s-a întîmplat să lipsesc și două săptămâni. Primăvara, când se topea omătul, mergeam pe câmp și simțeam profunda melancolie a pârâiașelor și a nourilor albi subțiri de pe cerul înalt. Dar mai ales nopțile de martie când încă era omăt, dar venea o suflare de primăvară - acelea nu se pot uita! O altă fericire era grădina publică, mare ca o pădure, misterioasă, în care am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
strălucea ivoriu în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca, nemăsurată și obeză... Ne-am oprit, conform tradiției venerabile, la ilustra băcănie "Tomovici", veche de peste jumătate de secol, condusă acum de un subaltern. La o masă de crâșmă dintr-un colț, pe care un băiat a curățit-o, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acord cu liniștea din natură. La stânga străluceau munții, aduși mai aproape de limpezimea rece a dimineții. Îndoituri, depresiuni, pete de altă culoare decât a bradului, de obicei invizibile, acum se detaliau în transparența desăvârșită a aerului. Departe, la orizont, spre Fălticeni, nouri cenușii argintați păreau alți munți, nemaivăzuți pe lume, înalți până la cer, spintecîndu-l cu vârfuri de gheață, realizând, tocmai prin neverosimilul lor, ideea pură de munte. În dreapta, spre Moldova îndepărtată, într-o minimă boare alburie - câmpia multicoloră, semănată cu sate văzute
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și câțiva fluturi care se urmăreau, se întîlneau o clipă cu intenții de hârjoană, se îndepărtau, disproporționat de mici, în măreția gravă. Printr-o deschizătură a copacilor scânteiau priveliștile din vale, mărginite departe tare de dealurile albastre, șterse ca niște nouri gata să dispară sub orizont, care despart valea Moldovei de a îndepărtatului Siret. În varietatea haotică de păduri, de dealuri și de văi, identificarăm Bălțăteștii noștri, care, abia văzuți și răsărind din infinitatea de arbori, păreau de aici, cu cele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gârlă, în perdeaua ei de plopi, apăru o moară. Hâțânându-se pe furci, moara uruia, zvârlind pe sub streșini suluri de fum. De după trunchiurile albe ale plopilor, în pâcla albăstruie, bătea ca o părere soarele. Lumina încă era astupată de nouri. După un timp, întreg, ieși totuși și soarele, lăsând pe vioriul vălurit al omătului o strălucire orbitoare. Lângă moară, la sănii, animalele începeau să se dezmorțească. Obosit de lumină, un căluț șezu din ronțăit și închise ochii. Capul îi scăpăta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
poți, mai poți, liță ? o întrebă Aglaia. - Ei, răspunse tremurând Băltoaia, fără să înțeleagă. Ating aproape suta. - Apoi ești tare, nu te dai ! - Am venit oleacă la sfânta biserică. Am visat-o azi noapte pe mama, parcă ședea într-un nour și era luminată. De-acu a fi timpul și pentru mine. - Nu te potrigi. Iarba tânără e cosită, nu dudăul, spuse cu regret cealaltă. - Mă cheamă, se dezlănțuise surda fonfăit. De câte ori am visat-o, s-a dus câte
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
goală. Ce este oare infinitul?!... Infinitul, nu-l pot cuprinde cu gândul... O, Doamne, simt că-mi pierd mințile!... Precum în Cer așa și pe pământ... ...Era în ziua de Înălțarea Sf. Cruci, pe la amiază. Zi de toamnă tristă... Din nourii cerului ploua mărunt, liniștit, ca un plâns de mamă îndoliată. Frunzele copacilor se desprind de crengi, parcă ar încerca să zboare... trecând apoi ușor într-o plutire lină până la pământ. Clopotul de la Biserică bate de sfârșit de Liturghie. Astăzi e
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
face cale Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!” Mihai Eminescu - La Bucovina, „Dulce Bucovină Veselă grădină Ah! Cine te vede Chiar în rai se crede”. Vasile Alecsandri - Bucovina. N-am pregetat să închin și eu acestui „rai” pământesc un poem intitulat, Vrajă natală: Ținutu-n
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
