1,688 matches
-
estet pentru mătăsuri, parfume și licori, pentru aerul din muzee, spațiu al „semnelor tainice” ale timpului, pentru șerpi și perle, acestea din urmă, metaforă a cuvintelor poeziei, smulse în teribila explorare a profunzimilor. Romanul La Tunique verte (1924) continuă temele obsedante ale autoarei: existența debusolată, călătoriile, întâlnirile și „accidentele” providențiale. Narațiunea la persoana întâi, multiplicarea perspectivei prin alternarea naratorilor, schimbările de registru - de la proza poematică la epicul dens și alert, de la reverie la dialogul spumos -, toate la un loc dau impresia
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
acești părinți, aceste maici, aceste drumuri, aceste lumini să n-aibă o destinație. Nu se poate ca totul să fie o iluzie, iar dacă toate acestea sunt o iluzie, înseamnă că iluzia însăși este calea și adevărul.” O temă inițial obsedantă, cea a deșertăciunii - de sorginte biblică, dar și cu imagini din eminescianul Memento mori -, este convertită cu timpul din apatie și insensibilitate în exaltarea sublimului conștiinței în sens pascalian - „trestie bătută de vânt”; poetul crede în iubirea care „apropie ceea ce
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
tulburări de comportament. Se manifestă la pesoanele închise în sine, timide și care au complexe de inferioritate, sunt izolate, mereu concentrate pe probleme fără nici o importanță, sunt ușor impresionate de tot ce-i înconjoară sau sunt frământate de unele idei obsedante. OLIGOFRENIE (< fr. oligophrénie, cf. gr. oligos - puțin, phren - minte) - Termen psihiatric prin care se descrie o stare de deficit al funcțiilor de cunoaștere și de dezvoltare neuropsihică (intelectuală, afectivă, volițională), incompletă, globală și ireversibilă. Este cauzată de unele suferințe cerebrale
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu atât mai vii îmi apar imaginile, până ce aproape că ajung să miros mâncarea, s-o gust, s-o aud cum îmi face cu ochiul, de departe. ― Mergem la mallul Santa Monica, îi spun eu șoferului, nemaipăsându-mi de regimul obsedant fără grăsimi, fără colesterol. Puțin îmi pasă de tot, vreau doar să mă înfrupt. ― Sunteți sigură că v-ați revenit? spune el când îmi trag eu valiza pe scările mallului. ― Sunt sigură, îi spun eu, și deschid ușile. De unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un mort cu penisul în erecție. Criticii spuneau că tabloul nu era reprezentativ. Tabloul îi reprezintă pe acei oameni, cărora le funcționează numai sexul, restul fiind amorțit, în special rațiunea. Și pe stradă, în vorbirea curentă, unii băieți, bărbați, repetă obsedant o expresie vulgară de jargon: p mea! Ei au numai p , care-i obsedează și-i dirijează la pușcărie, pentru viol sau proxenetism. Pavel Coruț (3), scrie că unii pământeni, sunt „niște tuburi digestive cu sex”. Și I.L. Caragiale, în
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
celui pe care îl păzești. Te-ai gândit bunăoară vreodată că nevoile existențiale ale omului pot fi numărate pe degetele de la o mână?... Ceva hrană, câteva haine, un acoperiș, un culcuș, și... și cam atât. Puține, nu? Dar esențiale și obsedante. Ei bine, pușcăriașul susținea... mă rog, un mare filozof italian ar fi singurul om care are rezolvate aceste grave probleme existențiale. Singurul care nu mai e nevoit să-și chinuie mușchii și mintea, într-un efort zilnic, pentru a le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tine din ceea ce am urât, egoismul, gândurile fără legătură cu mine. Păstrai numai ceea ce m-a subjugat, tandrețea, neputința ta de copil ce trebuiește ocrotit (chiar dacă tot ceea ce îmi scapă din tine mă legase mai mult) și o imagine dureroasă, obsedantă, slab, imaterial, cu ochii triști, cu gura crispată. Atunci mintea mea te lăsa în voie să călătorești pe la ferestre, să te tângui chemîndu-mă, să te culci lângă mine, să mă iei în brațe și să mă duci spre lună! - Scumpă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că de la îmbolnăvirea lui Viky abia dacă au trecut două săptămâni. Parcă am avea un drum greu de mers și, după o imensă oboseală, am constata că n-am ajuns încă la jumătate. Atmosfera portului nu mai este așa de obsedantă pentru mine. Cunoscând prea bine fiecare ungher, nu mai