2,130 matches
-
București, 1984; Cutremurul, București, 1986; Întoarcerea morților, București, 1987; Ieșirea la mare, București, 1988; Fascinația ierbii, București, 1988; Zăpezile de-acum un veac, I-II, București, 1996; O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic, pref. Ilie Bădescu, Timișoara, 2002; Obârșie și perenitate, îngr. Nedic Lemnaru, București-Chișinău, 2003. Traduceri: Hjalmar Bergman, Markurell din Waldköping, București, 1964 (în colaborare cu Valeriu Munteanu); Rafael Alberti, Crângul pierdut, I-II, București, 1966 (în colaborare cu Dumitru Alistar). Repere bibliografice: Micu-Manolescu, Literatura, 282; I. Lungu
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
nordul Africii, Orientul Mijlociu, până În răsăritul Europei, la Moscova sau Sankt Petersburg, dar și la București ori Iași, trecând prin capitalele Europei Centrale, descoperim un dandysm parcă fără frontiere. Și totuși. Țările cele mai bântuite de molima dandy, tărâmurile sale de obârșie, strălucire și declin sunt, orice s-ar spune, Anglia și Franța. Mai mult chiar, printr-o restrângere a hărții, ar rămâne doar capitalele lor, În afara cărora dandysmul pare a fi greu de conceput. Iar dacă ar fi să limităm cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
totuși o energie creatoare ieșită din comun, deloc specifică dandy-lor. El dovedește o vocație de constructor și o forță expresivă excepționale care Îl scot din tiparul unde tocmai ne-am străduit să Îl așezăm. SueMarie Joseph, Eugène Sue (1804-1857). De obârșie din burghezia Înstărită, În conflict deschis cu tatăl, frumosul saloanelor aristocrate din Paris se lansează Într-o adevărată aventură după ce Își va fi Încheiat studiile la Liceul Bonaparte din Paris (viitorul Liceu Condorcet, care-l va avea ca elev și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
înainte, doi pași înapoi", în Opere complete, vol. 8, Editura Politică, București, 1962. Leontief ,W., Analiza input-output, Editura Științifică, București, 1970. Lévi-Strauss, C., Gândirea Sălbatică, Editura Polirom, Iași, 2011. Lévi-Strauss, C., Rasă și istorie, Editura FIDES, Iași, 2001. Lips, I. E., Obârșia lucrurilor. O istorie a culturii omenirii, Editura Științifică, București, 1958. Lipsey, R. G.; Crystal, K. A., Principiile economiei, Editura Economică, București, 2002. List, Fr., Sistemul național de economie politică, Tipografia Curții Regale, București, 1887. Lübeck, W., Tao al banilor, Editura
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
expansiune a fost una dintre marile revoluții intelectuale ale secolului XX". Vezi și Stephen Hawking, Teoria universală. Originea și soarta universului, Editura Humanitas, București, 2014, p 24. Pentru o imagine asupra procesului complex al devenirii umane vezi Iulius E. Lips, Obârșia lucrurilor. O istorie a culturii omenirii, Editura Științifică, București, 1958. 746 Nu există limite ale expansiunii monetare a economiei susținute de moneda din hârtie. Aceste limite, în cazuri particulare, de economii prost gestionate, sunt date de limitarea resursei umane, organizării
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
fait souvent recours à des variantes déjà traduites, probablement en français ou en allemand 963 : " Am spicuit prin autori și prin antologii străine, cum am putut și pe unde am putut. Am utilizat în vederea transpunerii atât texte în limba de obârșie, cât și traduceri în alte limbi, cănd limba originalelor îmi era cu totul necunoscută. "964 On observe que, pour désigner son travail, le poète-traducteur utilise le terme " transposition ", ce qui démontre la modernité de șa conception sur l'acte traductif
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
créée la figure d'origine șont celles de Sanda Stolojan et de Veturia Drăgănescu-Vericeanu. Leș poèmes de Blaga, surtout ceux d'inspiration folklorique, contiennent parfois des assonances.1536 Nous présentons ci-dessous un fragment, dans la traduction de Paul Miclău : La obârșie, la izvor nicio apă nu se-ntoarce decât sub chip de nor. La obârșie, la izvor niciun drum nu se întoarce decât în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, cănd m-oi întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Leș poèmes de Blaga, surtout ceux d'inspiration folklorique, contiennent parfois des assonances.1536 Nous présentons ci-dessous un fragment, dans la traduction de Paul Miclău : La obârșie, la izvor nicio apă nu se-ntoarce decât sub chip de nor. La obârșie, la izvor niciun drum nu se întoarce decât în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, cănd m-oi întoarce la obârșie, la izvor ? (Cântecul obârșiei) (Blaga, 2010 : 322) À la source, remontant la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
