1,054 matches
-
diletant, nu ca un virtuoz; prefer Întotdeauna haosul verde hărții tipărite. Nu am metodă În nimic din ceea ce Întreprind, iar În privința puterii de concentrare, a răbdării În Însușirea cunoștințelor cu adevărat de specialitate, până și un copil mă face de ocară. Pot să mă concentrez când scriu, Însă doar pentru că este o formă sublimată de descoperire, o cercetare izolată, vâlceaua mea nesfârșită În foi de hârtie. Sunt convins că totul se datorează primei experiențe din adolescență, pentru că nu cred să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sunteți”. Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsând-o singură în fața cafenelei; ea striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poate a fost un derapaj verbal, În locul unui alt cuvânt dorit. Sau poate nici nu l-a rostit - poate au auzit ele greșit. Cele două femei sunt pe punctul de a Încheia un pact subînțeles de a ignora vorba de ocară, când el spune: — Un căcat trădător. — Henry! exclamă dna James. Să-ți fie rușine! Ce limbaj dezgustător! Henry pare insensibil la reproș. Theodora se grăbește să găsească o modalitate de a-i abate atenția de la această nefericită Întrerupere intervenită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cleștarul manierelor de gentlemeni după cel al arhanghelului Mihail, cel care, împotrivindu-se has-Satanei și certîndu-se cu el într-o partidă directă pentru trupul mort al lui Moise, s-a stăpânit să rostească împotriva acestuia cea mai măruntă judecată de ocară, zicîndu-i doar: "Yahveh să te mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
năvodul, burdușit numai cu peștișori de aur, sub apăsarea căruia o să se-ntoarcă Bâtul de la București!... Ia taci, ia taci... Io-te la Neica!... A cîrmit-o spre Otopeni!... În lumina vineție a aparatului de proiecție, zbârnâiau replicile și curgeau îndărăt ocările peste chicile, gulerele întărite cu celuloid și reverele demonilor împăroșați de la parter, ca într-o ploaie cu minuscule fărașe de funingine și pucioasă. 22 DANIEL BĂNULESCU Taximetristul luă pe degete maul aparatului de radio, manevrând butonul și micșorîndu-i sonorul pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Măcelarii și tăbăcarii îmbunătățindu-și aruncarea la țintă, o aglomerară cu gogoloaiele resturilor putrezite ale îndeletnicirilor lor. Strat după strat, mormanele de gunoaie, moloz și cadavre, sugrumară deget după deget, gârlița miraculoasă, preschimbându- i - de pe la 1733 - renumele de Preacurată în ocara, din ce în ce mai adecvată, de Căcata. Bineînțeles că tot localnicii, prin murdăria lor veselă și insistentă, biruiseră. Iar de pe la 1837, prin astuparea și cicatrizarea ei completă, Bucureștioara nu se mai regăsește pe nici o hartă. Doar actualii dezgropători ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât să întindă o mânecă a pijamalei pentru a o alege, dintre ele, pe aceea a cărei impetuozitate uterină îl orbise. Valsînd-o, aeropurtînd-o și abandonînd-o înaintea capului falsului preot, care nu ostenea nici să pârțâie din buze, nici să profereze ocări împotriva Numelui Preasfânt. Observând, mai apoi, că aleasa mânecii sale era Gabriela P. Mocanu. Învăluind-o pe Gabriela într-un tambur gros de noroi, și pornind, astfel, cu ea, scăldat în strigătele ei de durere, către capătul labirintului de cămăruțe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de răchită. La locul accidentului piesele unui puzzle mare se împrăștiară la întâmplare de jur împrejur. — Mare drăcovenie! continuă să înjure domnul Jones. Ziua în care mi-am spart ochelarii a fost una neagră pentru umanitate. Vă cer iertare pentru ocări, domnule Vultur, dar disfuncțiunile corporale sunt o permanentă sursă de iritare, nu vi se pare? — Deci vă place să jucați puzzle. — Să joc? Domnule Vultur, eu le construiesc. în toți acești ani solitari ele mi-au fost singurul stimulent. într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare: De măști rîzînde lumea este plină, De comedianți și de femei ușoare. Murmure doar s-aud de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
