6,675 matches
-
luă bacalaureatul. Cristian o rugă să mai aștepte să nu se grăbească să intre la Conservator. Simțea că un nou început pentru Carmen ar fi un sfârșit pentru el. Încă nu putea renunța la ea, o iubea. Făcuse o adevărată obsesie pentru frumoasa Carmen. Adevărul crud era că, fata merita să fie iubită. Avea o voce de aur. Cânta minunat. Cele două însușiri, vocea și studiile muzicale în liceul de profil, îi deschideau un drum plin de succes. Poate! Deocamdată și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383747_a_385076]
-
se zbat toată viața. Și chiar când evadează, pătrund într-o colivie mai mare care le creează iluzia zborului liber. O parabolă a vieții și a morții, a paradisului pierdut, a evadării în lumină, a păcatului originar, a supraviețuirii în ciuda obsesiilor și a fobiilor curente, cu care oamenii obișnuiți trebuie să lupte pentru a deveni oameni liberi de orice constrângere. Piese interesante, atractive, accesibile tuturor categoriilor de cititori și spectatori. Totul se petrece la granița dintre hilar și absurd, dintre normalitate
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
au un substrat adânc, aflat în copilărie. Ca și Bujor Florian care ucisese patru gladiole când era mic, și Tânărul X tăiase în copilărie o râmă cu sapa. Convingerea că râmele vor invada odaia și chiar și trupul lui, devine obsesie. În Actul II, se schimbă cadrul și scena se desfășoară în grădină, după ploaie. Mergând după fructe de zmeură, Bătrânul X își descoperă fobia față de melci. “Mereu mi-a plăcut să-i privesc cum se târăsc, dar niciodată nu am
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
e vorba de o biruință asupra sinelui și asupra slăbiciunilor omenești care ne apasă. La spital, descoperim fobia Doctorului X față de viermi. Și, în genere, fiecare om se teme de ceva, indiferent că e târâtoare, că sunt flori sau păianjeni. Obsesia Doctorului față de viermi merge până acolo încât îi consideră până și pe oameni, niște viermi care se mănâncă unii pe alții. Totul culminează cu apariția Vecinului X care are fobie față de șerpi. Piesa “Punctul” are personaje ce poartă fiecare un
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
mine, recunosc, mă încântă), recenta carte semnată de cunoscutul eseist și hermeneut Iulian Chivu, intitulată, exotic, Crepuscul la Ullervad, Editura SITECH, Craiova, 2014, propune, spre conștientizare și dezbatere, cu mijloacele discursului artistic, o seamă de idei, de îngrijorări și de obsesii, ce bântuie, stăpânesc și diriguiesc destinul individual și mentalul colectiv în societatea contemporană. Consemnăm, mai întâi, premisa întregului parcurs romanesc, noutatea și meritul acestuia, adică: autorul depolitizează și dezideologizează tema globalizării, convertind tot ce aparține de ea în uman și
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
motiv romantic în creația lui Eugen D. Popin, acela al lumii ca teatru. Însuși Eminescu l-a preluat în celebra sa Glossă: „Privitor ca la teatru / Tu în lume să te-nchipui...” Poetul bănățean la rându-i observă apetența, chiar obsesia apropiaților, a semenilor săi, de a se produce pe scena vieții, pe care își doresc, zor-nevoie, o evoluție cât mai spectaculoasă în bătaia luminilor rampei: „ceea ce căutăm / și de obicei nu avem / e scena pe care / dorim să fim văzuți
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
