1,942 matches
-
ce-și notară și-și puseră carnețelele În buzunare, polițiștii se Întoarseră și se apropiară de mulțime Împingînd și Îmbrîncind, țipînd la oameni, așa cum făcuseră mai devreme. — Haide, haide! Circulați! Circulați! Dar În Însuși felul cum o făceau se simțea nuanța de rutină și obișnuință, un sentiment de oboseală și indiferență, și atunci cînd oamenii și-au reluat locurile de dinainte cu elasticitatea obsedantă a mercurului, polițiștii n-au dat semne de furie sau nerăbdare. S-au postat din nou În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai clar, a spune fără nici o reținere mai mult decât cu sinceritate, descoperirea impudică a sentimentelor, sfârșitul prudenței, renunțarea la discreție, părăsirea regulilor comportamentale care păstrau intenția de a ex-prima racordul ierarhic, tactul educativ, delicatețea prieteniei și atâtea alte apropieri nuanțate de persoane și de lucruri, tre-buie identificate ca simptome ale urâțeniei. Cum e posibil să apară frumoasă forma vieții noastre după ce ea deseori cade dintr-un exces într-altul, fără liniște, fără pauze, fără control, fără contemplație? c) Urâtul este
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Horia Medeleanu publica un fragment copios dintr-o scrisoare adresată de Traian Vuia avocatului George Dobrin, fruntaș al Partidului Național Român din Banat, și întâiul prefect al Lugojului după Unire. (Fragment republicat în numărul recent al Provinciei) Ea îmbogățește și nuanțează în chip oarecum neașteptat mărturiile despre Unirea de la 1 decembrie 1918, întrucât maniera în care abordează Vuia subiectul este una aspră, critică, amară. Istoriografia română nu a înregistrat cu atenția cuvenită reacțiile de acest fel, deși ele pot fi întâlnite
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
urmă. Îți pot inventa o grămadă de amănunte care să-ți taie orice șansă. Nu e însă cazul cu Melania Lupu. Se aplecă peste masă și se uită la Azimioară cu o privire sălbatică. ― Nu-mi spune că nu sesizezi nuanța. Am toate atuurile în mână. Știu că autorul e bătrâna, dispun de cinci declarații sincere ale unor oameni care au asistat la tot circul de când intră leii în arenă și până ies în muzică de fanfară, cunosc cu aproximație sau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a uitat la Rieux care stătea în fața lui. În scobiturile feței fui, împietrită acum ca într-un pământ ars, gura i s-a deschis și aproape imediat a scos din ea un strigăt continuu pe care respirația abia îl nuanța și care a umplut deodată sala de un protest monoton, discordant și atât de puțin omenesc, că părea să vină de la toți oamenii în același timp. Rieux a strâns din dinți și Tarrou s-a întors cu spatele. Rambert s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
neîncredere, că plecase un tren sau că sosise un vapor, sau că va fi din nou autorizată circulația automobilelor, anunțul acestor evenimente la mijlocul lui ianuarie n-ar fi provocat, dimpotrivă, nici o surpriză. Era puțin lucru, fără îndoială. Dar această ușoară nuanță exprima de fapt uriașele progrese făcute de concetățenii noștri pe calea speranței, se poate spune, de altfel, că, începând din momentul în care cea mai infimă speranță a devenit posibilă pentru populație, se sfârșise cu domnia efectivă a ciumei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Bogdan Artene, care de la primul volum și până la acesta de acum, a avut gentilețea să se ocupe de textele pe care i le-am trimis și care în final mă aduc la volumul actual. Am continuat Călătoria simbolică în timp, nuanțând subtitlurile ultime, ținând cont de faptul că am ajuns la o vârstă la care nu mai pot croi planuri pe timp mai îndelungat. Volumul de anul trecut, grăbit pentru a câștiga timpul rezonabil, l-am creat cu graba și sub
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fratele lui, Uri? Nu există nici un frate. —Ești sigur? —E posibil ca bunicul tău să mai fi fost însurat o dată? Să fi avut o familie pe care o ținea ascunsă? Uri se uită la ea pe deasupra paharului, ochii lui reflectând nuanța pală de chihlimbar a băuturii. Reuși să schițeze un zâmbet slab. După tot ce s-a întâmplat, după Ahmed Nour și ultimul testament al lui Avraam, nu m-ar surprinde dacă tatăl meu ar avea un frate ascuns. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
