6,653 matches
-
golit carafa de vin destul de rapid și a mai cerut una. N-a fost prea greu, se descurca. S-a uitat la cei din jur cu o umbră de surâs malițios, căutând inutil un semn dezaprobator, dar ei i-au ocolit privirea, nu se uita la ea decât un bărbat cu o mustață stufoasă și neagră. Acela i-a Întors zâmbetul ca un fel de Încurajare. Drept desert a luat tartă Tatin și două cești de cafea, care au mai atenuat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a fă cut-o să se simtă Într un fel sigură pe sine, ba chiar un pic răută cioasă când ea Îi mulțumise cu mâna Întinsă Într-un gest larg de ofertă. El și-a Înclinat ușor capul și i-a ocolit privirea, iar la asta, de asemenea, i-a venit să zâmbească. În stradă s-a simțit oarecum amețită și nesigură pe picioare. Era cale lungă până la hotel, prea departe să se fi dus până acolo pe jos. Rămăsese cu haina
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai gâfâie. Când a Început, degetele Îi alunecau lin pe pielea Întinsă și netedă. Adam și-a ținut respi rația și a ridicat un braț Îndoit din cot, cu pumnul strâns, de parcă se ferea de o primejdie cu neputință de ocolit. A Încercat iar să se liniștească, dar mângâierile fetei Îl gâdilau și-i venea totodată să chicotească și să icnească. știa că, dacă râde, presiunea din coaste va face durerea să revină, astfel Încât s-a găsit captiv Într-o ciudată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
al râului și pe alocuri dispărea În ierburile Înalte. Marginile tăioase ale ierbii le zgâriau mâinile, iar Johan țipa, se prefăcea că-l doare ca să o amuze pe Farah, dar ea n-a râs. El s-a oprit și a ocolit-o ca s o ia de mână și să o conducă pe cărarea care se pierduse iarăși. După ce au traversat un crâng cufundat În beznă, poteca a făcut o buclă și i-a scos În dreptul unui vechi ponton. Johan, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gândit să se Întoarcă și să fugă de acolo, riscul de a fi descoperit era prea mare. Era Însă ceva În atitudinea lui Karl, În felul În care stătea concentrat asupra acelor foi, care l-a făcut curios. L-a ocolit, făcând un mare arc, Înde părtându-se de mare, astfel Încât Karl să nu-l vadă. Însă zgomotul pe care-l făcea Înaintând lent prin tufișurile din liziera păduricii era destul de puternic. Karl putea să-l fi auzit, Însă nu Întorsese nici măcar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
te urce în proprii tăi ochi cel puțin cu două treapte mai sus și să te oblige, printr-o periculoasă echilibristică, să te menții acolo, cu orice preț. Uite cine a venit, izbucni Nina, mimând cu multă dezinvoltură surpriza. Profesorul ocoli biroul și înaintă, fără să se grăbească, de-a lungul camerei către hol. A, micuța noastră înțeleaptă, defini omul ridicând un deget, devenit maroniu de la atâta fum de țigară, în sus. Părul blonziu ce-i încadra capul mare, rotund, sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hainele de pe el erau scumpe, alese cu gust, asortate fără greș. Dragă poete, dă-mi voie să ți-o prezint pe Carmina, amica noastră. Îți atrag atenția că nu este o fată oarecare. Nici nu ar avea cum, glăsui profesorul, ocolind biroul și instalându-se în scaunul său. Țigara lăsată în scrumieră nu se stinsese încă, fumega subțire, vlăguit. La noi nu pătrunde oricine, cred că ți-ai dat seama de asta. Părinții și celelalte rude sunt un dat al sorții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
comentariilor pe marginea scrierilor preferatului, se credea sigură, nu avea cum să greșească. Nik, ia uite cine a venit! exclamă extaziată Nina de cum o văzu și bătu teatral din palme. Curios din fire sau pentru că așa cerea regula jocului, Alexe ocoli biroul, traversă camera și își scoase capul încoronat de chica răvășită, blonzie, dincolo de ușă. Ridică un deget maroniu în sus, zâmbi chiar. A, gângania drăgălașă, ghici el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arătau colții adevăratele valențe și se înverșunau, reluau ideea de la început, o dezvoltau mintal, găseau replici care s-ar fi potrivit excelent în contextul discuției. Alexe rămânea pentru ei un cui, un punct sensibil era mult mai lesne să-l ocolești decât să-l combați, era imposibil ca după o întâlnire cu el să nu începi să te îndoiești de propria ta persoană, să nu-și șubrezească cele mai intime convingeri, să nu-ți strecoare în suflet îndoială, să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
curat, cu spatele drept, cu figura placidă. Eu nu vreau nimic de la ea, îi răspunse într-un târziu, fără să-și ridice privirea din conservă și pretind ca nici ea să nu vrea nimic de la mine. E mult, e puțin? Ocolea bucățile de vânătă, inginerul crezu că poate le va mânca la urmă, dar avea să se convingă, după ce omul strânse firimiturile și porni către container, că le arunca. Un singur lucru îi era clar: că Urâciosului nu-i plăceau vinetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai rămâneai puțin venea și Nina, o să-i pară rău că nu te-a văzut. Ni te arăți așa de rar. Își târâia papucii în urma ei. Nu, nu mă simt anihilată, se asigură Carmina pe sine când știu că el ocolește biroul și traversează alene camera spațioasă venind după ea. La revedere, domnule profesor, îi spuse și nu privi în urmă, ca să nu-i vadă el expresia, emoția, plânsul ce-i ședea în gât. Mai treci pe aici, o invită el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