stat. Așa că, nu UE ne-a adus răsturnarea ierarhiei valorilor! 2. Demolarea industriei, plănuită și realizată de echipa de specialiști (formați în perioada interbelică) a lui Gh. Gheorghiu-Dej pentru perioada 1960-1975, devenită megalomană după 1975, a început în 1980, odată cu obsesia „marelui conducător” de a plăti datoria externă. Ceea ce a dus la neglijarea retehnologizării majorității unităților industriale, falimentul fiind inevitabil, accentuându-se după 1990, când urmașii cadrelor PCR plus fii au distrus-o și au vândut-o la fier vechi (sic
TABLETA DE WEEKEND (159): CE NE-A ADUS UNIUNEA EUROPEANA !? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380126_a_381455]
-
tânăra. Din ce știam însă de la el este că lucra pe undeva, parcă la o școală, dar nu știu ce face acolo, pe ce post lucrează... Aplecându-se asupra caietului, Simona se tot străduia să își continue lectura, dar totul părea inutil. Obsesia acelei voci era mai puternică decât capacitatea ei de a se concentra. Îngrijorarea își strecura colții în sufletul ei. - Ce s-o fi întâmplat cu băiatul ăsta? Parcă o presimțire o tot încolțea, nelăsând-o deloc în pace. Telefonul sună
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
străine trebuie să fie o încercare de a înțelege situații care nu sunt parte din realitatea în care te-ai născut. Pe unele din lucrările tale cum ar fi cele din seriile “The look of the past”, “Reflexii de o obsesie”, “Neidentificat”, “Roots” le percep ca “narațiuni” care sunt generate în timp ce lucrezi/creezi în afara elementelor nativ cunoscute ție. Este distilarea de idei o perpetuă căutare, complicată de localizarea limitelor ca “străin” și de ștergerea lor? Se naște o parte a dramatismului
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
atitudine, când a avut vreo replică la obrăznicia unui Raduly Robert, primarul din Miercurea Ciuc, a lui Arpad Antal, edilul din Sfântu Gheorghe, a lui Vona Gabor, mai-marele lui „Jobbik”, partid de factură neofascistă, a răspopitului Tőkés László, nenorocitul care, în obsesia lui autonomistă, cerea protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei, a lui Csibi Barna, nenorocitul care și-a permis să-și bată joc de eroul nostru național Avram Iancu, militanți pentru autonomia teritorială a așa-zisului Ținut Secuiesc, pentru refacerea cosmetizată a Regiunii
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
totul se interpretează, Iar cei în drept te arestează. S-a diversificat și recuzita. Se perfecționează spionita. Videocamere, microfoane, cipuri, Ascunse bine, tot felul de tertipuri. Râdem, glumim, dar se întâmplă În această lume nebună, tâmpă, Spionita nu e numai obsesie Există și te bagă în depresie. S-a spionat de când e lumea, Dar niciodată ca acuma. S-a ajuns azi la apogeu, Nu avem niciun Dumnezeu. Se urmăresc unii pe alții, Polițiști, magistrați, deputați. Că e temei, că nu-i
SPIONITA de IONEL GRECU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378249_a_379578]
-
ce i se întâmplă Europei în ultima jumătate de an este, dincolo de motivațiile de ordin politic, adesea oculte, un prilej de obligatorie meditație asupra ei însăși, asupra condiției ei spirituale, acoperită, și aproape pierdută din vedere, în umbra groasă a obsesiei intereselor materiale. O gravă interogație asupra definiției ei. Este evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu
Discurs teribil al Anei Blandiana [Corola-blog/BlogPost/93600_a_94892]
-
filmări ce au la bază spectacolul de muzică și teatru non-verbal prezentat în Turneul Stradivariu 2012. Pentru acest proiect Alexandru Tomescu i-a avut alături pe actorii Ana Pepine și Paul Cimpoieru și pe directorul de creație Ioana Drăgulinescu. „Stradivarius Obsesii” nu este o filmare din spectacol, ci o învesmântare cinematografică a acestui proiect sincretic de muzică și teatru non-verbal. Privitorul este invitat într-un univers fascinant, străbătut de contraste violente, reunind întâlniri magice între sunet, lumină, gest, mit și realitate
