1,251 matches
-
Robu, 1978, pp. 553-558; Dimitriu, 2002, p. 1122 ș.u.; Gramatica II, 2005, pp. 16-24; Tamba Dănilă, 2004, pp. 99-103; Timofte, 2005, pp. 68-70 etc. 134 Cf. Dimitriu, 2002, p. 1341. 135 Cf. Dimitriu, 2002, p. 1375. 136 Vezi, pentru nuanțări în cazul acestui raport sintactic: Timofte, 2005; Tamba Dănilă, 2004; Dimitriu, 2002; Dănilă, 2011 etc. 137 Cf. Dimitriu, 2002, p. 1243 ș.u.; Iordan & Robu, 1978, p. 572 ș.u.; Gramatica II, 2005, p. 238 ș.u. etc. 138 Pentru
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Mării Negre, desigur. Există două variante: ori „studiul“ lectorului SNSPA e de fapt o introducere populară despre politica online și blogosferă, ori e un fals studiu care citează pe pagini întregi date din alte studii (empiriceă fără a oferi interpretări sau nuanțări. Dacă acceptăm prima variantă, atunci publicul nu este format din cei care dețin sau citesc bloguri (pentru că ei acumulează informația din carte prin practica onlineă, ci din cei care în viitor vor fi interesați de ele. Așadar, un public virtual
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
a celor două domenii în beneficiul strategic al drumului individual și, în egală măsură al portretului personalității pe care conștiința îl are de construit. Avantajul unei asemenea extinderi devine hotărâtor în perspectiva depășirii stricteții aplicative a actualismului pur către o nuanțare chemată să îl îmbrace comprehensiv. Cunoașterea de sine este deschisă permanent către o rețea a posibilului, către un viitor mai mult sau mai puțin previzibil, care reprezintă pe scara structurantă a temporalității sectorul investițiilor libere ale imaginației experiențiale creatoare. Această
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unor principii sau solidarități încălcate. Dan Gulea urmărește răbdător destinele complicate ale unor Vinea, Voronca sau Fundoianu prin hățișul relațiilor de la periferia câmpului literar (criticul folosește pe tot parcursul cărții ipotezele impuse de Bourdieu privind dinamica câmpului cultural). Sunt importante nuanțările care apar între o revistă sau alta Spiritul antiputere din multe reviste avangardiste poate fi justificat și printr-o tensiune și suspiciune întreținute în diverse feluri (nu doar prin credința în lumea de jos, a proletarilor și a săracilor eploatați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
să-l înjure în revistuța „Pinguinul“). Lovinescu sare în apărare: „Mi s-au arătat citate cu interpretări atât de stupide încât, în cazul acesta, pornografia e, în realitate, o formă de daltonism moral. Cine e abject vede abject“. Sunt importante nuanțările care apar între o revistă sau alta. „Facla“, de exemplu, cultivă un spirit al frondei de dragul frondei. Și în această revistă își publică Eugen Ionescu parte din celebrele articole de desființare a unor scriitori români consacrați, precum Rebreanu sau Arghezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
modificări imediate, dar ele presupun că efectele, reușite sau nu, se vor vedea mai târziu. O ezitantă și foarte treptată revenire la o cultură politică firească dă speranțe, chiar dacă nu satisfacția succesului. Însă, din nou, orice constatare trebuie nuanțată, iar nuanțarea acestor realizări alunecă imediat spre subiectul următoarei întrebări, eșecurile ultimelor două decenii. 6. Care sunt eșecurile cele mai notabile înregistrate în ultimele două decenii? Principalele eșecuri pot fi identificate examinând felurite categorii de probe: statistici, stilul funcționării sistemului administrativ și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
fond și conținut de idei a poeziei sau prozei, fără ca picioarele metrice ale versurilor poeziei să se Încadreze riguros În metrica și ritmul piesei muzicale, dar va ține seama de dinamica muzicală, de intensitatea sunetelor. Dinamica muzicală se referă la nuanțările privind intensitatea muzicii spre exemplu, când acestea sunt la indicația de forte fortissimo, și mișcările În corespondență vor fi de intensă Încordare În poziții Înalte sau pe traiectorie de deplasare a mișcărilor ascendente. Dimpotrivă, la piano- pianissimo, mișcările vor scade
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
Logică de CNC-ist „Să le fi dat prea mulți bani, nu luau atâtea premii“ GEORGE ONOFREI Palme d’Or-ul câștigat de Cristian Mungiu consfințește, paradoxal, eșecul unui sistem. Oricâte nuanțări ar încerca ministrul Culturii sau directorul Centrului Național al Cinematografiei, politica dusă în acești ani a fost în primul rând aceea de a-l finanța cu sume enorme pe Nicolaescu și de a scăpa firimituri și celor mai tineri. Abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
au scris despre cărțile dumneavoastră au remarcat consistența personajelor. Deși sunt foarte multe, toate sunt cărnoase, palpabile. Au modele reale? Dar lumea - satul - din roman, are un model real? Veșnica problemă! Răspunsul se cere a fi nuanțat și, pe scurt, nuanțarea ar suna cam așa: și da, și nu... Da, pentru că e posibil - dar nu neapărat esențial - ca un personaj sau o întâmplare să aibă un model în realitate. Nu, pentru că tot ce se petrece cu personajul sau întâmplarea în mintea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