discontinuității noastre istorice și a precarității tradiției noastre culte premoderne este, de altfel, una dintre obsesiile identitare majore ale interbelicului românesc: ea apare la Mateiu Caragiale (intervenția polemică a lui Pașadia din Craii...) și la reprezentanții „tinerei generații” (Cioran, Ionescu), nuanțată la E. Lovinescu, răsturnată la G. Călinescu („folclorul țărănesc - adevăratul nostru clasicism”) ș.a.m.d. Un punct de vedere mai rezonabil decît cel al lui Vinea, Blaga și Ion Barbu se dovedește a fi cel formulat de către B. Fundoianu, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a apărut apoi în Buletinul medico-terapeutic, o revistă pseudomedicală editată de farmacistul Iteanu (...) Autorii lui se lăudau că prin asemenea „denunțuri” împiedică „procesul de dizolvare a societății contimporane” și dau „directive de viață spirituală, normală și sănătoasă”. Liderul avangardist își nuanțează totuși, retrospectiv, vehemența: „În aprilie al acelui an, (Emilian) tipărise o carte intitulată Anarhismul poetic despre care, la rubrica «Represalii», îmi mărturisisem convingerea că «e o carte de ramolisment precoce a cărei prezentare de lux disimulează, sub o armură falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ea încetează de a mai fi artă pură și devine un motiv pentru noui expresiuni de artă” (Mențiuni critice IV, ed. cit., 1936, p. 207). Comentariul despre volumul Colomba al aceluiași Voronca îi prilejuiește criticului unele precizări de natură să nuanțeze rezervele față de primatul necontrolat al imaginii și al asociației haotice de imagini, față de „originalitatea violentă” și față de „dezagregarea lirismului” (începută de pe vremea dadaismului), în fine, față de „miragiile necontrolate ale visului sau ale subconștientului nestăvilit” (proprii suprarealismului). De această dată, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
făcea cu sine însuși acum aproape douăzeci de ani”. Diferența față de optica lovinesciană apare manifestă. „Ahasver modern” bîntuit de „neliniști metafizice”, „eseistul reputat din Cărți și imagini din Franța” e fixat într-o formulă pe care critica ulterioară o va nuanța - cel mult - în sensul unei mai acute sublinieri a caracterului expresionist: „Rimbaud, Horațiu, Francis Jammes și Baudelaire își dau întîlnire în versurile acestui poet, în care patriarhalitatea sufere și se voia violentată” (idem., p. 271). În finalul comentariului despre volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt dintre cele mai ambarasante). Legat de catarg și astupîndu-și urechile, surd la sirenele amăgitoare, va debarca cu bine în Itaca de totdeauna a poeziei” (ibid., p. 167). Comentariile despre următoarele două volume (Brățara nopților, 1929, Zodiac, 1930) prelungesc și nuanțează aprecierile anterioare. Spre deosebire de Colomba și chiar de Plante și animale, care „duceau prea departe destrămarea, mai corect procesul de sciziparitate al imaginilor”, obscurizînd „conturul”, noul „poem ciclic” Brățara nopților este, ca și Ulise, o „frescă bine conturată deși ținută tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în toate spațiile și în toate timpurile”, o reproducere „pînă la incredibil” a realității, o „oglindă a existentului”... Fiecare fabulă urmuziană „e o capodoperă și o operă deschisă”. Încercînd, pesemne, să împace toate „taberele” culturale, autorul ține să se delimiteze... nuanțat de orgoliile protocronismului: „E foarte greu să demonstrezi, ca scriitor de limbă locală cum este în fond limba română, că ideea cutare sau cutare stil au fost lansate de un scriitor român înaintea unui confrate francez sau britanic”, invocînd, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
astfel, tribul lui Iacob va crește nu doar cu generațiile care vor urma, dar chiar de mâine. Iacob a prins vorbele lui Iosif, deși ele fuseseră spuse în batjocora fraților care îl chinuiseră încă din copilărie. Dar Iacob nu sesizase nuanța în vorbele fiului său: - Avraam a ridicat cuțitul împotriva celor din jurul lui care nu erau ca el. Dacă bărbații din Salem sunt de acord cu asta, nimeni nu va mai putea spune că fiica noastră a fost nedreptățită. Dacă bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de inspirație, adăugă cifra PatrU iar în dreptul ei marcă : Integrism. Da, nu încape nicio îndoială, integrismul religios era o altă mare problemă a lumii civilizate, iar europa se afla în prima linie a unor forme de fanatism imprevizibile. Pentru a nuanța însă acest punct PatrU domnul Busbib adăugă în paranteză : terorismul, îndoctrinarea prin intermediul Internetului, intoleranța. în privința celui de-al treilea termen domnul Busbib nu avea ideile chiar foarte clare, dar cuvîntul în sine îi plăcea, era generos și suna bine. oricum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îl tulburau; din păcate însă nu avusese el însuși prilejul de a se apropia mai mult de ea, fiindcă fata lipsea mai toată ziua de acasă, iar când venea, era înconjurată de toți ceilalți. Familiaritatea Otiliei avea o G. Călinescu nuanță protectoare, ca pentru o ființă inofensivă de care nu te temi. Neputând sta cu Otilia, Felix ședea cu lucrurile ei. Îi plăcea parfumul nedefinit pe care-l lăsa ea multă vreme după trecerea ei, dezordinea grațioasă din care reconstituia mișcările
