4,431 matches
-
și în București, unde monumentele, cu câteva excepții, sunt ori insignifiante, ori ridicole. Provocantul monument este datorat sculptorului Vasile Gorduz, unul dintre cei mai importanți artiști români ai contemporaneității. Calitatea nu asigură aderență și autoritate confuzului mecanism al opiniei publice, obscurelor pasiuni și interese ce declanșează manipularea unei reactivități de stadion, gustului pentru injurie și jocul de cuvinte trivial, dorinței de protest fără structură, focalizare și pertinență. Gustul pentru scandal ține locul gustului pentru artă, pentru cultură, sau, mai complet, gustului
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
și montaje imagistice din facebook indică direct nervozitatea iscată de ofranda latinității, una dintre situații fiind cea a excluderii animalului simbolic din grupul statuar cu explicația „hingherii au luat maidanezul”. Poate că un complex al legitimării genetice e de găsit, obscur, în această reacție mohorât hazlie. Din medii mai culturale se invocă la originea repulsiei față de opera de artă tema depășită a protocronismului, ceea ce demonstrează că autorii acestei lecturi nu înțeleg nici sensul montajului simbolic, care vorbește despre universalismul latin, nici
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
continuatorul sau moștenitorul direcției crepusculare inaugurate de Guido Gozzano. Există nenumărate texte poetice în care cititorul avizat realizează cum cuvintele par să devină obiecte sau obiectele par să devină cuvinte. Totuși, în profunzimea acestui limbaj al „lucrurilor”, se întrevede aceeași obscură frământare și panică existențială, tipică și pentru poezia unui mare contemporan al lui Montale: T.S. Eliot. Aproape simultan, un alt poet trăiește o criză asemănătoare de inadecvare față cu lumea. Este vorba de Umberto Saba. La el însă cuvântul nu
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
poezia naturii / În locul poeziei de salon / Poezia din piața publică / Poezia protestului social. / Poeții au coborât din Olimp”. Din Poeme și antipoeme (1954) Autoportret Uitați-vă băieți La limba asta a mea roasă de cancer: Sunt profesor la un liceu obscur Mi-am pierdut vocea făcând ore. (La urma urmelor cu totul Fac patruzeci pe săptămână.) Cum vi se pare fața mea lovită? Cu-adevărat îți face milă s-o privești! Și ce ziceți de nasul ăsta putrezit De praful cretei
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
Azi mă vedeți aici În spatele acestui pupitru incomod, Abrutizat de monotonia Celor cinci sute de ore săptămânale. Epitaf De statură mijlocie, Cu o voce nici subțire nici groasă, Fiul cel mare al unui profesor de primară Și al unei modiste obscure; Slăbănog din naștere Deși amator de o masă bună; Cu obraji supți Și cu urechi mai degrabă mari; Cu o față pătrată Pe care ochii abia se deschid Și un nas de boxer mulatru Coborând spre o gură de idol
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
Ioan Es. Pop și Daniel Bănulescu și, de la Editura Tracus Arte, tălmăcirea operei lui Shakespeare, realizată de un grup de trăducători coordonat de George Volceanov. În schimb, este greu să accepți că pot fi finanțate generos tot soiul de broșuri obscure, fără relevanță pentru literatura de astăzi. Tot astfel, chiar revista noastră, deși depunctată față de anii trecuți (de ce?), a trecut, totuși, examenul exigenților experți rămași necunoscuți, însă a primit o sumă extrem de mică, insuficientă fie și pentru finanțarea unui singur număr
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4641_a_5966]
-
fapt, criticul și istoricul literar le-a aruncat, astfel, o mănușă romancierilor. Fiecare a ridicat-o și a încercat să deschidă cu sabia gândirii critice - da, chiar așa, ca romancier obligat să mânuiască arme de critic literar - drumul (nu chiar obscur ca al poeziei, însă, oricum, destul de împăienjenit) spre nex-ul creației romanești. Dan Stanca („Romanul între invenție și mărturisire”), în siajul lui Orhan Pamuk (din Romancierul naiv și sentimental), a accentuat necesitatea unui „centru secret” al edificiului epic. În viziunea
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
e înlocuită cu tensiunea de nuanțe, Schelling nefiind un predicator cu preocupări de stil, ci un cercetător cu ambiții de analiză. Numai că orizontul lui e altul decît cel contemporan. Ce lui i se pare evident nouă ni se pare obscur, iar demonstrațiile sale par rupte dintr-o prestidigitație speculativă al cărui scop nu-l întrezărim. De ce atîta tevatură în privința răului, a lui Dumnezeu și a libertății? Pentru simplul fapt că pofta teoretică a epocii nu fusese alterată de acel nerv