Alexandru Tomescu și Stradivarius. Obsesii [Corola-blog/BlogPost/93719_a_95011]
-
într-un univers fascinant, străbătut de contraste violente, reunind întâlniri magice între sunet, lumină, gest, mit și realitate. Fiecare Sonata propune o nouă poveste ce pune în lumina o altă latura din viața interioară a artistului. Este lumea populată de obsesii, temeri, vise de glorie, autocritica și îndoieli. Privitorul pătrunde într-un univers fascinant, străbătând contraste violente, reunind întâlniri magice între sunet, lumină, gest, mit și realitate. Fiecare Sonata propune o nouă poveste ce pune în lumina o altă latura din
Alexandru Tomescu și Stradivarius. Obsesii [Corola-blog/BlogPost/93719_a_95011]
-
și Partite compuse de marele Bach. Despre spectacol Sonatele op. 27 de Ysaÿe furnizează un material foarte bogat de interpretare, nu doar la nivel muzical, ci și în raport cu alte forme de expresie artistică. Astfel a luat naștere ideea spectacolului Stradivarius Obsesii, care descrie diferitele fațete ale vieții unui artist. Spectacolul devine astfel o poartă sonoră și gestuala către lumea interioară a Artistului, în care se regăsesc obsesii, contraste violente, încercări și îndoieli, dar și beatitudinea indusă de aplauzele publicului său sublimul
Alexandru Tomescu și Stradivarius. Obsesii [Corola-blog/BlogPost/93719_a_95011]
-
și în raport cu alte forme de expresie artistică. Astfel a luat naștere ideea spectacolului Stradivarius Obsesii, care descrie diferitele fațete ale vieții unui artist. Spectacolul devine astfel o poartă sonoră și gestuala către lumea interioară a Artistului, în care se regăsesc obsesii, contraste violente, încercări și îndoieli, dar și beatitudinea indusă de aplauzele publicului său sublimul parfum al succesului. Toate aceste elemente, care se regăsesc în tulburătoarele Sonate de Ysaÿe, sunt traduse în limbajul teatrului non-verbal de Ana Pepine și Paul Cimpoieru
Alexandru Tomescu și Stradivarius. Obsesii [Corola-blog/BlogPost/93719_a_95011]
-
face o subtitrare muzicii, prin teatru”.Oana Drăgulinescu „Până la urmă, teatrul este pentru noi un mod de a înțelege lumea-realitatea-viața prin intermediul emoțiilor. spun actorii.” spun actorii Ana Pepine și Paul Cimpoieru. „Întâlnirea cu Alexandru Tomescu și Oana Drăgulinescu pe tărâmul ‘Obsesiilor’ (și cu întreaga echipă implicată în realizarea acestui proiect) a fost pentru noi ca o întoarcere în laboratorul alchimic al sufletului nostru. Viața ne este clădita din visele și din obsesiile noastre și deseori nici nu mai știi granița dintre
Alexandru Tomescu și Stradivarius. Obsesii [Corola-blog/BlogPost/93719_a_95011]
-
Întâlnirea cu Alexandru Tomescu și Oana Drăgulinescu pe tărâmul ‘Obsesiilor’ (și cu întreaga echipă implicată în realizarea acestui proiect) a fost pentru noi ca o întoarcere în laboratorul alchimic al sufletului nostru. Viața ne este clădita din visele și din obsesiile noastre și deseori nici nu mai știi granița dintre ele: când un vis devine obsesie, iar o obsesie se transformă în vis. ‘Jucându-ne’ cu obsesiile noastre pentru acest spectacol, căutând, creând, ne-am adus aminte de cuvintele unui profesor
Alexandru Tomescu și Stradivarius. Obsesii [Corola-blog/BlogPost/93719_a_95011]
-
