13,698 matches
-
închizând ochii. Brațele lui puternice încă o strângeau la piept, într-o îmbrățișare tandră. Întinse mâinile, prinzându-se de gâtul lui, aducându-l mai aproape de ea. Buzele se atinseră ușor, ca o adiere caldă, mângâietoare. Sângele îi năvăli brusc în obraji și își intensifică viteza prin venele subțiri. Tremura. În brațele acestui străin se simțea vie. Doar în îmbrățișarea aceea simțise că trăiește, că poate depăși toate barierele pe care și le impusese. Plecase, dar rămăsese promisiunea că se va întoarce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care se împotrivea înaintării lui. Îl dezgoli. Buze fierbinți se opriră pentru o clipă pe umărul gol, în timp ce o mână fermă, dar blândă, o trase aproape, lipind-o de pieptul lui. Atingerea aceea o făcu să tremure ușor, în timp ce pielea obrajilor se încinse, arzând-o. Femeia din oglindă nu era ea. Ne se recunoștea în femeia aceea care o privea cu ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența și atingerea tandră a străinului. Se îndepărtă de oglindă și alergă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
femeia aceea care o privea cu ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența și atingerea tandră a străinului. Se îndepărtă de oglindă și alergă rușinată afară, alungând imaginea străinei care o bântuia. Aerul rece readuse culoarea naturală pe obrajii care îi trădaseră intimitatea gândurilor. Respiră adânc de câteva ori pentru a-și reveni. Era cu fața îndreptată spre pădure, astfel încât nu reuși să alunge prezența lui pe deplin. Aerul curat nu o ajuta deloc să-l îndepărteze, amintindu-i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-l aducă mult mai aproape de ea, să-l simtă prezent în toți porii la fel cum era în gândurile ei. Voia să-l păstreze adânc în ea, să nu-l mai elibereze din colivia trupului ei. Mâna lui atinse obrazul îmbujorat al Karinei. Degetele lungi și fine îi mângâiau buzele întredeschise. Îi săruta pleoapele închise, fruntea, părul. Îi mângâie tandru părul lung, mătăsos răsfirat pe cearceaful imprimat cu flori multicolore. „- Te iubesc, Karina! Te iubesc atât de mult! Dar știi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
promisiunea lui? Și atunci de ce avea? Știa că nu era bine, că nu trebuia și totuși nu se putea opri. Măcinată de întrebări la care nu reușea să găsească răspunsuri, Karina adormi înainte ca lacrimile să i se usuce pe obraji. Se simțea eliberată după aceste episoade de plâns, dar știa că lacrimile nu puteau să-i rezolve problemele. Câteva ore uită de toate, visele oferindu-i clipe de relaxare în care toate problemele se dizolvară. Se trezi tremurând în aceeași
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate de pe genele mari care umbreau ochii aceia de un verde pământiu. Aceeași tristețe sfâșietoare apăru când pleoapele grele se ridicară alene. Sângele îi dispăruse din obraji de parcă cineva se hrănise cu el cât timp dormise. Ridică privirea spre fereastră. Cerul senin o îmbia să iasă afară, să se lase răsfățată de razele calde și să se bucure de aerul curat pe care nu-l putea respira
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
omul. Cu cât înaintează în vârstă, problemele, suferința își pun amprenta mai ales pe chipul său. Iar ea lăsase tristețea să-și facă de cap, de parcă ar fi fost la ea acasă. Cearcăne întunecate îi umbreau ochii mari accentuând paloarea obrajilor și tristețea din privirea din care lipsea parcă cu desăvârșire viața. Traumele copilăriei, obișnuitele probleme ale adolescenței, apoi dezamăgirile repetate de mai târziu în iubire și-au pus amprenta pe caracterul și psihicul ei. Și totuși, chiar era imposibil să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să o rupă în bucăți, să o distrugă, dar aceasta se încăpățâna să reziste. O adună cu mișcări repezi, deschise fereastra și o aruncă fără să-i urmărească, cu privirea, căderea în gol. Un val de aer rece îi cuprinse obrajii răsfirându-i părul desprins din clama ce-l ținea mereu captiv. Ochii se umeziră din cauza aerului care-i înțepa cu săgeți reci. Nu mai voia să plângă. Se întoarse și ieși din cameră lăsând fereastra deschisă. Își luă poșeta cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să facă cu el. Soarele continua să mângâie tandru buzele întredeschise, pleoapele ce ascundeau secretele unui suflet zbuciumat care nu reușea să-și găsească liniștea mult dorită fiind în căutarea dezlegării misterului bărbatului care apăruse și dispăruse din lumea ei, obrajii palizi care roșeau atât de ușor în cele mai nepotrivite momente. Căldura razelor, care își continuau explorarea chipului Karinei, o destinse. O toropeală plăcută îi cuprinse mintea și trupul încordat. Ciripitul vesel al vrăbiuțelor ce se jucau sărind din ramură
