132,685 matches
-
a fost profesor lui Hurel, care Hurel a avut același statut de "pensionar" al Villei Medicis din Roma, aidoma lui Murail. Toți trei sunt legați, într-un fel sau altul, de creația lui Messiaen, precum și de jocurile din terenul componisticii ori din culisele promotion-ului ale lui Boulez. Toți fac parte cam din aceeași generație: Grisey s-a născut în 1946, Murail în 1947, iar Hurel în 1955. în sfârșit, cu toții sunt tangenți la un simbolism muzical aflat în permanentă mișcare (poate
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
de o inerție generală a cărei întîrziere poate împinge atîtea lucrări de referință în conul de umbră al indiferenței noastre. Iar nevoia de a-ți răscumpăra întîrzierea ține exclusiv de gîndul că, nesemnalîndu-le atunci cînd trebuia, ai greșit de două ori: mai întîi față de autorii lor, a căror muncă se vede astfel văduvită de un ecou pe măsură, iar în al doilea rînd față de publicul lor, adică față de acei cititori cărora asemenea cărți le-ar fi prins bine dacă ar fi
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
place să chatuiască", eva.ro), dar și cu 14 atestări ale formei (să) chatuie ("ești unu din ăia care chatuie, frate", linkmania.ro; "nu mai știe nimeni să chatuie elegant", firmaro.com). Derivatul familiar-argotic a țepui apare de 347 de ori la indicativ prezent, ca țepuieste ("Western Union îi țepuiește pe români cu zeci de miliarde lunar", hotnews.ro) și de 1130 de ori la conjunctiv prezent - să țepuiască (,Tărâță Culiță a încercat să țepuiască Regia Națională a Pădurilor", curentul.ro
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
nu mai știe nimeni să chatuie elegant", firmaro.com). Derivatul familiar-argotic a țepui apare de 347 de ori la indicativ prezent, ca țepuieste ("Western Union îi țepuiește pe români cu zeci de miliarde lunar", hotnews.ro) și de 1130 de ori la conjunctiv prezent - să țepuiască (,Tărâță Culiță a încercat să țepuiască Regia Națională a Pădurilor", curentul.ro) - dar și de 20 de ori în forma (să) țepuie ("îl țepuie ăia de la tehnic", rdi-sat.com) Poate tocmai pentru că - stilistic - noile verbe
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
Western Union îi țepuiește pe români cu zeci de miliarde lunar", hotnews.ro) și de 1130 de ori la conjunctiv prezent - să țepuiască (,Tărâță Culiță a încercat să țepuiască Regia Națională a Pădurilor", curentul.ro) - dar și de 20 de ori în forma (să) țepuie ("îl țepuie ăia de la tehnic", rdi-sat.com) Poate tocmai pentru că - stilistic - noile verbe în -i aparțin aproape în totalitate registrului popular-colocvial al limbii, și variația urmează modelele populare preexistente. În cazul unor verbe vechi în limbă
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
învățământ". În realitate, forma fără sufix, absolvă, s-a impus pretutindeni și în toate sensurile cuvîntului; noul DOOM nici nu mai înregistrează varianta absolvește. Google oferă date grăitoare privind frecvența celor două variante: absolvă e atestat de 32.400 de ori, inclusiv cu sensul școlar ("absolvă prima promoție în specialitatea Calculatoare Electronice", ac.utt.ro) iar absolvește doar de 379 de ori, cele mai multe din apariții fiind în texte din Republica Moldova: În 1979 absolvește școala medie de cultură generală din sat" (prodemo
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
înregistrează varianta absolvește. Google oferă date grăitoare privind frecvența celor două variante: absolvă e atestat de 32.400 de ori, inclusiv cu sensul școlar ("absolvă prima promoție în specialitatea Calculatoare Electronice", ac.utt.ro) iar absolvește doar de 379 de ori, cele mai multe din apariții fiind în texte din Republica Moldova: În 1979 absolvește școala medie de cultură generală din sat" (prodemo.md); "absolvește Universitatea Tehnică din Chișinău, facultatea de construcție" (ournet.md); "În anul 2004 absolvește Academia Ștefan cel Mare" (dse.md
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
cu sufix: cheltuiesc; totuși, în 1940, în Dicționarul Academic, era pomenită și o variantă: (eu) cheltui " prin Ardeal". În momentul de față, varianta cu sufix este puternic concurată de cea fără sufix: cu ajutorul motorului Google găsim de 75.000 de ori forma (să) cheltuie, de 39.100 cheltuiește și de 62.100 să cheltuiască. De altfel, noul DOOM a admis ca variantă literară, pe locul al doilea, forma fără sufix (cheltuiesc / cheltui). În noua Gramatică a limbii române (2005, volumul I
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