izvor nicio apă nu se-ntoarce decât sub chip de nor. La obârșie, la izvor niciun drum nu se întoarce decât în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, cănd m-oi întoarce la obârșie, la izvor ? (Cântecul obârșiei) (Blaga, 2010 : 322) À la source, remontant la vallée, leș eaux ne sauraient revenir que sous la forme des nuées. À la source, remontant la vallée aucun chemin ne saurait revenir que sur la forme du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
se-ntoarce decât sub chip de nor. La obârșie, la izvor niciun drum nu se întoarce decât în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, cănd m-oi întoarce la obârșie, la izvor ? (Cântecul obârșiei) (Blaga, 2010 : 322) À la source, remontant la vallée, leș eaux ne sauraient revenir que sous la forme des nuées. À la source, remontant la vallée aucun chemin ne saurait revenir que sur la forme du désir. Ô chemin, eau
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
étranglée [...] ? (Calme) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 63) o sete era, de păcate, de doruri (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) c'était une soif de péchés, d'ardeurs (La lumière) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 49) [...] niciun drum nu se întoarce decât în chip de dor. (Cântecul obârșiei) (Blaga, 2010 : 322) Aucun chemin ne revient Que sous l'image d'un chagrin Que sous le poids d'un amour. (La chanson de la source) (Romanescu, 1998 : 71) doruri el n-are (Nu crede tu vântului) (Blaga, 2010 : 372) îl
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
me perdais), p. 463, Supremă ardere (Suprême combustion), p. 465, Œdip în fața sfinxului (Œdipe devant le sphynx), p. 467, Epitaf pentru Euridice (Épitaphe pour Eurydice), p. 469, Catren (Quatrain), p. 471, Glas de seară (Voix du soir), p. 473, Cântecul obârșiei (La chanson de la source), p. 475, Scoici (Coquilles), p. 479, Dumbrava africană (Bois africain), p. 481, Cariatide (Cariatides), p. 483, De profundis (De profundis), p. 485, Părinții (Leș parents), p. 487, În jocul vârstelor (Dans le jeu des âges), p.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Brănești (Basarabia), datat în secolele IX-X. În Muntenia și Oltenia predomină mormintele și necropolele de incinerație, la Chișcani (jud. Brăila), Păuleasca (jud. Teleorman), Dorobanți (jud. Călărași), dar și cimitire birituale, la Tichilești (jud. Brăila), Plătărești (jud. Ialomița), Frățești (jud. Giurgiu), Obârșia Nouă (jud. Olt), datate în secolele VIII-X. În Banat, se întâlnesc doar morminte de înhumație, datate din secolele IX-XI, în localități din județele Arad și Timiș, iar în Crișana-Biharea, s-au aflat 11 morminte de înhumație din secolele VII-VIII și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominate de etniile turcice, în acest spațiu s-au interpus ungurii. Ei făceau parte din ramura ugrică a conglomeratului tribal fino-ugric, care în primele secole ale mileniului I ocupau un teritoriu întins din nord-estul Europei și nord-vestul Asiei. Patria de obârșie a popoarelor fino-ugrice se afla între Volga și Munții Urali sau între acești munți și fluviul siberian Obi. Limba lor se înrudește cu aceea a finlandezilor, estonilor și laponilor. Numele lor național (etnic) așa cum se numeau ei înșiși este acela
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai vechi decât popoarele conlocuitoare (ungurii și germanii), care aveau un nivel de viață și cultură superior la mijlocul secolului al XIX-lea și mai înainte? Singurul răspuns pe care l-a găsit el, pornind de la Sulzer, a fost să enunțe obârșia sud-dunăreană a românilor și lipsa oricărei legături directe cu romanitatea Daciei carpatice ori cu populația geto-dacică. El ajunge la deducții extrase din tăcerea izvoarelor istorico-arheologice medievale despre români, dar și la observații și fapte pozitive istorice și lingvistice. Bine scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
două feluri de păstorit ne arată că daco-romanii (românii din nordul Dunării) sunt autohtoni, pe când aromânii (cei din sud) sunt rămășița unui popor, o ramură păstorească împinsă de la câmpie la munte, în urma colonizării slavilor. Izvoarele istorice bizantine ne arată că obârșia aromânilor (cei din sud) se află în romanitatea de la Dunărea de Jos. Astfel, Minunile Sf. Dimitrie din Thessalonic, legendă hagiografică, cuprinde descrierea apărării Salonicului în fața năvălirii slavilor din secolul al VII-lea. Legenda ne prezintă pe slavii alcătuiți din triburi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