pot să-mi dau seama de multe nuanțe, totul a devenit banal, și uneori sunt așa de plictisit, incît mi se pare că nici mai târziu, după ce mă voi despărți de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se trudește o viața întreagă să-și găsească echilibrul zdruncinat prin pierderea credinței. Amână mereu expunerea sistemului lui de filosofie. "Sunt un filosof inedit", mărturisește cuiva. Dar este nefericit, neliniștit și abulic. Geniul lui își dă toată măsura în admirabile, obsedante poeme. Antero de Quental este poate cel mai genial poet pe care l-a creat pesimismul, alături de Leopardi și Eminescu. Nimeni n-a cântat mai frumos ca el neantul cosmic - MIRCEA ELIADE "noaptea neagră, sora deznădejdii, noaptea solitară, nemișcată, densă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
celui pe care îl păzești. Te-ai gândit bunăoară vreodată că nevoile existențiale ale omului pot fi numărate pe degetele de la o mână?... Ceva hrană, câteva haine, un acoperiș, un culcuș, și... și cam atât. Puține, nu? Dar esențiale și obsedante. Ei bine, pușcăriașul susținea... mă rog, un mare filozof italian ar fi singurul om care are rezolvate aceste grave probleme existențiale. Singurul care nu mai e nevoit să-și chinuie mușchii și mintea, într-un efort zilnic, pentru a le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care se afla un haos de bâte de baseball și piese de șah, un talmeș-balmeș de lucruri băiețești. Dar camera lui Connolly nu semăna deloc cu a lui Eddie. Era perfect pătrată și albă și era marcată de acceași ordine obsedantă ca și restul casei. Draperiile și pilota erau din nailon foșnitor, cu imprimeu din imagini de la curse de mașini Grand Prix. Pe peretele din fața patului, era un poster foarte mare, aproape în mărime naturală al unei actrițe americane pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prima săptămână a anului. De fiecare dată mi s-a părut a fi în pragul unei crize de isterie. Connolly în continuare nu-i răspunde la apeluri, iar ea se confrunta în sfârșit cu ideea că a fost părăsită. Specula obsedant pe marginea eventualelor motive din cauza cărora Connolly își pierduse interesul. Îi era oare silă de ea? Sau avea o nouă iubită? Oare mica conversație pe care o auzise afară avea legătură cu asta? Cum eu nu aveam nici o posibilitate s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
percepții diferite ca „martori”. Problema mea este să reconstruim, cât putem, exact anii de care nu se ocupă acum mai nimeni, de parcă împușcarea lui Ceaușescu a înmormântat toată perioada 1965-1989. Centrul de obsesie s-a mutat în tranziție tot pe „obsedantul deceniu”. Ca și când pușcăria generalizată a anilor ’80 nu a existat. Ea este însă vie încă în mulți dintre noi. Poate de aceea ne comportăm ca niște deținuți stătuți care au scăpat de după gratii și își exercită libertatea violând, scuipând, producând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aveam doar la întoarcerea în satul bunicilor. Am prins o perioadă de școală pe care aș numi-o de grație. Proletcultismul ieșea pe ușa din dos. Marii clasici ai literaturii române se întorceau în manuale. Se publicau primele romane despre obsedantul deceniu și o mulțime de traduceri din literatura clasică și contemporană universală. N-am făcut nici măcar o oră de istorie pe varianta Roller; dimpotrivă, participam la efervescența săpăturilor arheologice din zona Hunedoarei și la o teribilă foame de restituire. Profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de îmbulzeală, ne dădeau „drepturile”. Cum să fi mers în West cu nonșalanță? Mirarea tâmpă m-a părăsit foarte greu. Acea primă vizită în America a avut și ceva suprarealist în ea. Între 1986 și 1989 am avut două vise obsedante și repetitive, pe care le povesteam câr-Mâr prietenilor din grupul nostru și din care mă trezeam dimineața în transpirații reci. Unul din vise era așa: un activist de la CC mă întreba: vrei să-ți arăt cum s-ar putea schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dintr-o țară în care carnea a fost decenii un status-simbol, unde căram în trenuri șunci, cârnați, slană, de la rudele de la țară, unde pomana porcului era adevărata sărbătoare națională, forma noastră de hedonism într-o lume chioară, tristă, cu mațele obsedante. Ea mă plimba