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
eșarfa într-un sertar și-l închise cu violență. Se schimbă în grabă și coborî scările. Din obișnuință, verifică înainte de a ieși din scara blocului, cutia poștală. Câteva reviste cu reclame și... un plic alb. Sângele i se urcă în obraji, inima începu să bată zgomotos, picioarele își pierduseră brusc rezistența. Pe plic nu era trecut nici destinatarul, nici expeditorul. Ținea scrisoare în mână privind-o buimacă. Deși își dorea să-i citească cât mai repede conținutul , era incapabilă să facă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de la catarama din față, eliberând sânii din cupele în care fuseseră închiși. Îl lăsă și pe acesta să cadă peste mormanul de obiecte inutile. Mâinile șovăitoare prinseră și ultimul obiect vestimentar care îi mai acoperea trupul firav, scoțându-l timid. Obrajii se înroșiră brusc văzându-și goliciunea în oglindă. Inima îi zvâcnea, urechile îi țiuiau. „- Ți-e rușine de tine? Sau ți-e teamă că ceea ce vei descoperi nu va fi pe placul tău?” Niciodată nu fusese mulțumită de ceea ce văzuse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a sentimentelor care o covârșiseră. Nu era pentru prima oară când, fiind prea concentrată asupra unui lucru, nu era suficient de atentă la altele, dar gafa aceasta era de-a dreptul memorabilă. Continua să râdă în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji, udându-i prosopul pe care îl ținea strâns sub bărbie. Se ghemui pe partea stângă continuând să-și înfigă unghiile cu putere în prosopul vinovat de stânjeneala pe care o trăia în acele momente. Inima îi zvâcnea dureros, iar din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a te amăgi?” Liniște. Inima nu reacționa nici într-un fel. Se ascunsese de rușine, sau de durere. „- Într-o zi îți va fi fatală o astfel de experiență. Nu vrei deloc să fii prevăzătoare.” O mână caldă îi mângâie obrazul ca o adiere blândă de toamnă. „- Plângi, iubita mea! Eliberează-te, alungă gândurile care îți întunecă judecata și lasă iubirea să vorbească! Ascultă-i cântecul divin! Nu o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
iubire. Luă rucsacul în mână și porni pe aleile parcului. Vântul continua să-i împrăștie șuvițele pe față, apoi să le aranjeze din nou la locul lor, dar doar pentru puțin timp. Rafale puternice o loveau în față, biciuindu-i obrajii roșii. Trebuia să înfrunte orice atunci când își dorea să obțină ceva, să înainteze. În depărtare observă un lac. Cu pași mici, se îndreptă spre el, agale. Nu se grăbea. Lacul o aștepta oricum, indiferent de rapiditatea cu care ajungea la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în cameră cu cănița de ceai aburind în mână. - Karina, ceaiul e numai bun de băut. Karina deschise brusc ochii, dezorientată. - Ai adormit? Atât de mult a durat pregătirea lui? Ana o privea nedumerită observându-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se pare că da. Nici măcar nu ai făcut bagajul? o certă blând Ana. - Bagajul? Plecăm undeva? Karina era din ce în ce mai încurcată - Nu am stabilit că ai nevoie să petreci câteva zile în casa bunicilor mei, ca să ai timp să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu înțelegea schimbarea Karinei în perioada scurtă în care pregătise ceaiul și ceva de mâncare pentru excursia pe care o planificaseră cu câteva minute înainte. - Am dormit? Am visat? Oh, Doamne! și-și șterse lacrimile care continuau să curgă pe obrajii palizi. O durere ușoară la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o încleștare dureroasă, doar cu câteva clipe mai devreme, rămăsese o urmă roșiatică. Urma îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
înțelege „prețul dragostei”. Mama este ființa fără asemănare ce nu poate fi înlocuită. De ce? Pentru că ea este unică, născătoarea de tine, în stare de orice sacrificiu. (Că mai sunt și mame „denaturate”asta-i altă poveste!) Lacrima tăind brazdă pe obraz, la despărțirea de cei dragi, valorează mai mult decât orice mărgăritar. Dacă nu știi ori nu vrei să îngrijești o floare, n-o rupe, n-o arunca, n-o călca în picioare, că este și ea ființă și s-ar
