951 matches
-
personală a experimentatorului (experimentatorul aprobă agresivitatea). Dacă acest tip de raționament ar fi stat efectiv la originea agresivității comise de către subiecți, efectul constatat n-ar putea fi considerat rezultatul prelucrări lor ilogice și aleatorii, ci mai degrabă o tentativă de obediență față de presupusa cerere a autorității. În acest gen de experimente, dar și în altele, subiecții sunt întrebați ce cred ei despre experiment și dacă au bănuit ipoteza experimentatorului. Acest demers își propune să identifice și eventual să înlocuiască subiecții suspicioși
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
scena unor acte de agresiune cumplite și nejustificate. Aceste agresiuni au fost săvârșite în numele celor mai înălțătoare valori ale umanității și în contexte instituționalizate foarte bine organizate. Studiile lui Zimbardo asupra agresivității din închisori și cele ale lui Milgram asupra obedienței au clarificat puțin fenomenul agresivității instituționalizate. * Suntem cu toții călăi și victime în același timp? Zimbardo (1973) a studiat agresivitatea și brutalitatea gardienilor din închisori, încercând să determine factorii instituționali ai agresivității. O serie de subiecți au fost recrutați pentru a
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
vizând comportamentul gardienilor față de deținuți: ei trebuiau să mențină ordinea. Bineînțeles că acest lucru nu justifică brutalitățile manifestate. Dar ideea a fost cea care i-a forțat pe gardieni să decidă limitele propriilor acțiuni. Apoi, dezumanizarea deținuților și, în sfârșit, obediența față de autorități. Victimele sunt și/sau rămân ființe umane în ochii agresorului? Degradarea la care au fost supuși deținuții lui Zimbardo a provocat brutalitatea gardienilor, constituind chiar una dintre forme. Se pare că este mult mai ușor să tratezi pe
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
relațiilor familiale. Tulburările psihologice și patologice, alcoolismul și consumul de droguri pot duce la instaurarea unei relații traumatizante între copil și familie care să se transforme în violență. Factorii culturali precum educația socioculturală bazată pe dominația tatălui, absența echității și obediența forțată a copiilor pot duce de asemenea la declanșarea maltratării. Stereotipurile sexuale și normele culturale ale masculinității constituie alte cauze ce nu pot fi neglijate. În general, tații incestuoși stabilesc la nivelul familiei sisteme educative patriarhale în care dețin rolul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sau a puterii), aparent eficientă în anumite condiții, este destul de ineficientă în alte condiții, chiar generând efecte secundare. Multe, dacă nu majoritatea, din aceste efecte secundare sunt nefericite. Copiii devin adesea apatici, temători și nervoși, ca rezultat al „antrenamentului de obediență”. Se întorc adesea asupra antrenorilor cu ostilitate și din dorință de răzbunare. Cel mai adesea cedează fizic sau emoțional sub stresul de a încerca să învețe un comportament care le este fie dificil, fie neplăcut. Folosirea puterii poate produce multe
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
antiintellectual intellectual who uses logic to destroy logic..."3 Hayden White remarca "impenetrabilitatea" discursului foucauldian "în fața oricărei tehnici critice bazate pe principii ideologice diferite de ale sale"4. Gânditorul francez respingea, ori de câte ori avea ocazia, "critica", îndeosebi acea critică aflată în obediența factorilor ideologici și politici. Foucault, cunoașterea și istoria Nu sunt un filosof și nici un scriitor. Nu fac o operă, fac cercetări istorice și politice deopotrivă; sînt antrenat adesea de probleme pe care le-am întâlnit într-o carte, pe care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și de interes personal. Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un sistem dogmatiza(n)t social-politic. Astfel vom înțelege simboluri politice precum Stalin (cei care nu sunt cu mine nu există!) și Hitler (obediența și idolatria, absolutizate social-politic, anihilarea "ereticilor"!). La finalul carierei și al vieții acestor simboluri, ei simt nevoia de "un dumnezeu" (adică o Autoritate Supremă, care să le confere un climat de securitate mentală în fața diverselor "amenințări", așa cum Hitler a jucat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