prin locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-o seară ne-am așezat lângă o fântână arteziană, împreună cu o colegă poloneză. În tembelismul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de casă care se ridică. Mai pășesc în noroaiele de pe ulița noastră, bucuroasă că sunt vie și că îmi mângâi din priviri grădina în fiecare dimineață. O femeie răscoaptă. Mi-am început viața într-un sat din Transilvania, în finalul „obsedantului deceniu” proletcultist, când comuniștii torturau oameni în pușcării și eu habar nu aveam, dar plângeam la cinci ani după „holda de peste vale”, când mi-a luat-o CAP-ul. Mi-am făcut școala într-un oraș siderurgic, muncitoresc, pe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în prima etapă, voi începe prin a mă referi, pe scurt, la contextul concret în care România de atunci a putut să se manifeste pe scena europeană și mondială. Mărturisesc că nu pot să nu mă gândesc la două procente obsedante pentru noi: 90 și 10 la sută. Nu este vorba de un principiu mai recent al lui Stephan Covey, conform căruia viața noastră se compune din 10 la sută ceea ce ni se întâmplă și restul de 90 la sută din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
că lucrez cu asemenea frenezie, Maddalena a luat-o ca pe un semn rău. — E ca și cum ne-ar fi drămuit timpul, zicea ea. Iar eu aș fi vrut s-o pot liniști, dar mintea mi-era năpădită de aceleași temeri obsedante: Roma se stinge, existența mea italiană ia sfârșit, iar eu nu știu când se va întoarce pentru mine vremea scrisului. ANUL PEDESTRAȘILOR GERMANI 933 de la hegira (8 octombrie 1526 26 septembrie 1527) Am intrat atunci în al patruzecilea an al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar în următoarea te trăgeau la fund. Erau feluri de mâncare ce lăsau un gust care exploda în tine și care te lăsau cu răsuflarea tăiată la o jumătate de oră după ce le mâncai. Unele erau delicate, cu o aromă obsedantă care te necăjea ca o amintire a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe care mama lui le asculta pe când era copil. Ah, tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o voce care cânta despre moarte și despre iubirea pierdută, despre picioare ca florile de lotus și piele de santal, despre ochi negri și migdalați, despre singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de circulație de scrumierele din plastic, mari cât castroanele de supă, de mocheta mițoasă, plină de umflături, care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și deserturi, cu și-urile și ori-urile subliniate, cu „ceai“ și „cafea“ între ghilimelele lor exotice. O vreme m-am uitat la cadranul unei vechi cutii cu bilete de papagal. Să vă spună prietenii de la St Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
petice i-aș fi pus, cu povestea aceea m-am întâlnit însă de atunci de mai multe ori. Nu mi-am dat seama, la început. În felurite momente, în spații și în secvențe de timp neașteptate, povestea aceea revenea stăruitor, obsedant, cu mici schimbări în funcție de povestitor, de loc sau, de cele mai multe ori, de dispoziția mea sufletească. Nu mi-am dat seama de aceasta decât acum câțiva ani, la spital. Eram într-o rezervă cu un bătrânel care nu voia să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
te am, dar unde erai tu? Unde era bruneta? Amețeala mă cuprinse într-un vârtej care nu se mai termina, speranța într-un noi inseparabil îmi sfâșia mintea. Toate lucrurile, toate ideile se îndepărtau și rămâneau în urmă numai viziunile, obsedant... chinuitor! Atunci, am intuit că te aflai deja în interiorul meu palpitând, strecurându-ți tulburător inerția în arome tremurânde cu regina nopții, împletind domol inimile noastre. Mai suferi, draga mea?
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
Normal, a spus ea, părând prea obosită ca să se miște. Avery iese În seara asta cu niște colegi de liceu, ceea ce pe mine nu mă interesează. Cina pare mai amuzantă. Unde e? —Cipriani Downtown. Ai fost? — Nu, dar mama vorbește obsedant de mult despre locul ăsta. Își dorește la nebunie să devin clientă obișnuită acolo. Ar trebui să mă Întristeze ideea că mama ta și unchiul meu par să știe toate locurile tari din oraș, iar noi suntem total pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]