în realizarea acestui proiect) a fost pentru noi ca o întoarcere în laboratorul alchimic al sufletului nostru. Viața ne este clădita din visele și din obsesiile noastre și deseori nici nu mai știi granița dintre ele: când un vis devine obsesie, iar o obsesie se transformă în vis. ‘Jucându-ne’ cu obsesiile noastre pentru acest spectacol, căutând, creând, ne-am adus aminte de cuvintele unui profesor drag nouă, cu care își întâmpină ucenicii chiar de la intrare: „Ce cauți aici dacă nu
Alexandru Tomescu și Stradivarius. Obsesii [Corola-blog/BlogPost/93719_a_95011]
-
proiect) a fost pentru noi ca o întoarcere în laboratorul alchimic al sufletului nostru. Viața ne este clădita din visele și din obsesiile noastre și deseori nici nu mai știi granița dintre ele: când un vis devine obsesie, iar o obsesie se transformă în vis. ‘Jucându-ne’ cu obsesiile noastre pentru acest spectacol, căutând, creând, ne-am adus aminte de cuvintele unui profesor drag nouă, cu care își întâmpină ucenicii chiar de la intrare: „Ce cauți aici dacă nu ai nicio obsesie
Alexandru Tomescu și Stradivarius. Obsesii [Corola-blog/BlogPost/93719_a_95011]
-
în laboratorul alchimic al sufletului nostru. Viața ne este clădita din visele și din obsesiile noastre și deseori nici nu mai știi granița dintre ele: când un vis devine obsesie, iar o obsesie se transformă în vis. ‘Jucându-ne’ cu obsesiile noastre pentru acest spectacol, căutând, creând, ne-am adus aminte de cuvintele unui profesor drag nouă, cu care își întâmpină ucenicii chiar de la intrare: „Ce cauți aici dacă nu ai nicio obsesie?!?” ( M.C.D. )
Alexandru Tomescu și Stradivarius. Obsesii [Corola-blog/BlogPost/93719_a_95011]
-
obsesie se transformă în vis. ‘Jucându-ne’ cu obsesiile noastre pentru acest spectacol, căutând, creând, ne-am adus aminte de cuvintele unui profesor drag nouă, cu care își întâmpină ucenicii chiar de la intrare: „Ce cauți aici dacă nu ai nicio obsesie?!?” ( M.C.D. )
Alexandru Tomescu și Stradivarius. Obsesii [Corola-blog/BlogPost/93719_a_95011]
-
În Sala Crucii, aceasta e ascunsă inițial privirii, montată fiind pe un perete neiluminat artificial. În sistem contre jour, vizitatorul o descoperă cu uimire, așa cum anticipase pictorul: „în muzeul etnografic, frumusețea obiectului este programatic neglijată...mă îngrozește modul de expunere, obsesia pentru explicații, protecția excesivă. Ele sfârșesc prin a anula obiectul care nu se mai vede !” (H.Bernea) Ambientul în care e pus în evidență exponatul poate influența, firește, receptarea lui. Astfel, s-a mizat pe un vacuum spațial care nu
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
poartă pașii așa de frecvent prin curtea fermei. Nici nu-i trecea prin cap că motivul ar fi interesul lui subit pentru tânăra sa asistentă. Viorel s-a îndrăgostit nebunește de Săndica, iar dragostea aceasta subită a devenit chiar o obsesie. Cum trebuia să plece la oraș să contracteze cantitatea de îngrășământ necesară pregătirii solului pentru însămânțările de toamnă, i-a propus inginerului-șef să meargă și Săndica: „să nu trimită Molotovul și a doua zi la oraș după materialul seminal
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
îi vin în memorie amintirile. Arta prozatoarei se evidențiază prin știința de a învia lumile amintirii sau ale visării îndreptându-le către un sens mozaical pe măsura complexității nesfârșite a vieții și a oamenilor. Este la Helene Pflitsch o adevărată obsesie a totalității peiasjului ardenelesc. Romanele autoarei sunt massive , imagini din întâmplări contemporane, rescrise sau prefăcute cu totul- iată un tablou al unei trude, așezată în dorința de a exprima oamenii cu complicațiile lor și părțile nevăzute ale sufletului omenesc. De la
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]