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
simte cum cade cerul pe el! Formularea e oarecum nefirească, întrucât nu cerul este cel care „cade”, doar noi( de) cădem „când ne pierdem echilibrul.” Pentru liniștea și binefacerile zilei de mâine, trebuie să deschidem ochii foarte atent astăzi pe obrazul cui punem ștampila în cabina de vot. Când întrebi pe cineva ceva, e de preferat să ai pregătit un răspuns al tău care să te mulțumească! E mai ușor să strigi „hoțule” celui de lângă tine decât „hoțului” din tine. Nu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
care învăluie fragedul embrion... Simte săraca Materie cum o trec apele profunde ale spiritului, amare limfe care îi sufocă inima de mamă, că obiectele toate, comoda, scaunele, consola, oglinda, peste toate, masa, toate râd de ea; îi urcă sângele în obraji și rușinată, simțind sfiala, începe să i se prelingă lacrimi din ochii tăcuți și lacrimile o chinuie. Of, văd că te afectează prea mult, nu vreau deloc asta... nu vreau deloc asta. Nu mă vreau sentimental. Un sentimental nu poate
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
integral!, ce ciclic!, ce treceți, vă rog, ah, ce treceți, vă rog! În aceste cuvinte e totul. Știință pură! Știință? Mai mult, supra știință. Încă ceva mai mult! Ceva mai mult?" Și intră Apolodoro încercând, și încercând să atingă un obraz al fetei, frunză din acea viță de casă, simte băiatul cum îl doboară bătaia inimii când ridică degetele fetei în punctul de atingere, sărutându-i-le îndelung. Dar de unde-i vine această subită rezoluție, deloc pedagogică, deși atât de genială
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o tînără (o apreciază din ochi) cultivată. Vă place poezia americană? SONIA: Imens. Dar mai mult îmi place mîncarea chinezească. EDITORUL: Eu sînt un mare amator de Hemingway. SONIA: Și eu. Dar îmi plac și creveții. EDITORUL (o mîngîie pe obraz): Vai ce spirituală sînteți. Dar ce ziceți de "Ciuma"? SONIA: E o boală îngrozitoare. Ceva gen SIDA, nu? EDITORUL: Eu aș putea să fac precum Marquez: Amor în vremuri de ciumă. SONIA: Mă rog, dar merge și fără ciumă. EDITORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și el). FANE (ritos, bucuros că face o surpriză): Tată socrule...Trebuie să-ți mărturisesc! (pauză de efect) O să pictez și eu un nud. Dacă vrei, ți-l dedic dumitale. BUNICUL (se ridică, îl îmbrățișează cu emfază, se sărută pe obraji, femeile îi privesc consternate): Ei bravo! Știam că ești un artist adevărat! Am știut eu cui să-i dau fata mea. Toți marii artiști au pictat nuduri. (îl mîngîie pe obraz) Așa! Barbă și nuduri! BUNICA: (nevenindu-i încă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se ridică, îl îmbrățișează cu emfază, se sărută pe obraji, femeile îi privesc consternate): Ei bravo! Știam că ești un artist adevărat! Am știut eu cui să-i dau fata mea. Toți marii artiști au pictat nuduri. (îl mîngîie pe obraz) Așa! Barbă și nuduri! BUNICA: (nevenindu-i încă să creadă, gata să explodeze) Adică femei goale?! BUNICUL (rar, explicînd mulțumit): Exact! Adică femei goale!! GETA (bîzîind lui FANE): Ai să faci tu una ca asta! BUNICA (disprețuitoare față de FANE): Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fost, pentru că Vasile a condus-o până acasă În cea mai cumplită dintre muțenii. — Ești un tip foarte interesant, i-a spus Înainte să intre În bloc. Într-adevăr ești o doamnă, a Îngăimat Vasile și a sărutat-o pe obraz. Apoi a plecat. În noapte, pașii lui se iuțeau, până când a luat-o la fugă, de frică, poate, de frica Întunericului și a Îndrăznelii de a o fi sărutat, pe care Însă nu i-o dăruiseră cuvintele. Și nu știa
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cele două terase erau pline de daci chercheliți, care beau voinicește, fără să-și dea jos cușmele de pe cap, cu sabia din recuzită la brâu, jucându-se cu nemaipomenitul stindard din piele de lup sau dezlipindu-și inevitabilele bărbi dacice de pe obraji și lipindu-și-le unul altuia pe frunte, glumind cu instructorii de partid și crezându-se liberi. Nu mai erau muncitorii amărâți În cămașă de plastic și pantaloni de stofă evazați, uniforma de vară a buzoianului cinstit, erau reprezentanții unei
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]