una vest balcanică, având ca substrat etnic pe iliri, unde s-a născut limba dalmată (azi dispărută), iar cealaltă carpato-dunăreană, cu substrat etnic pe daco-geți. În această zonă, romanizarea a dat naștere limbii daco-romane, ulterior române. Poporul român își are obârșia în zona (ramura) carpato-dunăreană, care alcătuiește o unitate etnică și teritorială ce corespunde vechii vetre dacice. Această ramură (arie) include arcul carpatic (Dacia traiană) și valea Dunării (Moesia, Sciția Minoră, Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea, Dardania, Panonia Inferior). În interiorul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmașii avarilor; 2. secuii sunt descendenții unei populații turanice; 3. secuii sunt succesorii triburilor cabare, desprinse pe la 830 din Imperiul chazarilor. Ultima ipoteză pare să fie cea mai plauzibilă, așadar secuii sunt urmașii cabarilor, desprinși din statul chazarilor.43 În ceea ce privește obârșia numelui de secui, trebuie precizat că acesta provine de la tribul sikiil, unul din cele trei triburi cabare, care era grupul conducător al acestora, nume tradus prin "om de neam ales", "om nobil, demnitar înalt". Scrierea runică secuiască este legată organic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a populațiilor nomade de pecenegi, uzi, cumani și mongoli, trebuie să precizăm că, în teritoriile carpato-dunărene, s-au stabilit temporar și alte grupuri nomade mai puțin cunoscute. Berendeii. Menționarea lor în izvoare alături de triburile turce și analiza antroponimelor le evidențiază obârșia turanică. Apariția lor în Europa ca popor a rămas până acum o enigmă; a fost emisă ipoteza că ei au evoluat în sânul altor comunități turce, de unde s-au desprins ulterior ca un trib aparte. Există indicii că berendeii au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și poporul din care făcea parte. Aceasta implica, desigur, conștientizarea formulei liricii sale de până atunci. Faptul va duce în final la părăsirea de către poet a uneltelor sale, dar cea dintâi consecință a fost o semnificativă perfecționare a acestora. De obârșie țărănească, format în Seminarul Central, adevărat bastion al ruralității în plin centru al capitalei, nutrit de lectura baladelor și idilelor coșbuciene și fascinat de personalitatea lui N. Iorga, tânărul C. se îndreaptă firesc spre sămănătorism. În poezia grupării, asfixiată aproape de
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
, N.[icolae] D. (29.XI.1880, Bârlad - 1.II.1949, București), prozator și gazetar. De obârșie ardelenească, tatăl lui C., Dimitrie Cocea, ofițer de carieră, participă la Războiul de Independență și e avansat până la gradul de general. Brutal cu subordonații, cazon și în familie, era la antipodul soției sale, Cleopatra, fiică a moșierului Nicorescu, sensibilă și
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
în primul număr - ne-a lăsat nu o dată, în ciuda excelenței atâtor reviste dedicate, cu senzația unui gol și a unei absențe, cu speranța mereu trează, dar mereu neîmplinită, că vom descoperi un focar de spiritualitate modernă și totuși aplecat spre obârșie, capabil să ne mijlocească participarea vital necesară la curentele de idei și la marile controverse ale timpului.” Zece rubrici permanente („Cetatea totală”, „Tabulae”, „Antologia rușinii”, „Repere”, „Simptome”, „Situații”, „Engrame”, „Etos”, „Contur”, „Ex-libris”) reunesc multe dintre semnăturile cele mai prestigioase ale
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
bicentenarului Revoluției Franceze și o carte cu rețete tradiționale, La Cuisine de nos grandes-mères roumaines (1983), iscălită tot Doina Dor, ilustrează creativitatea diversă a scriitoarei și capacitatea de acomodare la universul adoptiv. După 1989, C. revine în spațiul cultural de obârșie cu un volum antologic bilingv, Poèmes en exil - Poeme în exil (1994), reunind echivalențe românești și franceze ale acelorași motive poetice. În 1995 apare la București și un roman compus după 1980 în limba română, Odioasa crimă din Carpathia sau
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
, Tudor (21.V.1880, București - 14.VII.1967, București), poet, prozator și gazetar. Era fiul lui Nicolae Theodorescu (inițial Nicolae Tudor Cojocaru), cu obârșia în Cărbunești-Gorj, agricultor (arendaș la Martalogi și Costești), funcționar la banca din Pitești. Identitatea mamei, cea impusă de actul de naștere dat publicității - în care A. apare ca fiu legitim al lui Nae Theodorescu și al Mariei Iliescu -, este contrazisă
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
diplomați, capete încoronate, oameni de știință, artiști), corespondența și opera sa memorialistică fiind înțesate de nume celebre (O. Goga, V. Pârvan, I. G. Duca, P. Claudel, M. Proust, Churchill, Roosevelt, Chaplin ș.a.), a călătorit mult, afirmându-și pretutindeni, cu mândrie, obârșia veche românească. În timpul celui de-al doilea război mondial, datorită relațiilor sale, va interveni, în repetate rânduri, în favoarea intereselor României, pe lângă marile puteri. B. a publicat, în limba franceză, aproape patruzeci de volume, cărora li se adaugă numeroase colaborări în
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]