subtil și de rafinat. Întâmplările - pentru cine era neatent ori nereceptiv - păreau o grămadă de ițe încâlcite; de fapt, ele se înșirau după o logică a lor, treceau dintrțuna întrțalta firesc, uneori legăturile, „cârligele“ dintre ele fiind marcate printrțo simplă nuanțare a tonului celui ce povestea. Am avut această revelație în august 1987, când, după ce am primit vizita lui nea Nicu Tilică, am petrecut câteva ore la masa de scris și am așternut pe hârtie povestirea Păcătosul. Întâlnirea cu acest om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
astfel de situații. Cei doi își impart perfect porția de discurs în funcție de gabarit intelectual, cam două treimi Tismăneanu, o treime Mihăieș. E un dialog de confirmare și ultraconfirmare pentru că cei doi nu au nici măcar un singur moment de contrazicere, de nuanțare oarecum polemică a unor idei, ipoteze. Se protejează când apar subiecte incomode. N-am avut niciodată un prieten așa de apropiat încât să nu-l pot contrazice aproape deloc, scuzați-mi autoreflexivitatea. Cei doi se completează unul pe altul sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
concepe și va elabora și alte lucrări la fel de valoroase. Rodica NAGY În loc de pre-față... Pre-discurs sau... pre-spectacol (al comunicării) Jocul cuvintelor, mereu actual în practica generală a comunicării, fie ea cotidiană sau ancorată în contexte specifice, nonliterară sau literară etc., permite nuanțări și interpretări inedite ale aceleiași realități oferite de sistemul limbii, pe de o parte, și de actualizarea acestuia în acte comunicative, pe de altă parte. De aici ideea de pre-față (ante-prezentare), în care "fața" este înțeleasă ca manieră posibilă de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ca relație, ca interacțiune, ca împărtășire, ca proces, respectiv ca produs etc. implică o serie de contextualizări necesare atât la nivel teoretic (vezi, în continuare, raportarea componentelor actului comunicativ la multiplele valențe ale situației de comunicare), cât și aplicativ (cu nuanțări și exemplificări din planul comunicării interpersonale, respectiv din cel al comunicării didactice/educaționale). Este vorba, așadar, despre un proces care se construiește pe sine, prin sine (prin componentele sale), într-o dinamică permanentă a adaptărilor și a redimensionărilor. I.1
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
un demers mai complex, fără să fie obligatoriu subordonat instituțional, centrat pe relația bijectivă 29 educator educat, o persoană putându-și asuma, la un moment dat, fiecare dintre aceste ipostaze/roluri. Având în vedere specificul lucrării de față, care propune nuanțări și exemplificări ale tehnicilor discursive și teatrale actualizate în comunicarea interpersonală, în general, și în cea din mediul educațional (de la nivelul ciclului primar), în special, voi utiliza contextualizat, în continuare, cele două sintagme terminologice. Comunicarea educațională presupune, prin însuși specificul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
relația spectator actor 53 este cea care se plasează în timpul obiectiv și în spațiul obiectiv al spectacolului, spre deosebire de celelalte relații care presupun decalaje spațio-temporale. Se remarcă, din figura nr. 4 și din explicitarea acesteia, absența relației spectator regizor, de unde necesitatea nuanțării schemei anterioare sub forma figurii nr. 5: Figura nr. 5. Modelul triunghiular al comunicării teatrale (2) Nuanțând direcțiile prezentate supra, spectatorul este plasat în centrul intervențiilor și al relațiilor de toate tipurile stabilite între instanțele aferente comunicării-teatru, el fiind, de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
lumini etc. * temporalitate dramaturgică vs. scenică 83: timpul dramatic este cel al acțiunii, cu repere subiective/obiective, cu perspective cronologice, proiective și/sau retrospective etc.; timpul scenic este cel al derulării spectacolului interval limitat, neconcordant cu timpul dramatic; de aici, nuanțarea modalităților regizorale 84 de raportare la reperele temporale ale acțiunii (de exemplu, epoci diferite reflectate într-un spectacol de 60 de minute, timp perceput subiectiv de către un anumit personaj și timp obiectiv, cu atestare istorică, căruia i se subordonează acțiunea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
folosite în comunicarea de diferite tipuri și trăsăturile acestora (accesibilitate, mobilitate pentru utilizatori, personalizare, socializare etc. Agarwal, 2011; Watermeyer, 2010; Dalsgaard & Paulsen, 2009; Dalsgaard, 2008 etc.). 8 Pentru principiile și funcțiile comunicării, vezi și Puiu, 2001, pp. 22-24. 9 Pentru nuanțări și exemplificări ale ritualurilor comunicative raportate la diferite tipuri de context, vezi Hobjilă, 2008a. 10 Vezi, de exemplu, pentru contactul interpersonal, funcții precum: a iniția (o interacțiune, o temă de discuție...); a intensifica o anumită relație/legătură de ordin interpersonal