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
de 21 decembrie 1989 la Baricada de la Intercontinental. Teodor Mărieș nu a fost la Baricadă! Nu prea se știe unde se afla, în general, în acel timp. Originar din Caransebeș, unde era portar, după informația dată de el, la o obscură echipă de fotbal, nu se știe prin ce împrejurări a ajuns la București. Nu se știe dacă are vreo calificare și... unde a lucrat. Prima sa apariție 'remarcată' a fost în grupul de huligani, care au devastat clădirea Guvernului în
Iliescu: Mărieş este un impostor. El nu a fost la Intercontinental pe 21 () [Corola-journal/Journalistic/46538_a_47863]
-
nici un alt veac nu are atîta pregnanță europeană ca acesta, căci secolul al XIX-lea e de fapt perioada în care Europa își atinge apogeul, pentru ca apoi să intre în declin. Amănunțimea cercetării e împinsă de autoare pînă la unghere obscure, puțin știute, și tocmai de aceea atrăgătoare prin raritatea lor insolită: de la gîndirea lui Alessandro Manzoni și Ugo Fuscolo pînă la nefericita aventură a lui Silvio Pellico, de la viziunea apocaliptică a lui Robert Hugh Benson pînă la legile transmiterii ereditare
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
aruncă o ultimă sfidare divinităților care nu mai au ce rău să-i facă: Carnea/ și sufletul acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească! Nu mai pot/ să fiu lovit mai mult! (10). Eroul lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labdacizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
să pregătească prânzul și cina, să spele pahare, farfurii și copii, să-i trimită la școli și în lume? „Nicio biografie sau istorie nu spune o vorbă despre ele. Iar romanele mint, inevitabil”. Pentru a păstra ceva din acele vieți obscure, „trebuie în primul rând să-ți luminez propriul suflet, cu adâncimile și golurile sale”. Doamna Dalloway (1925), în care personajul principal o întrupeză pe mama autoarei, este o astfel de incursiune în lumea inegalității dintre bărbat și femeie (Virginia Woolf
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
luat act că există pluralitățile de păreri". Laszlo Tokes a anunțat în cursul acestei dimineți că demisionează din ,reclamând comportamentul unor deputați UDMR ce încearcă să zădărnicească activitatea ANI, participarea UDMR la guvernare de dragul puterii și "practica bazată pe interese obscure de partid". De altfel, Tokes conduce Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania și este printre inițiatorii Partidului Popular Maghiar din Transilvania, condus deocamdată, interimar, de un apropiat al său, Toro Tibor. Citește și:
Eckestein: Demisia lui Tokes nu este un tsunami, ci asortare la realitate () [Corola-journal/Journalistic/45795_a_47120]
-
suflete mândre și tăcute care se feresc să se dea în vileag, dar nu se pot abține dat fiind că ideea pe care și-o fac despre datorie le obligă la asta. Ani în șir a fost „scriitorul cel mai obscur din Statele Unite”, visând la cărțile sale în orășelul Salem, unde amintirea unei epoci fastuoase dădea vieții un farmec un pic melancolic. Mi-e drag să mi-l inchipui în acest decor de mari case cu coloane peste care ulmii își
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
fiziologia cerebrală, iar dacă o judeci la cald, sub imperiul reveriei religioase, o pui în categoria fenomenelor „parapsihologice”, termen inept care desemnează acel tip de percepții care, ieșind din tiparul etiologic al gîndirii cauzale, șunt așezate de tradiție în zona obscură a „adevărurilor de credință”. Tot ce ține de suflet și periplul lui după moarte intră sub jurisdicția lui veritas de fide, acel adevăr de credință pe care medicul nu-l poate verifica direct, ci doar prin ricoșeu, analizînd mărturiile celor
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
amintește o partitură care creează regimul rememorării, nostalgia, atmosfera devine deodată ostilă, dată fiind apariția trupelor speciale. Pare că regizorul se teme să acorde spațiu reflexiei, unei anumite intimități care să facă loc amintirii. Acțiunea rezolvă simplu problema memoriei, trecutul obscur este suplinit de prezentul tumultuos. În orice caz, filmul este mai alert și mai suplu decât cel al lui Paul Verhoeven din 1990, însă vine cu prea puțin nou. Varianta din 1990 venea într-o epocă a blockbuster-ului de acțiune
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]
-
