9,387 matches
-
Manea pentru teatru, iubirea surorii pentru frate, iubirea semenului, iubirea miracolului. Spectacolul-document este dublat de un film-document. Un making of. Amîndouă se alătură unei cărți publicate recent tot de doamna Viorica Manea: „Texte regăsite” de Aureliu Manea. Trei piese, cîteva nuvele, un eseu, un scriitor-poet, decupaje ireale, aproape cinematografice, obsesii, alunecări onirice, iubire, iubire, iubire. Tripticul MANEA este, cred, o mărturie a sublimului din Om. A luminii din Om. „Din secolul XVII pînă astăzi au trecut patru secole, dar o ascultăm
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
balerin și actor, a practicat alpinisul și scrima, a călătorit în toată lumea, până întrun moment în care - după cum spune el însuși - a realizat că adevăratul sens al călătoriilor e spre lăuntru, spre descoperirea propriului sine. A publicat câteva volume de nuvele, povestiri și romane: Forestilling om det Tyvende århundrede (Reprezentare despre secolul al XX-lea, 1988; Fortællinger om natten (Povestiri despre noapte), 1990 ; Frøken Smillas fornemmelse for sne (Cum simte domnișoara Smilla zăpada) 1992; De måske egnede (Cei poate potriviți), 1993
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
capătul liniei, cel mai recent volum al scriitorului, e poate și cel mai personal - chiar dacă obsesia comunitară se menține permanent în fundal. Cartea adună de fapt o serie de bucăți de proză fără intenția unei construcții unitare. Precizarea „schițe și nuvele” de pe foaia de titlu descrie cu exactitate conținutul cărții: pe de o parte, Până la capătul liniei cuprinde o serie de nuvele mai vechi, scrise probabil în anii ‘80 (doar una dintre ele e datată), când Petre Barbu textualiza și el
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
fundal. Cartea adună de fapt o serie de bucăți de proză fără intenția unei construcții unitare. Precizarea „schițe și nuvele” de pe foaia de titlu descrie cu exactitate conținutul cărții: pe de o parte, Până la capătul liniei cuprinde o serie de nuvele mai vechi, scrise probabil în anii ‘80 (doar una dintre ele e datată), când Petre Barbu textualiza și el alături de colegii ceva mai vârstnici. Raport confidențial despre scufundarea piramidelor, Mărul, Surâsul cailor, Era marinar și semăna cu Al Pacino sunt
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
voit ambiguă), amalgam programatic realitate-ficțiune, personaje cu identități fluide, autoreflexivitate. Fără a fi rău scrise, ele nu mai reprezintă azi interes decât pentru istoricul literar preocupat de originile „nouăzeciștilor”. Ca Petru Cimpoeșu, care și-a strâns nu demult în volum nuvelele din anii ’80 - Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite (2008), Petre Barbu a renunțat într-atât la prestidigitațiile livrești specifice perioadei, încât cărțile de după Revoluție par opera unui alt scriitor. Ce-i drept, o detectivistică literară minuțioasă ar putea semnala faptul
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
opera unui alt scriitor. Ce-i drept, o detectivistică literară minuțioasă ar putea semnala faptul că cei doi au fost mai apropiați de textualismul cu față umană à la Groșan decât de radicalismul unui Nedelciu-Iova. „Surâsul cailor”, cea mai amplă nuvelă din volum, e chiar un exercițiu de scriere pe urmele „Caravanei cinematografice”. Dincolo de tema comună (subversiunea veselă de la sat), metaliteratura e îmblânzită de comicul de situație și de caracterele extrem de vii. Inginerul Virgil Toderiță, profesoara Irina Dorcioaia, bibliotecara Patricia sau
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
mare tam-tam, dar care l-au impus, cred, pe autor pe harta literaturii contemporane de primă linie. Cu aceste lecturi plăcute în minte, m-a bucurat apariția volumului Până la capătul liniei, mai ales pentru că este un volum de schițe și nuvele (scurte) - o specie încă subreprezentată în literatura noastră. Primele proze din volum nu au reușit însă să-mi mențină intactă bucuria. N-am regăsit în ele mai nimic din umorul inteligent, caustic și resemnat totodată, pe care-l apreciasem la
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
există și câteva proze de cu totul altă factură decît cele la care m-am referit pînă aici. Raport confidențial despre scufundarea piramidelor, Mărul, Surâsul cailor, Era marinar și semăna cu Al Pacino sunt prozele care justifică eticheta „schițe și nuvele” (s.m.) de pe pagina a treia, deși nuvele în toată puterea cuvîntului nu reușesc să fie decît vreo două dintre cele amintite. Spre deosebire de restul textelor din volum, ele se reclamă de la o cu totul altă formulă, de factură optzecistă, aș zice
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