bază personalitatea muzicianului complet, definit prin contopirea creatorului de muzică cu interpretul. Compozitorul a fost întotdeauna interpret: el producea lucrări pe care le cânta fie singur, fie cu un grup de prieteni muzicieni, care la rândul lor erau de multe ori compozitori-interpreți. Odată cu apariția dirijorului în Baroc, fațetă mai rafinată a interpretului, compozitorul se adaptează, preluând și acest rol. Cu cât înaintăm spre și în secolul 21, cu atât observăm cum compozitorii încep să piardă contactul cu actul interpretării și ethosul
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
chiulul/să greșesc ora sau locația, consolîndu-mă că, lasă, îl văd eu în cinematograf. Deoarece asta s-a întîmplat cu filmul cineastului polonez și nu intenționez să repet eroarea. Se proiecta în mall. Duminică seara. Acum, eu declarasem de multe ori cu emfază că urăsc astfel de locuri și că m-aș simți mai în largul meu într-un - doamne ferește - lagăr de concentrare decît într-un mall, mai avusesem experiențe neplăcute la ore de vîrf, dar nici așa. Infernul a
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
impresia - nu știu de ce - că asta mă bagatelizează. Ideea că cineva Ťseamănăť cu mine îmi displace teribil". Franchețea sa descumpănitoare face loc simpatiei față de Eugen Ionescu: "Un tip al dracului de inteligent și pe deasupra cu vervă și tupeu (...). Pentru prima oară văd un om care crede în inteligența sa și în talentul său fără să fie un înfumurat. Teribil de simpatic și odată cu asta urît foc. O astfel de vervă că în scurt timp uiți de urîțenia lui sau mai bine
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
a fost aruncat cadavrul anonimizat al mamei mele?". Memorialista sugerează sacrificiul pe care i l-a impus condiția de exilat, renunțarea la "literatură" în beneficiul unei urgențe epocale: "Nu literatura mi-a fost scopul dintîi ci memoria, obsesia - de atîtea ori exprimată - ca realitatea aceasta caducă a exilului să nu se lase înghițită de uitare". Microfonul Europei libere a devenit "calea regală" de acces a Monicăi Lovinescu către semenii d-sale, din țară ca și din diaspora, depășind durerea "traumei" ce
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
doi amanți, locotenentul și ea, stau în pat, dimineața, după o noapte năpraznică de amor, și când fata, somnoroasă încă și ciufulită, mormăie, printre căscături, replica celebră: Dar noi doi nici n-am făcut cănăștință..." De zeci și zeci de ori repetată de mine... Tudoran râde, timid; ca și cum nu el ar fi autorul; și lasă capul în jos, vinovat... Că a făcut revelionul singur; că s-a gândit la mine, nu știa nici el cum și de ce; și că de aia
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
n-a ieșit nimic. Iat-o, - ideea, totuși. (Eram, va să zică, un fel de grec, și eu, modern, în maniera lui, strecurat printre anabasiștii epocii). * " Înainte de a coborî, am mai aruncat îndărăt o privire. Ca să văd ce vedeam eu pentru ultima oară. Am văzut munții ninși, bătuți de soarele dimineții, cu spinările lor crenelate de milioane și milioane de ani. Și, mai mult, cu mirare, decât cu melancolie, - care este mai curând a după-amiezelor, - mi-am amintit de Octav, subțire, palid, slăbit
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
părăsi primul focar tematic, cel care a fost deja cristalizat prin înșurubare, și se va concentra de acum încolo asupra noului focar. Va urma o nouă înșurubare cu apariția unor noi nuanțe, și, după ce procedeul va fi aplicat de cîteva ori, rezultatul va consta în ivirea mai multor focare de cristalizare a tematicii timpului. Aceste focare de cristalizare - adică problemele cărora Dragomir le-a dat contur în cursul analizei - își vor extinde din aproape în aproape nuanțele proprii, creînd în jurul lor
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
la Cartea Românească, au trecut aproape trei decenii...), are, pe coperta încă albă, poza care m-a nedumerit dintotdeauna. Un rotund știrb, cu cruci negre și cute albe. Cercul, niciodată închis cum se cade, al memoriei. Am auzit de multe ori, în amintirile oamenilor veniți într-un București unde se cunoștea cînd începeau și cînd se terminau cursurile la Universitate, că să fii student era ceva. Ei, starea asta, pîndită, în anii noștri, de o crîncenă banalitate (cine mai știe cînd
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
veniți într-un București unde se cunoștea cînd începeau și cînd se terminau cursurile la Universitate, că să fii student era ceva. Ei, starea asta, pîndită, în anii noștri, de o crîncenă banalitate (cine mai știe cînd a plecat ultima oară mai repede din amfiteatru ca să ajungă la muncă, sau așa ceva) se ține foarte țeapănă în însemnările lui Costache Olăreanu din '49 pînă-n '53. Lumea lor, de studenți cu gazdă, se învîrte în jurul evenimentelor din centrul academic al orașului. Două sînt