modernă. Politicile de mâine nu se vor mai institui pe un soi de autoritarism al Cuvântului Ales, de care se cramponează elitele moderne. Tradiția intelectualistă (despre care vorbea Popper) și tradiția politică a celor ce au dreptul la cuvânt prin obediență față de partide politice și față de regimuri de guvernare și printr-un fals lustru elitist de a spune despre trecut, istorie, memorie! au dreptul la... o moarte sigură drept o Renaștere a culturii și a artelor de mâine. Dacă putem vorbi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ideea Luminilor, aceea a individului singular, aflat în activitatea sa de emancipare culturală și de gândire. Ceea ce avem în această degenerare contemporană a Liberalismului nu sunt decât indivizi (intelectuali!), o medie ca valoare a gândirii. Indivizi docili, servili și în obediența unei complicități de voință și de acțiune cu factorii politici. Acești indivizi acționează în grup, sunt destul de uniformizați mental și răspund docil la impulsurile politice, formează un spirit de gintă. Luați împreună, ei compun un sistem antiuman, antiliberal și anticivic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu toate pretențiile sale de a se diferenția, de a-și afirma personalitatea printr-o serie de diferențe în gândire și de acțiune, nu poate fi elementul docil al societății perfecte și al statului politic modern, care îi pretinde subordonarea, obediența. În consecință, el devine elementul de modelat, de disciplinat, de izolat sau, în cazul regimurilor extreme, de eliminat. Umanismul modern, societatea modernă își au drept funcții de întemeiere: supravegherea, controlul, disciplina, ordinea și progresul. Spațiul social modern a fost gândit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
profunde, ele „demonstrează caracterul ficțional al sistemelor de clasificare, prezentându-le ca pe niște constructe umane și nu ca o creație a naturii sau a divinității” (T. Castle, 1986, p. 88). În intervalul carnavalesc, autoritățile pierd instrumentele puterii: normele de obediență sunt ignorate, formele de respect sunt negate și parodiate, Însemnele puterii sunt luate În râs. În acest sens, analiza riturilor caiqa, performate de indienii Heiltsuk de pe coasta de nord-vest a Americii de Nord, relevă caracterul de contestare, de negare simbolică a puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la clasa muncitoare, printr-un gest de obediență sfidătoare potențând disidența. La același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea ironică a prototipului caragialian al ipistatului, devenit anchetator, șef de cadre sau securist. Printr-o comică inversiune de roluri, anchetatorul din Frica (titlu semnificativ care-l substituie la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însăși structura ontologică prin care „orice persoană este astfel în mod unic, în virtutea conținutului particular al experienței trăite (internă și externă)”; Persoana văzută din această perspectivă nu poate fi supusă unei legi, pentru că este ființa-persoană care constituie și fundamentul oricărei obediențe. Sferele persoanei analizate de Scheler sunt sfera intimă și sfera socială. Sfera intimă este considerată în termeni de impenetrabilitate (misterul persoanei), necomunicabilitate și incognoscibilitate (nucleul intim al persoanei). De aici se opune teoriilor care vor să considere persoana doar în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în fața unei capcane și răspunsul conține urmări foarte grave. Care este semnificația răspunsului lui Isus? Cum ar trebui să-l interpretăm? Isus nu conferă împăratului (sau statului) aureola gratificării divine, dar îi recunoaște dreptul și-i invită pe supuși la obediență; în ambientul propriu, statul are semnificația de putere capabilă să garanteze ordinea, iar orânduirea lui este în avantajul tuturor (economie, siguranță); indicând prioritatea datoriei față de Dumnezeu, Isus manifestă o rezervă față de puterea civilă: aceasta din urmă nu trebuie să violeze
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fiii, să pregătească patul soțului, să lucreze lâna (torsul și țesutul). La aceste datorii se adaugă cea de a pregăti cupa soțului, a-i spăla chipul, mâinile și picioarele. Femeia trebuia să asculte de el asemenea propriului patron și această obediență era considerată ca o datorie religioasă. Chiar și raporturile dintre fii și părinți erau determinate de această obediență pe care femeia o avea față de bărbat. Respectul datorat tatălui era considerat superior față de cel datorat mamei, deoarece mama, din partea ei, era
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a pregăti cupa soțului, a-i spăla chipul, mâinile și picioarele. Femeia trebuia să asculte de el asemenea propriului patron și această obediență era considerată ca o datorie religioasă. Chiar și raporturile dintre fii și părinți erau determinate de această obediență pe care femeia o avea față de bărbat. Respectul datorat tatălui era considerat superior față de cel datorat mamei, deoarece mama, din partea ei, era obligată la un respect asemănător față de tatăl copiilor ei. În ceea ce privește viața publică, ea era un fapt specific bărbaților
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Ludovic al XI-lea se deschide o nouă epocă de aservire. Atunci se manifesta în orașe, cu o forță mai mare ca niciodată, dominația burgheziei sus-puse, copleșită de atenții și de privilegii personale din partea regelui, dar obligată la o strictă obediență față de el și nevoile lui, fiind cu asprime pedepsită în caz că ar fi opus rezistență"1. Subjugate, elitele urbane regăsesc în secolul al XVI-lea o aparență de autonomie, dar, la fel, cu condiția să se arate supuse puterii regale. "Devenită