uneori ". {EminescuOpIV 237} DE CE MĂ-NDREPT Ș-ACUM De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăș? Căci făr-de tine n-am de spus nimică... Și azi nu-mi pasă lumea ce-o sa zică De-acest poem, în contră-mi, spre ocară-și. De grija ei un fir de păr nu-mi pică... Să iee dar copiii mei în ghiară-și; Părerea ta, iubit și blond tovarăș, De ea mă bucur și de ea mi-e frică. Amor și moarte sunt în dușmănie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prăsiți neamul, Oricare vită șue, oricare tont e-Adamul Vieței viitoare... și fie-un par de gard, Femei rămîe-n lume, de doru-i toate ard. O, moarte! - nu aceea ce-omori spre-a naște iară, Ce umbră ești vieții, o umbră de ocară - Ci moartea cea eternă în care toate-s una, În care tot s-afundă, și soarele și luna, {EminescuOpIV 259} Tu, care ești enigma obscurei conștiinți, Cuprins-abia de-o minte, din miile de minți, Tu, stingere! Tu, chaos - tu, lipsă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mie, ea-atunci s-a pus la pîndă: Tu ești jertfa la care țintește-a ei isbîndă, Ea n-a știut v-o dată, că ce voiește-i alta - Că tu ești inamicu-i și că eu sunt unealta. Unealtă chinuită! unealtă de ocară, Când eu cunosc prea bine iubirea că-i amară, Mă mint pe mine însumi, doresc și cred c-amorul Folos mi-aduce mie... {EminescuOpIV 260} CÎND TE-AM VĂZUT, VERENA... Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe veci - Că vis e a ta moarte cu slabe mâni și reci, "La sorți va pune iarăși prin lumile din ceriu "Durerea mea cumplită - un vecinic Ahasver - Ca cu același suflet din nou să reapară "Migrației eterne unealtă de ocară... "Puternice, bătrâne, gigante - un pitic, Căci tu nu ești în stare să nimicești nimic". (El cade obosit pe un trunchiu vechiu și-și acoperă ochii cu mâna. S-aude o muzică dulce). VISURILE (Sopran) Somn, Tu al nopților domn! Ne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păreri... Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu azi, eu am știut de eri. De-aceleași lucruri plângem noi și râdem, Non idem est și duo dicunt idem. Tu zici că patria e-n decădere, De râs și de ocară c-am ajuns; Când cineva opinia mi-ar cere El ar primi tot astfel de răspuns Ca de rușine ochii să-i închidem: Non idem est și duo dicunt idem. Căci din adâncul gândurilor tale Răsare ură, din al meu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-adînc dispreț, Că pentru-o vorbă goală jertfești a lor vieți, "Că-n tine nici îți pasă măcar de-ale lor păsuri, Că cu a lor micime de suflet tu îi măsuri, Că lauda, cu care i-incarci e o ocară, Că tot ce e ca dânșii e vrednic ca să piară". De-odată iar ascultă... se îmflă a lui nări, Aude glasuri multe și pași urcând pe scări Iar ușa de la mijloc dă aripele-n laturi De intră voievozii de țări și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
coroana, nici țara mea. O dărui "Fășii s-o rup-or-cine și cum îi place-oricărui. La ce-aș mai cere-o țară, în care nu-i credință, Unde un frate pe-altul s-ucidă-i cu putință! "Rebel! făcuși din sceptru unealtă de ocară "Ș-ai dat tu însuși pildă din om să fie fiară "Eu lumii trebuit-am, dar ție-ți trebui ea "Să fie rea, smintită, coruptă, cum o vrea, "Tu ești din a ei milă stăpân și s-o urmezi Tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gîndu-mi eu fața ta o tai, {EminescuOpIV 423} Că ce rămase-atuncea naintea minți-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș... Ba mai treceai cu mâna prin perii tăi cei deși, Și nici visai că gîndu-mi te face de ocară Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară Și că priviri grozave, ca mâni fără de trup, Se întindeau asupră-ți cu ele să te rup, Și pe cât de frumoasă și gingașă la port Eu te priveam atuncea c-un rece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mele normă Ar pune al meu suflet sărman în altă formă? Dacă a mea durere, un vecinic Ahasver, La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer, Ca cu acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume-eternă, ce trecătoare pare, Gonit în timpi și spații, trecând din formă-n formă, Eternă fulgerare cu inima diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el cum au rămas! Vau, Vau și Chiț și toți l-au ras. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Atunci Samson în jamantan La Iași se-ntoarse iară, Să-și facă traiul cel sărman Cu vai și cu ocară. Și iată lucru neauzit, El într-o zi ce ne-a grăit! O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! "Cei de pe urmă pantaloni "I-am dusu-i la răcoare Și-mi zise Ițic Salomon, "Că-s rupți între picioare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-adînc despreț, Că pentru-o vorbă goală jertfești a lor vieți; Că-n tine nici îți pasă măcar de a lor păsuri, Că cu a lor micime de suflet tu îi măsuri, Că lauda cu care i-ncarci e o ocară, Că tot ce e ca dânșii e vrednic ca să piară... Și-ntr-o astfel de lume credeam fără rușine, Că totuși e făcută pentru frumos și bine. Au nu ne-o spun aceasta religiile vechi? De mii de ani ne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
convingeri mai profunde decât cele pe care le abjur și nu vă dă în nici un fel dreptate dumneavoastră. E o simplă alegere, asta e tot. Respingând rugul, refuz ceea ce vă definește cel mai mult. Și iau din arsenalul dumneavoastră numai ocara ce va acoperi numele meu după ce voi abjura... ― Ceea ce mă intrigă, de fapt, la tine, Galilei, este îndîrjirea cu care te reîntorci la aceleași întîmplări. ― Află că acolo unde nu se mai poate schimba nimic, omul devine cu desăvârșire liber
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Mița se uita împrejur, după ce se mai obișnuise. Își vedea vecinele, spăsite toate, ascultând vocea preotului, și le măsura cu privirea ei aprigă. Baba Chirița, una puțină și slabă ca scândura, de nu mai avea dinți de loc, morfolea singură ocări văzând vânzoleala muierilor tinere care ieșeau repede afară. Pe zidurile reci jucau luminile luminărilor pentru morți. Din pereții afumați priveau sfinții în glugile lor de tencuială verde. Babele încremeneau cu ochii la săbiile arhanghelilor. Tot amestecul acela de cântec, de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cîrlea, venise. Purta joben și frac. Ce vrei, țigan scuturat, îl știi matale. Din cauza lui erau să se omoare niște muieri de-l iubeau. Ce bătaie s-a încins! Dacă nu săream între ele, se omorau. Stați la un loc, ocările dracului!" strigam la ele, dar ce, mai m-ascultau? Praf mi-au făcut costumul de ginere. Ce vremuri, ce vremuri, nene Mitică, m-asculți? Împrejur nu se auzea decât contrabasul lui Anghel, horcăind ca un muribund, și clinchetul crengilor înghețate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
e mai mult decât un simplu tacâm de mâncat peștele ca la carte; ea devine emblema unei lumi care se distanțează indiferent și disprețuitor de restul muritorilor. Ceea ce, pentru Însetatul de dreptate socială William Hazlitt, este cu totul demn de ocară. O Lady În Clublandtc "O Lady În Clubland" Și cu toate acestea, nimic nu poate stăvili, În jurul lui 1830, În plin avânt romantic, o nouă repliere a dandysmului pe ambele țărmuri ale Canalului Mânecii. Primul care presimte schimbarea e tot Chateaubriand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de mâine, unde soarta fiecărui militar era iute cunoscută și comentată, unde știrile despre chefuri cu beții se răspândeau regulat datorită indiscrețiilor oaspeților și ale slugilor, simpla menționare a numelor sultanului și al Sorayei aducea pe buzele tuturor injurii și ocări, împingând uneori oamenii până în pragul răzmeriței. Fără a fi nevoiți să se lege direct de Abu-l-Hassan, lucru pe care rareori cutezau să-l facă, unii predicatori din ziua de vineri 1 nu trebuiau decât să defaime corupția, nerușinarea și nelegiuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]