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
post-restant cu lecturi, și cultivări ale naturii, în spiritul precisei ei poezii: "Stea polară, îmi acorzi un dans?" Ucenic la clasici e o carte în care se asimilează mult. Lasă că, flămînzi, studenții bine organizați atacă, în medie de două ori pe pagină, cămările gazdelor de ocazie. Și duium de arome și de forme ispititoare de merinde moi ies de-acolo, înspre legitimarea (de ce nu, estetică...) a unui festin. Pe lîngă asta, o poftă de tot ce se poate pofti, de la
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
semneze un angajament, a "refuzat categoric orice fel de colaborare cu Securitatea". În urma acelei emisiuni, am solicitat la CNSAS dosarul personal al lui Vladimir Streinu (Nicolae Iordache), în calitatea mea de unică fiică a sa. L-am citit de două ori și am constatat că în el nu există nici un fel de document, raport informativ, notă sau notă-raport semnate de tatăl meu. în schimb, dosarul cuprinde într-o majoritate covârșitoare rapoartele Securității, datate și semnate de organele de Securitate din Direcția
Scrisoare deschisă Domnului Stelian Tănase by Ileana Iordache () [Corola-journal/Journalistic/10492_a_11817]
-
văd și judecă teatrul. Nu m-am gîndit că Harms se poate pune în scenă. Mi s-a părut cinematografic, mai degrabă, mai aproape de un delir fellinian. Găsind în text sîmburele zborului Margaretei lui Bulgakov, dramatizat și jucat de atîtea ori, am mers pe mîna regizorului Alexandru Tocilescu. Pînă la capăt. Și n-am greșit. Ba dimpotrivă. După spectacolul cu același titlu de la Sala Izvor a Teatrului Bulandra, am plecat cu o stare specială. Ca atunci cînd am ascultat, înainte de '89
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
distincte a relației pe care o are Ivan Ivanovici al său cu Elisaveta Bam sau cu tatăl ei, sau cu Piotr Nikolaevici. Sare, este solemn, se gudură pe lîngă Elisaveta Bam, se plînge, este amenințător, lingușitor, neputincios. Este a doua oară cînd lucrează cu Alexandru Tocilescu, prima fiind la Amanții însîngerați și mi se pare că este o întîlnire decisivă pentru Vlad Ivanov. Iar el a înțeles asta. Crina Mureșan surprinde formidabil în Elisaveta Bam, un rol dificil, cu cheie, complex
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
și cu totul altceva e Ziua națională, care s-a tot schimbat. Cu această logică vom ajunge să sărbătorim și ziua în care a fost instalată crucea în Parlament sau ziua în care Casa Poporului a fost arborat, pentru prima oară, drapelul postrevoluționar al României. Aș înțelege povestea asta cu Ziua drapelului, dacă tricolorul autohton ar fi străbătut timpul imaculat, de la 1848 încoace. Or, nu e deloc așa. Ca și Ziua României, care a fost schimbată de mai multe ori în
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
prima oară, drapelul postrevoluționar al României. Aș înțelege povestea asta cu Ziua drapelului, dacă tricolorul autohton ar fi străbătut timpul imaculat, de la 1848 încoace. Or, nu e deloc așa. Ca și Ziua României, care a fost schimbată de mai multe ori în decursul scurtei noastre istorii ca stat recunoscut, drapelul a fost și el supus la tot felul de modificări, pe care nu le vom aminti aici. În loc să încercăm să ne bucurăm intens într-o anumită zi a anului că sîntem
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
agrare și cu fenomenologia naturii. Nu întîmplător l-a "fascinat" Gustave Thibon, "țăranul filosof" al Franței catolice, "care și-a petrecut aproape toată viața la țară cultivînd vie și crescînd iepuri precum Petre Stoica la Bulbucata, dar premiat de două ori de către Academia Franceză". Dorindu-și din copilărie a deveni preot, Ioan Pintea mărturisește a fi întîmpinat diverse "încercări" pe care le-a biruit doar parțial, ajutat fiind de cîteva "întîlniri esențiale", precum cele cu episcopul Justinian al Maramureșului care l-
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
lui Ibsen și Strindberg, cu filosofia lui Nietzsche, Munch abordează teme generale ale existenței: vulnerabilitatea individului, imposibilitatea de a crede, dragoste câștigată și pierdută, singurătatea pe drumul căutării propriei identități. Rezultatul acestor explorări este ciclul Friza vieții expus pentru prima oară la Berlin în 1902. Dansul vieții (1899-1900), centrul de greutate al seriei, are un subiect oarecum similar cu tabloul lui Gauguin "De unde venim? Cine suntem? Încotro ne îndreptăm?" pictat cu un an mai devreme. Un personaj cu ochii pierduți - pictorul
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]