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar trebuie să fii prudentă. Spionajul e cam rușinos, dar uneori e sănătos. Domnul Felix merge des prin casa cocoanei Aglae, n-ar strica să tragă cu urechea. Trebuie să țină și el la dumneata (am văzut eu că ține, nuanță Pascalopol cu o ironie bonomă), cum țiu și eu, și moș Costache... ca la o ființă gingașă, care merită ocrotirea, ca la o floare rară. (Felix privi pe moșier, aprobând, gata la devotamente.) Să fim preveniți, să nu-i facă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
limbaje diferite, plurilingvismul caracterizează textul realist în proză și o găsim la Honoré de Balzac, la Nicolae Filimon sau Marin Preda. Descrierea amplă a casei lui Costache Giurgiuveanu este tot realistă și asociază romanele lui Balzac. G. Călinescu Elementele romantice nuanțează textul și-l scot din bezna patimilor ariviste. Romantică este ruinarea casei lui Costache Giurgiuveanu, caracterul excepțional al Otiliei, al lui Felix, precum și structura afectivă a eroilor, a subiectului, a conflictului dintre Otilia și Felix, dintre Aglae și Otilia, dintre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
generală asupra comunității are În octombrie 1948 Miron xe "Constantinescu"Constantinescu, cel care răspundea de organizațiile minoritare În Biroul Politic. „Comunitățile - decide M. xe "Constantinescu"Constantinescu - trebuie desființate, pentru că sunt o formă de izolare a populației evreiești În jurul mozaismului, dar - nuanțează el - trebuie făcut aceasta practic, cu tact. Trebuie separat cultul, să nu mai fie centrul Comunității, spitalele să vină la stat, la fel, O.R.T. șorganizația internațională evreiască pentru Încurajarea Învățământului profesional - L.R.ț și să se desființeze activitatea organizației
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
deși în dauna inteligenței care, s-a văzut, dezarmează voințele. Fără curaj nu s-a întîmplat niciodată nimic cu adevărat grandios. Fără el nici un gînd nu a devenit realitate, nici un om nu a stîrnit admirația. În realitate, acest portret se nuanțează: nu întîlnim, în cadrul lui, decît cazuri aparte ale speciei. Dar ingredientele sînt întotdeauna și peste tot aceleași. Capitolul IV Despre prestigiu I Conducătorii au o misiune de îndeplinit. Fără ei, masele adică specia umană nu ar putea crea nimic, nici măcar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unor diversiuni și a unor eminențe cenușii care au speculat și stimulat evenimentele, chiar dacă prin asemenea acțiuni nu a fost invalidată revoluția. Sau există mărturisitori care într-o primă analiză susțin o teorie, pentru ca într-o analiză ulterioară să își nuanțeze opinia sau chiar să și-o schimbe. Nuanțele sunt extrem de labile în anumite cazuri, între puriști și partizanii tezei hibride, dar și între susținătorii teoriei conspirației și partizanii tezei hibride. O ruptură evidentă există doar între puriști și susținătorii teoriei
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
română (În spiritul Timișoarei, 1996; Asediul Timișoarei, 1999), dar mai ales în cea dintâi, Lászlo Tökes folosește mai mulți termeni pentru a denumi același eveniment: răscoală populară, revoltă populară (acesta fiind termenul preferat, fiindcă apare cel mai des) și revoluție, nuanțând-o pe cea din urmă în revoluție exterioară și interioară: „Evenimentele de suprafață ale revoluțiilor se pot derula în numai câteva zile, dar revoluția adevărată, cea a mentalităților, a sentimentelor, a valorilor morale, revoluția din noi înșine urmează abia după ce
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
vedea în clasa muncitoare „avangarda” partidului respectiv. În demonstrația lui Ion Iliescu, esențială pentru schimbarea regimului a fost revoluția începută în 22 decembrie și nu revolta de la Timișoara sau insurecția bucureșteană din 21 decembrie (deși, în Marele șoc..., este mai nuanțat în ceea ce privește Timișoara). Teza aceasta are însă o scăpare esențială: fără revoltă nu ar fi existat nici revoluția, dacă este să respectăm logica cronologică propusă de Ion Iliescu; fără revolta „frumoșilor nebuni” curajoși de la Timișoara și din București (și din alte
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
degrabă răbufnind iritat. De pildă, zadarnic i se precizează că Marea Adunare Națională a fost dizolvată, fiindcă declară cu obstinație că va răspunde pentru faptele sale doar în fața clasei muncitoare și a Marii Adunări Naționale. Apoi, treptat, Ceaușescu începe să nuanțeze acuzația de lovitură de stat: aceasta este pusă în contul unei „bande de trădători de țară”, dar „în strânsă legătură cu străinătatea” și cu „agenturile străine”. Cum una dintre acuzațiile de la proces este legată de „teroriștii” care i-ar fi
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]