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care schematizarea discursivă o aduce cu sine în fața receptorului. O dată cu descrierea însă, mai totdeauna apare și atitudinea locutorului față de cele descrise. Aceasta este semnificația atitudinală pe care o aduce schematizarea discursivă în fața aceluiași receptor" (Sălăvăstru, 2003, p. 381). 42 Pentru nuanțări, vezi teoria discursului prin raportare la schema cubului rubik, în Cmeciu, 2010, pp. 20-23, schemă în care culorile cubului sunt simboluri ale caracteristicilor componentelor discursului și ale relațiilor dintre acestea: roșu (textul) verde (verosimilul); albastru (proces mental fața invizibilă a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
al temperamentului" (Mucchielli, 2000, p. 114). 21 În privința comportamentului corelat celui verbal, se consideră că există șapte comportamente vizibile: îmbrăcămintea, expresia feței, vocea, gesturile, poziția, mișcările, nivelurile de energie (S. Burns, apud Erickson, 2009, p. 206). În alte lucrări, apar nuanțări de tipul: "comunicăm prin: îmbrăcăminte, postură, expresie facială, contact vizual, mișcări ale mâinii, brațelor, picioarelor; tensiune corporală, distanță, atingere, voce (ton, ritm și inflexiune)" (Borg, 2010, p. 32); limbaj corporal = sincronizarea, postura, capul, fața, culoarea pielii, buzele, umerii, respirația, mișcările
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sa științifică, dar și despre unele aspecte ale activității sale politice. Scopul demersului întreprins este precis formulat: conturarea unei imagini clare a PNL-Gheorghe I. Brătianu, sistematizarea cunoștințelor existente și analizarea lor critică, cu propunerea unor date noi și a unor nuanțări, cu interpretări proprii asupra unor momente politice și, în final, cu sinteza, care este tabloul general al unui partid politic. Structura lucrării este echilibrată: după Introducere urmează opt capitole, întregite de concluzii, bibliografie și anexe. În mod firesc, mai întâi
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
o etapă de tranziție, bazată pe un regim autoritar, care să se bucure de adeziunea morală și materială a majorității conștiente a națiunii guvernate de liberali, pentru a asigura pe viitor temeliile economice și sociale ale libertăților publice. Considerăm că nuanțările sunt absolut necesare pentru o imagine corectă a ideologiei susținute de șeful liberalilor georgiști. Astfel, chiar dacă admitea ideea că regimul de dictatură era justificat "când puterea obiceiurilor, intrigile profitorilor și mai ales, apatia populară te fac să desnădăjduiești de efectul
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
El condamna cu această ocazie "amestecul în cârmuire al celor care nu pot cârmui", precum și dușmănia sau favoarea "hărăzite unora sau altora dintre fruntașii politici ai țării"654. Analiza atentă a discursului istoricului față de regele Carol al II-lea impune nuanțarea aprecierilor. Chiar dacă afișa o atitudiune critică la adresa metodelor folosite de suveran, critica lui Gheorghe Brătianu era una indirectă, constructivă, de "moralizare"655 a regelui și de protejare a instituției monarhice. De altfel, o parte a fruntașilor georgiști erau împotriva unei
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de către autor. Suprapunerea totală este, practic, imposibilă. De altfel, această atitudine este neproductivă și inhibantă pentru evoluția artei teatrale, dacă avem în vedere că are tendința de a îngheța textul, de a-l sacraliza în sensul blocării devenirii lui, al nuanțării și transformării receptării sale de-a lungul istoriei. Or, „când nu se poate adăuga nimic unei opere de artă, ea e sfârșită” . Simpla sa reproducere interzice, de asemenea, „practicienilor” (regizori, scenografi, actori, muzicieni etc.) să genereze, prin munca lor, un
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
către deformare, rebeliunea continuă, melancolia, egocentrismul, dandismul (cu vocația lui Nego, nostalgică, pentru acea evocată haute couture), erotismul invertit (care, în cazul lui I. Negoițescu, ar putea fi lămurit pornind de la unele sugestii freudiene din analiza făcută lui Leonardo, cu nuanțările aduse de Jung și Proust), subiectivismul, plăcerea de a se travesti (prezentă, între altele, și în dorința lui I. Negoițescu de a fi pictat ca artist renascentist). Autorul Engramelor n-a fost toată viața doar un „copil“, ci, mai mult
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
procese majore. Prin urmare, o istorie a culturii trebuie să țină seama de aceste schimbări ale preocupărilor și răspunsurilor, sub presiunea anumitor evoluții și fenomene. Schimbări care au condus la semnificarea diferită a acelorași procese, la modificări de înțeles, la nuanțarea interpretărilor. Tradiția culturală consemnează aceste răspunsuri și interpretări într-o ierarhie, la rândul ei, proprie anumitor epoci. Față de ceea ce transmite tradiția, fiecare epocă are propria prismă de interpretare și de selectivitate. Fiecare epocă va căuta răspunsuri la propriile îngrijorări, puncte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]