și o răbufnire ranchiunoasă a reflexului de a cenzura, acțiune gravă, mutilantă, în trecutul comunist, dar grotescă și descalificantă în 2008. Foarte pe scurt: au fost foarte buni prieteni, aveau concepții asemănătoare; îndemnat de Bellow, Bloom, până atunci un profesor obscur, a scris și publicat în 1987 Închiderea minții americane, studiu devenit instantaneu vade mecum-ul adversarilor contraculturii. I-a adus o faimă întrecând până și celebritatea lui Bellow, iar sumele fabuloase pe care le-a încasat ca drepturi de autor au
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]
-
iubește mă urmează.” Vraja se destramă când Marie și Francis își declară dragostea - se destramă în regimul certitudinii, și aici filmul lui Dolan devine interesant. Iubirile rezistă doar în regimul ambiguității, al incertitudinii, al imaginarului, farmecul survine din această vânătoare obscură a dorinței care înconjoară ca o bulă magică pe acest efeb intangibil ca și frumusețea sa care face dispensabile orice conținuturi afective. Un exercițiu de demistificare, de dezvrăjire are loc când una dintre dansatoarele care au lucrat pentru tatăl său
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
în mare)", continuă el. Conversația ia o altă întorsătură când Burton scrie "doborât, treabă murdară. Deja doarme cu peștii...". " Mi se pare că aruncând cadavrul în ocean, acesta se va întoarce să ne vâneze... Trebuie că încalcă vreo regulă religioasă obscură care va inflama islamul. Guvernul SUA trebuie să prezinte poze (...) cu Osama ben Laden (...) pentru a le închide gura unor nebuni ca Alex Jones și Glenn Beck", se arată într-o notă. Aceste e-mailuri, publicate de WikiLeaks pe învăluie
WikiLeaks: Trupul lui bin Laden se află într-un laborator din SUA () [Corola-journal/Journalistic/58615_a_59940]
-
repudiate. Nu mai reiau aceste mărturisiri ultracunoscute și ultraglosate. Explicațiile raționale ale unui mod de a gândi actul de creație literară, sanctificat de unii (ca Rebreanu) sau înțeles în resorturile lui mai profane de alții, nu exclud însă motivațiile mai obscure, din zonele profunde ale conștiinței. De acolo pot veni uneori, ca în cazul lui Rebreanu, ecourile unei vinovății ce trebuie contracarate. Ca să anticip considerațiile care urmează, voi spune că proza lui Liviu Rebreanu rezultă, nu doar în experiențele inițiale, din
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Lev Kobylinski-Ellis Textul care urmează este prescurtarea unor amintiri publicate în anul 1928 de o obscură revistă din Breslau. Autorul lui, poetul, criticul și aventurierul spiritual Lev Kobylinski (1879-1947), cunoscut sub pseudonimul Ellis, a fost una din cele mai stranii personalități de a doua mărime ale simbolismului rus de la începutul secolului XX. Rând pe rând adept
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
se poate reconstitui pe temeiul Jurnalului intim început în 1927 și publicat, nu după 30 de ani, cum hotărâse prozatorul (ca să lase timp, probabil, persoanelor vizate critic să-și găsească obștescul sfârșit), ci după un interval aproape dublat, din pricini obscure, emanând dinspre cenzura comunistă. Așadar, abia în 1984, redutabilul istoric literar dedicat operei rebreniene Niculae Gheran reușește să publice volumele I și II din Jurnal (la Editura Minerva), însumând „text (ul) ales și stabilit” de fiica scriitorului, Puia Florica Rebreanu
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
din 2004, reprezentând două din etapele lui). Doar că acum argumentele devin și mai acute. Nu totul e vis și nu totul e dicteu. Dimpotrivă. Metaforele sunt întoarse pe dos, în favoarea referinței. Iată, de exemplu, versurile: „și Platon, calul meu obscur/ fanatiza gramatica”. Nota Simonei Popescu taie fabulația din rădăcină: „pe vremea când a fost trimis pe front, în al doilea război mondial, Gellu Naum a avut un cal căruia i-a pus numele... Platon.” (p. 25) Sau, în poemul Rotciv
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
printre noi (I). Luat ca ostatic în Argos încă din pruncie, eroul lui Ștefan Zicher se consideră acum atenian și își ignoră originile (am venit tare demult și nu mai știu de unde - I), nu fără a avea intuiția unor păcate obscure care-i apasă neamul: Eram într-adevăr chinuit de amintiri care nu erau ale mele. Parcă aș avea ceva în sânge fără să știu ce anume. S-a întâmplat poate ceva cu strămoșii mei sau poate chiar cu mine, dar
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
de ființă contorsionată, a cărei forță explodează în observații sacadate, sub forma unor propoziții eliptice și concise), Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica unei fraze atinge concizia maximă, ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de hipnotizat a cărui atenție, absorbită fiind de o
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]