altă factură decît cele la care m-am referit pînă aici. Raport confidențial despre scufundarea piramidelor, Mărul, Surâsul cailor, Era marinar și semăna cu Al Pacino sunt prozele care justifică eticheta „schițe și nuvele” (s.m.) de pe pagina a treia, deși nuvele în toată puterea cuvîntului nu reușesc să fie decît vreo două dintre cele amintite. Spre deosebire de restul textelor din volum, ele se reclamă de la o cu totul altă formulă, de factură optzecistă, aș zice, ușor anodină azi, deși lasă mai mult
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
laborioasă a împăturirii foii de hârtie în origami-ul japonez. Ei aproape că nici nu au produs opere propriu-zise, ci un continuum textual, din care, pentru necesități editoriale, au decupat uneori zone mai coerente pe care le-au numit «romane», «nuvele» etc. ” (pp. 110 - 111). Sigur, nu până la capăt, dar ultima frază s-ar putea aplica și scrisului lui Mircea Cărtărescu însuși. Și atunci nu numai că, așa cum spuneam mai sus, nimic din personalitatea de adâncime a scriitorului nu se diluează
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
proza Vecinătate o intuiție a unui conflict interior, a unei taine sufletești conservate de femeia căreia îi aparține apartamentul vecin - „viața unui dor lăuntric“, cum spune ea, și anticipă enigma identitară care va sta în centrul prozei. La fel, în nuvela mansfieldiană Beatitudine, motivația artistică se clădește pe numeroase semne contextuale ce desemnează un univers lăuntric, feminin, dominat de un soi de empatie cu spațiul înconjurător, cu natura: descrierea fructelor dintr-un anumit vas, a unui păr din grădină, de nuanță
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
textul literar propriu-zis. Așa cum afirmă și John Murry, primele sale încercări constau în înregistrarea propriilor sale trăiri și experiențe, din care în literatura sa nu supraviețuiesc decît mici fragmente. Cele două autoare pornesc deopotrivă de la autoanaliză, cu schițe și mici nuvele ce conservă amănunte ale propriilor experiențe, dar traseele lor sunt diferite: Katherine Mansfield nu va avea șansa de a-și adapta formulele literare pentru specia de mai mare întindere a romanului, în vreme ce Hortensia Papadat-Bengescu va evolua către schema romanului modern
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
afară scrisori numeroase pe care cu spontaneitate mi le trimit de pretutindeni necunoscuți. Am frați și surori. Iată că am deslușit durerea unuia. Am împlinit visul celuilalt, i-am dat înțelesuri nebănuite... O siluetă, care a trecut printr una din nuvele, este chiar a logodnicei sale /.../ și iată că un minut, numai unul, logodnica acolo pe hârtie, e trădată ”ĂH. Papadat Bengescu, însemnare din jurnal). Jurnalul acestei femei aproape bătrâne care s-a impus în lumea tinerilor bărbați interbelici ar trebui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de cultură, activitate de editor carte (din 1970) și în jurnalistica scrisă și vorbită (1990-2000). Îngrijiri de ediții, prefețe și postfețe. Autor al următoarelor cărți: Corabia argonauților (articole și eseuri), 1972; Titlul la alegere (versuri), 1981; Ioana din primăvară (povestiri, nuvele), 1986; Poetică eminesciană (studiu critic), 1989; ediția a doua, revăzută, 1999, premiată de Asociația Scriitorilor din Iași; Contemporanii noștri (interviuri), 2000; „...așa se scrie istoria!” (documentar 1944-2002), 2003; Modele culturale comparate (studiu de istoria culturii), 2005. Despre scrierile citate s-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
semnat P.H.Lippa. Doamna Elise Bacinski știe de nedorita întârziere: i-am telefonat azi-dimineață. M-a asigurat încă o dată de libertatea pe care o am în ce privește „perioada de împrumut” a „documentului”. Titlul de pe prima pagină - Valul negru - indică genul: o nuvelă, poate un roman. Este posibil ca enigmatica sintagmă să aibă legătură cu pagina dintr-o revistă ilustrată, decupată și uitată între filele manuscrisului. Este o reproducere în sepia a tabloului intitulat Păcatul și semnat Frantz Stuck. O femeie cu ochi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dea impresia întregului. iunie 2006 Deși am parcurs deja câteva zeci de pagini, sunt la fel de nerăbdător să reiau lectura caietului lui P.H.L. Urmăresc nu atît „aventura” eroului, cât motivațiile, mai mult sau mai puțin transparente, ale autorului. El scrie o nuvelă și, în același timp, meditează asupra poveștii care tocmai se derulează. Comentează, adnotează, aprobă sau contrazice comportamentul celor doi eroi. De aceea este greu să-ți dai seama unde „se oprește” personajul, adică Profesorul, și de unde începe experiența autorului însuși
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