întâi la persoana a treia, pentru ca finalul memorabil să fie la persoana a doua: „Bunico, sunt bolnav rău. Fac echilibristică cu moartea. Nu mai sper nimic. Doctoriile nu mai au nici un efect.” Cei doi pornesc ca într-un vis, printre nouri, căutând drumul către bunicul care îi așteaptă. Cele două bunici, cea a lui Marcel din romanul A la recherche du temps perdu și cea a lui Sandu din nuvelă, își trăiesc drama, analizate de doi nepoți scriitori. Ioana este personajul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
sau mâine...sărut ploaia. Mă mângâie iarbă și mă adoră pământul..sunt cuvinte prea puține... prea fade, pentru a exprima dorința retrăirii momentelor din copilărie. Pui într-un singur talger și răul și binele, te scalzi în el sub un nour de dragoste, este ca un cerc pe care-l formează, inocentă, dragostea bunătatea, încrederea dar și eșecul, resentimentele, laudă, invidia...Aceastea își dau mâna și ne lasă să intrăm și să ieșim din acest cerc oricând dorim. Și să trăim
A doua oară unu by Iacob Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92956]
-
vede în catalogul alăturat sub rubrica "Limba franceză - oral". Trăgîndu-se la sorți cestiunile din fizică, au ieșit: pentru examenul înscris teza: Cari sunt proprietățile generale ale corpurilor? Vorbiți despre întindere, nepătrunzibilitate și porozitate " " oral ": Vorbiți despre meteorii apoși: roua, negura, nourii, ploaia. Tezele înscris s-au lucrat sub privegherea membrului comisiei d. Eminescu. Drept care s-au încheiet acest proces-verbal, adeverit de semnăturile noastre. C. I. Știubei T. Săvescu M. Eminescu I. A. Darzău V. I. Castan IX Nr. 7 Proces-verbal Astăzi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ar fi recrutat, ricană gazda, mai curând dl general Aupick, de la care micul Charles aflase că „Ceux-là dont les désirs ont la forme de nues,/ăEt quiț rêvent ainsi qu’un conscrit le canon... “ — „Aceia cu dorințe de forma unui nour,/Visând, precum visează recrutul tunul său... “, se trezi Vasile Elisav că tălmăcește în română... Sau, mai inexact, dar mai poetic: „Aceia cu dorințe ca nourul de fum,/Visând, precum visează recrutu’ tunu’ său... “. — Tutunu’ său? făcu pe surda, Carmen Carpen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ăEt quiț rêvent ainsi qu’un conscrit le canon... “ — „Aceia cu dorințe de forma unui nour,/Visând, precum visează recrutul tunul său... “, se trezi Vasile Elisav că tălmăcește în română... Sau, mai inexact, dar mai poetic: „Aceia cu dorințe ca nourul de fum,/Visând, precum visează recrutu’ tunu’ său... “. — Tutunu’ său? făcu pe surda, Carmen Carpen. — Tutunul e, și el, un opium, un adjuvant al reveriei, scumpă Carmen. Unul care, din păcate, dragă Nora, având mai toate neajunsurile, scumpă Carpen, ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
rampa de îmbarcare abătut, cu senzația că ceva îl strînge în spate. După cîțiva pași, se oprește dezorientat. În urma sa, Liliana a rămas nemișcată, iar acum, văzîndu-l c-o privește, se întoarce brusc și fuge înapoi, către stîncile învăluite în nouri. Cînd întîlnește un colț masiv, se repede în el cu podul palmelor, înfigîndu-și degetele în mușchiul de pe piatră. Bărbia i se lăsă în piept, în timp ce umerii, arcuiți puternic, încep să fie zgîlțîiți ritmic. Oprit la cîțiva pași, Mihai o privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că m-ai chemat aici, la Brașov, numai să-ți spun asta. Nu! răspunde Liliana apăsat, aproape cu cinism. Trebuia să fim siguri că n-avem ce căuta împreună decît, doar, în alte sfere. Acolo, arată ea cu privirea spre nouri, cînd ai auzit că Dumnezeu e de negăsit, ai devenit un altul. Păcat că nu te-ai văzut! Aveai în tine ceva diabolic sfidai absența lui Dumnezeu, poate de-aceea m-ai și iubit cu atîta patimă... Să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