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Cottereau, care dezvăluie ceea ce textul lui Poulot sugerează), Paris, Maspero, 1980. 51 Putem urma ipoteza lui Alain Cottereau, potrivit căreia anticlericalismul s-a răspândit cu atât mai mult în rândul elitei republicane cu cât Biserica se dovedea incapabilă să obțină obediența clasei muncitorești. 52 Alain Cottereau, art. citat, 1976, p. 213. 53 "[...] Statul, pentru că poartă în el ideea civilizatoare prin excelență, pentru că este mai presus de orice dorințe excesive interesate [...]" (extras dintr-un discurs al lui Léon Gambetta, rostit în martie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pamflete politice, reportaj, cronică socio-judiciară. Este tatăl scriitorului Petru Popescu. Singurul volum publicat de P. este Cronici dramatice (1974; Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RSR), cuprinzând cronicile din perioada aprilie 1970 - decembrie 1973. Apreciate în epocă, intervențiile sunt marcate de obediență față de orientarea ideologică oficială, autorul lor fiind unul dintre soldații disciplinați și influenți, prin care sistemul a controlat viața culturală, în speță pe cea teatrală. În structura comentariului intră, de obicei, prezentarea autorului, povestirea textului, modul în care s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
pentru a înțelege asta este suficientă consultarea documentelor momentului 84. Jurnaliștii catolici erau încurajați să promoveze revendicarea drepturilor Sfântului Scaun deposedat de bunurile sale, pentru a-i garanta autonomia și independența 85. Ziarele catolice erau încurajate să aibă spirit de obediență și disciplină, după modelul militar: "trebuiau să dea ascultare celei ce are dreptul și datoria de a le dirija și impulsiona în acest război, adică autorității ecleziastice". De la aceasta primeau indicații pentru garantarea unității, deoarece "era necesar ca limbajul tuturor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
era necesar ca limbajul tuturor ziarelor catolice să fie unul și același"86. Chiaudano afirma că autoritatea ecleziastică era, de multe ori, infailibilă; iar când nu era, sfaturile veneau de la autorități ca cea episcopală sau papală și era de preferat obediența, pentru binele religiei. Ziaristul era sfătuit să fie prudent, ceea ce implica o bună cunoaștere a directivelor ecleziastice, deoarece autoritatea nu putea fi mereu prezentă-uneori chiar din dorința de a nu sufoca inițiativele și libertatea de acțiune. Era considerat prudent cel
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Congregazione degli Affari ecclesiastici straordinari sull'azione popolare cristiana o democrazia cristiana (punctul f), confirmată de Pius X într-un "motu proprio" despre acțiunea populară creștină (18.XII.1903) (Ibidem, p. 50). 86 Unul dintre nepoți i-a răspuns că obediența în privința temelor religioase era un lucru bun, dar uneori autoritățile bisericești interveneau în sfere ce nu erau de competența lor, cum ar fi cea politică. Și în acest caz era obligat jurnalistul să se supună? Nu era posibil ca autoritățile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
creșterii vacilor, zeița protectoare este Nin-súnxe "Nin-sún" („Stăpâna vacilor sălbatice”); În schimb, În zona ierboasă a stepei (eden), În centru Babiloniei meridionale, unde se dezvoltase mult creșterea oilor, era foarte venerat Dumuzixe "Dumuzi", zeul păstorilor. 5) Actele de „credință și obediență religioasă”, În mod special „drama cultică” („căsătoria sacră”, celebrată În timpul sărbătorii Anului Nou), funcția Plângerilor pentru moartea lui Dumuzixe "Dumuzi", ca și diferitele practici legate de temple intenționau să facă puterea „numinoasă” divină prezentă În viața oamenilor. 6) Realizarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antice din păgânismul prezoroastrian a fost determinată de gradul lor mai mare sau mai mic de moralitate, mai mult sau mai puțin potrivită cu Învățătura lui Zoroastruxe "Zoroastru". Astfel, alături de entități noi, unele chiar importante, cum ar fi Sraoșaxe "Sraoșa" „obediență” (În limba pahlavi, Sr½șxe "Sro>ș"), care par să constituie adevărate inovații ale noii religii - În cazul specific al unui stăpân al rugăciunii, protector Împotriva răului, a impurității și a morții, judecător al inimilor În lumea de „dincolo” (cf. Kreyenbroek
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
coincis cu apogeul cultului stalinist al personalității, cu epurările și procesele exemplare din anii următori. Fiindcă nu Încape Îndoială că Stalin vedea Într-adevăr În Tito o amenințare și un obstacol, temându-se de influența-i corozivă asupra loialității și obedienței altor partide și regimuri comuniste. Kominformul bătea monedă, În ziarele și publicațiile sale, pe „ascuțirea luptei de clasă În tranziția de la capitalism la socialism” și pe „rolul conducător” al Partidului, dar risca astfel să le amintească oamenilor că exact acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]