insiste pe lângă Larisa îl inhiba, asta însemna să-și recunoască un sentiment de inferioritate ori lui îi era mai comod să nu-l știe. Pe el obstacolele îl dezarmau, i se părea inutile, îi era mult mai lesne să le ocolească. Zadarnice fuseseră manevrele Sidoniei de a pleca braț la braț cu soțul, pe care alminterea îl uita cu săptămânile, la teatru, la film sau oriunde, atunci când venea Larisa în vizită la Ovidiu, o, cât de naivă devenea crezând că prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Maman nu face decât să dramatizeze. Probabil că-i place grozav să complice lucrurile mai mult decât e cazul. Nu-l prea agreează pe Dimitrie, încolo totul e OK. Între timp ajunseseră la mașină, el i-a deschis portiera și ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ia, uite, Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
astea, mă crezi, parcă sunt mai ușoară cu câteva kilograme, am lepădat balastul. Lăsă pleoapele în jos... Cred că e timpul să mă pregătesc de plecare, acum, acum vine trenul. Se despărțiră în hol fără prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată, era caraghios să-și amintească de așa ceva, ca și cum ar fi fost un fapt fără doar și poate real, dar mai caraghios era că o stăpânea un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate real, dar mai caraghios era că o stăpânea un sentiment de invidie, se gândi la momentul decisiv când gametul masculin va întâlni ovulul, la marea clipă de coeziune dintre cei doi parteneri, moment pe care ea și Ovidiu îl ocoliseră ani la rândul și se crezuseră superiori pentru că reușiseră să înșele natura. Fana plecase și lăsase într-adevăr acolo balastul. Până târziu în noapte Carmina medită la lăcusta care se ascundea sub două fire de iarbă, la fluturii orbi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
comod așa, să nu mai gândești nimic despre tine, absolut nimic, să te gândești doar la altul. Târziu, când să adoarmă, Carmina își aduse aminte că Fana nu pomenise nici o vorbă despre fratele ei, ca și cum nici n-ar fi existat, ocolise cu prudență orice remarcă, poate de data asta n-o făcuse din calcul, poate, de fapt, n-o interesa, venise să vorbească despre ea, să se descarce și atât. Nu mai știa ce să creadă, atâtea zile de absență, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ea! I-ar fi fost foarte ușor să-și ridice privirea, o altă privire, desigur, să întindă mâna și să ia inima fetei în palmă, caldă încă, zvâcnind regulat, dar n-o făcea, îi era mai ușor s-o ocolească, să alunece pe alături. Obosise sau pur și simplu nu mai voia s-o apropie. Puțin mai târziu o conduse până la ușă, răsuci după ea yala, reveni la masă, goli și paharul Carminei, nici două pahare nu fac rău, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeia ar fi evitat-o. Dacă s-ar fi văzut întâmplător, Emilia și-ar fi scuturat coama și i-ar fi explicat: Fii sigură că la mijloc nu a fost nici o rea intenție. Dar Carmina prefera ea însăși s-o ocolească pe Emilia. Multe zile nici la cantină nu s-a mai dus. Curând, interesul ei pentru acel concert simfonic, scăzu. Ploua aproape în fiecare zi, era frig. De la serviciu se grăbea să ajungă acasă, să facă o baie fierbinte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în tren, știa că va trebui să-i relateze totul pas cu pas, uneori reținea instantaneu și amănunte ale vestimentației oamenilor, se specializase, ce bizar începuse să se comporte! În compartiment căuta un loc printre persoane inofensive, femei, copii, bătrâni, ocolea orice prilej care o plasa în vecinătatea vreunui bărbat, se temea că Ovidiu o să afle și o s-o chinuie cu întrebările, și o să insiste până la demență asupra acelorași amănunte, ea nu mai era capabilă să mai trieze nimic, îi mărturisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gară, în fața ghișeului de bilete, să încerce să se împace cu gândul că nu-i spusese niciodată "te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea uzinei, aproape de poartă. Era la finalul programului și nu avea cum să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și-i spuse direct: Recunosc, atunci, la concertul acela simfonic, ți-am dat un bilet cu suflet. Și, așezând o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dar cu o zi în urmă? Uite ce e, Ovidiu, eu m-am cam săturat de toate întrebările astea. Deja au devenit stereotipe, un fel de preludiu. Între noi chiar nu sunt posibile niște relații omenești? Parcă suntem roboți. Nu ocoli răspunsul, o întrerupse cu voce dură. Spune! Femeia își apăsă ochii cu palmele. Ar fi vrut ca măcar o dată s-o scutească de-o asemenea scenă. Măcar o dată să vină la ea acasă, s-o cuprindă în brațe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai mutat, eu plec în Canada, până vinerea viitoare trebuie să-ți găsești garsonieră, bine?! și ei se știu de mult și vine o vreme când vorbele sună tăios după momente de pauză și de privit în lateral și de ocolit subiectul care plutește în aer și intoxică orice discuție, Pinochio se simte prost și nici nu are încă banii, te împrumut eu, lasă... Baby? îmi dai tu dacă-mi găsesc ceva? îți dau. Pinochio și Prințesa Miau-Miau au umblat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ușa în urma lui și rămase în hol. — Sau începi să vorbești cu mine că un om normal sau plec de-aici acum, imediat, în clipa asta! îl amenință Eleanor. Șam m-a invitat să mă mut la el. Adrian tăcu, ocolindu-i privirea. După câteva clipe Eleanor o porni spre ușa. Cand să pună mâna pe clanță, Adrian spuse cu glas scăzut: — Bine. Eleanor se opri și se întoarse. — Ai zis ceva? — Am zis „Bine“. — În ce sens „bine“? — Bine, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]