decât oricând ființa de față a tuturor vasalilor regești, deci și a episcopilor, era neapărată pentru țară, căci aceștia, fiind asemenea vasali, aveau datoria de-a trimite sub steagurile regelui pe vasalii lor inferiori. Curând, și asemenea unei rumperi de nouri, valurile de mongoli rupsese stavilele, nimicise oastea ungurească, inundase Ungaria și o prefăcuse într-un pustiu și-l gonise pe rege afară din țară, unde îmbla cerând ajutor. Bela IV se rugă papei, care însă din {EminescuOpXIV 120} nefericire era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vrun ajutor puternic. Deci nu crezu de fel aserțiunile ademenitoare și făgăduințele soliei și-i dete drumul în toată liniștea fără un rezultat care să satisfacă. Astfel uneltirile Eulogiei și planurile Mariei contra împăratului se pierdură fără urmă, ca un nour sterp într-o noapte întunecoasă. Vicleșugul Mariei contra lui Sfentisiav. Pe când fiul Mihail era copil încă, regina Maria îl încoronă rege, îl îngrijea și-l creștea ca pe un rege și la orice ceremonii publice îi dădea locul cel mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fost cu aliații cei necredincioși sau răuvoitori și, cu energia și puterea de acțiune prin cari escela, dar și cu acea asprime și cruzime care-l întunecau, el întreprinse în persoană o campanie de răzbunare pustiitoare și asemenea revărsării de nouri asupra craiului sârbesc Ștefan, căruia-i ținea minte cu drept cuvânt trădarea în bătălia de la Constantinopole. Craiul fu smerit în mod simțitor, Serbia călcată rău cu foc și sabie și pe grămezile de cadavre sîrbesti, făcute mese, însetatul de sânge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
imitatori numai într-o simplă manieră, care ne alungă de pe terenul poetic. Trăsura de durere care face din o actriță mare o copie a Niobei, pentru că vine din sufletul cel mai adânc și se așază asupra feței mișcate ca un nour întunecos, într-o imitătoare [se preface] într-o ruină ce plânge silit și care mai atinge caricatura. Și totuși trebuie să mărturim că, în lipsă de puteri creatorii, e cu mult mai bine de preferat daca se reproduc chiar cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aripi sau prin desfrâul vreunei idei despre POEZIE și moarte Îmi apare EL-negriciosul și preadulcele meu de prieten, amândoi slugi la vreo neisprăvita de cantilena: ,,Ochii doar sunt fulgere Semnul firilor rebele Lacrima În curgere Sparge timpu-n cer cu stele Nourii cu țipete Înnoptează teama-n sine-mi Lângă ani la scripete Nu se mai zărește nimeni” ...Trage-mă dara spre numele tău și Îngăduie-mi să-ți scriu o ninsoare sau o colboasă de lacrima; În jurul gâtului meu versurile tale
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
alături, În același Simposion, o fotografie a lui Alexandru Tăcu Zeletin și un fragment din ,,Braconierii” - al acestuia, din volumul „Omul interzis”: BRACONIERII Hainele cerului viscolesc În geamuri apocrife Și urlă că veacul lupilor cu gura deschisă de la pământ La nouri În care lumea se sparge În țândări și zboară Capul strigoiului vesperal din grota enigmelor Descifrează acel incunabul LOHDAGOA KING Predicții inefabile sugerează că totuși ceva se apropie Academia Kryptia cântă ,,Sup șed cimin” În centuri de castitate Mâine la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
substantivele: masa, vinul, dezvăluie un sensibil univers al copilăriei fericite, apărate de imprevizibilul vieții: ,, Cred că pe masă vinul așteaptăn adormire.” Sub ochii uimiți ai copiilor, stârnindu-le imaginația, Smaranda Creangă desfășoară vechi ritualuri strămoșești: ,, Plină de minunății, mama alunga nourii cei negri de pe deasupra satului și abătea grindina în alte părți, închega apa numai cu două picioare de vacă, bătea pământul sau lemnul de care se lovea copilul pentru a-i lua durerea, buchisea în vatră tăciunele prevestitor de rele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de emoție. Despre noapte: nopțile de poezie; noaptea minții mele; amurg rece; noaptea ulițelor vechi; întunecime viorie; nopți ca fantome; noaptea e limpede, răcoroasă; întuneric orb; sclipirile stelelor; noaptea se lasă molcom ca o pânză întunecată. Despre nori: nor sihastru; nouri trecători; norii suri pe bolta posomorâtă; nori fumurii; nori plumburii; nori albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]