purității ideologice”. Astfel, descrierea unui fenomen geologic obișnuit se voia o metaforă a „transformării revoluționare” suportată de satul românesc, sufocat sub tăvălugul „socialismului atotbiruitor” ( Alunecarea). apărut cu titlu schimbat (Sufletul pământului) și cu multe amputări de text, în culegerea de nuvele și povestiri intitulată Ioana din primăvară, ed. Junimea, Iași, 1986. Ultima vânătoare (din același volum) are ca punct de plecare o dorință unică, mărturisită de trei oameni foarte apropiați: Tata, „Unchiul” Gh. Cahu și Socrul - toți foști combatanți pe frontul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Stendhal citea Codul civil...). Aici găsește atâtea de râs! Ce neașteptate schimbări de nume se produc?... Mihai Stuchilă devine Mihai Tuchilă, Ion Curbătut - Ion Capbătut! Și tot așa. Nesfârșită este realitatea din care poți să te inspiri pentru schițele și nuvelele tale!... Într-adevăr, lui Radu Mercea i se pare că tot ce se întâmplă în lume este caraghios, ridicol „până la prostie”, naiv „până la sublim”. Un obicei observat la altcineva și pe care el nu-l are i se pare „manie
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Trăise cum știuse. Și știuse ce trăise. Ceea ce nu-l ajutase neapărat, ba deloc, să se împace cu viața de om activ al societății. Și iată că ajunsese, ca orice autor de romane care nu a reușit să scrie decât nuvele, povestiri scurte sau câte un articol plătit la vreun ziar, să-i miroasă degetele a tutun ieftin și să-și facă ouă ochiuri ale căror gălbenușuri, când nu se înșirau în tigaie, i se lipeau în barbă, să nu doarmă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
74 Alfred de Musset (1810-1857). Poet, prozator și dramaturg romantic francez. A scris, printe altele: poezii: Noaptea de mai (1835); Noaptea de octombrie (1835), Noaptea de august (1836); proză: Confesiunea unui copil al secolului (2 volume, 1836), Mimi Pinson (1845), Nuvele (1848); teatru: Andrea del Sarto (1833), Lorenzaccio (1834), Cu dragostea nu-i de glumit (1835). 75 Contele Alexandre Walewski (1810-1868). Om politic și de stat francez și polonez, fiu natural al lui Napoleon I și al contesei poloneze Maria Walewska
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
mai puțin frânt decât din necesități metodologice. Clipa e vagă, dar eternă. Sunt multe lucruri neortodoxe în acest ultim text. În primul rând, dificultatea de a-i atribui un gen și o specie. După dimensiuni textul baleiază între povestire și nuvelă; după numărul de personaje, se apropie de schiță. Amplitudinea sentimentului te duce cu gândul la un roman, comparabil cu Donna Alba al lui Gib Mihăescu, de pildă. Genul nu este epic curat, pentru că adesea viziunea este lirică, ușor metaforizată. În
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Avea nevoie de căldură și de iubire, dar la el nu mai putea ajunge nimic. Nici el nu putea trece zidul de protecție pentru a oferi din ceea ce era ascuns în imensitatea aceea. Avem prin obsesii, metafore și protagonist o nuvelă în serial, o noutate întrucât se părea că doar romanul, specie proteică și permisivă, adăpostește personaje din alte scrieri. De altfel autoarea recunoaște faptul că povestea Karinei are o poveste: Clipe fragile este o continuare a cărții de debut, Labirint
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nu știm cine vorbește, cu cine vorbește, cine este naratorul, dacă naratorul e subiectiv sau obiectiv, în ce măsură este implicat direct sau indirect în narațiune. Un text realist? Pagini fantastice? Descrierea fenomenologică a unui traseu oniric? Fără îndoială că întâlnim în nuvelă toate aceste aspecte și încă multe altele. Nu știu câte cititoare se vor identifica cu trăirile Karinei, câte ar dori să-i repete destinul, dacă și-ar dori sau nu o iubire absolută, monogamă, dacă aceste pagini nu sunt și un strigăt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
interesează cât de importante sunt mărimea și forma cărții. Spune, în sfârșit, că aflându-se vara trecută în Bilbao, în satul său natal, într-o librărie care are spre vânzare exemplare din romanul său Pace în război și cele Trei nuvele, vânzătorul i-a spus că atunci când va publica altă carte să aibă grijă de dimensiune și de condițiile grafice, să facă în așa fel încât toate lucrările să aibă aceeași mărime. Cu tot respectul, librarul i-a povestit ce i
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
casa filosofului, își zice don Avito: "Dar acest om... acest om... acest om m-a păcălit... m-a păcălit... Știința! Știința!". Se închide în camera sa și începe să citească un tratat de fiziologie. * S-a publicat într-o revistă nuvela lui Apolodoro și a fost privită cu o indiferență absolută, mai puțin de către tatăl său; ignorantul cazului nu iese din umbra sa. "M-am înșelat își zice m-am înșelat; de aici nu iese nimic; mi-a lipsit voința să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]