8,671 matches
-
aceeași liniște; până și un străin care s-ar fi aflat la mai puțin de două sute de metri cu greu și-ar fi putut da seama ca pe plaja din apropiere se petrece ceva. Atunci când, în sfârșit, ambele carene se odihneau în paralel la marginea apei, eliberară puntea de stratul de nisip și crengi care o acoperea și o purtară pe sus, până la carene, pentru că dulgherul să o fixeze atât cât se putea, provizoriu, folosindu-se pentru această de lumină slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
culoarea părului. Lângă ei stă domnul Whittier, ținând strâns cu mâinile lui tremurătoare și acoperite de pete scheletul cromat al scaunului său cu rotile, pliat lângă banchetă. Alături stă doamna Clark, cu sânii atât de mari încât aproape i se odihnesc în poală. Privindu-i cu coada ochiului, Tovarășa Lătrău se apleacă spre mâneca de flanelă gri a Contelui Calomniei. Spune: — Pur ornamentali, presupun. Și fără nici o valoare nutritivă... Aia a fost ziua în care am ratat ultimul nostru răsărit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ți-am citit gândurile... După încă o intersecție, după următorul centru comercial cu motel în franciză, după următorul fast-food, Mama Natură e așezată pe trotuar într-o perfectă poziție lotus, mâinile ei pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă invizibilă. Împânzite de vinișoare și riduri, brațele scheletice îi tremurau mereu nelămurit. — Scenaristă, a spus Miss America, cu pumnii în șoldurile de spandex roz. Uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
echipei formate din doamna Clark și domnul Whittier. Deja Miss America și domnișoara Hapciu sunt doar niște elemente din scenariu. Sacrificate. Condamnate. Doamna Clark s-a afundat în fotoliul ei de piele, și bărbia îi coboară tot mai jos, aproape odihnindu-i-se în decolteu, în lucirile galbene și roșii ale șemineului electric, pe pereții acoperiți cu panouri de lemn sculptat din fumoarul gotic. O întreabă pe Sora Justițiară dacă și-a găsit bila de bowling. Și Sora clatină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
au fost viața și educația. Cât de puțin curajul, cât de redusă curiozitatea. Ca să nu mai vorbim de speranțe. Doamna Clark pe scenă, oftează, sânii i se ridică mari cât niște sufleuri cât niște pâini, apoi cad, se domolesc, se odihnesc. Spune că poate cel mai bun sfat e ceea ce nu-i poți spune nicicum: Să rămâi ca și cum ai fi buricul lumii, să-ți fii propria autoritate supremă în orice privință, propriul expert în toate cele, infailibil, omniscient. Mereu, la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și inima lui Eminescu când a scris aceste minunate versuri? Poate cineva să intuiască, măcar, frământarea creației? Criticul cel mai experimentat ar trebui să aibă reale rețineri atunci când face afirmații despre versurile eminesciene. Haideți, deci, să lăsăm pe Eminescu să odihnească în pace și să ne bucurăm de ceea ce ne-a lăsat, fără a încerca să-l mai "dezbrăcăm" și de puținele veșminte care i-au mai rămas". Când comisia citi comentariile personale ale fetei rămase șocată. Doamna de română nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cupele de șampanie. Au urcat tiptil în cameră, îngroziți de scârțâitul scărilor din lemn și de gândul că cineva i-ar putea urmări, furându-le clipa de singurătate. S-au oprit în mijlocul camerei și atunci când hainele au coborât să se odihnească pe covor, la lumina palidă a becurilor de afară, și-au analizat cu aviditate trupurile. Formele Luanei se armonizau în unduiri aproape perfecte, așa cum Ștefan nu prea mai văzuse, deși cunoscuse ceva femei până atunci. Știuse că arată așa. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de ea, se simți vinovat pentru tot răul pe care i-l făcuse și-o sfătui să-și ia concediu, să plece la Sanda și să se detașeze de toate bucurându-se de prezența Anielei. Acolo avea posibilitatea să se odihnească și să-și adune forțele. Dacă ar fi știut să-și deschidă sufletul, să-i spună că o iubea mai presus de toate și că regreta tot ce-i făcuse până atunci, Luana nu s-ar mai fi simțit atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea. Ce ți-au făcut, iubito? Cu ce te-au supărat atât de tare? Sanda și Iuliana Darie veniră spre seară, îngrozite, speriate de moarte. Se apropiară cu lacrimi în ochi de patul în care trupul firav al Luanei se odihnea, vorbind în șoaptă, ca în fața unui catafalc. Îl trecură fiorii. Vorbiți tare. Trebuie să ne audă, să se trezească. De data asta n-am să mai fac ce vrea ea. Nu accept să se mai joace cu mine. Sanda simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o aștepta de prea multă vreme, cu prea multe sacrificii. Se săturase de o existență goală, lipsită de mângâierea și alintările unui bărbat. Avea nevoie de un suflet alături de care să-și împlinească așteptările, să-și clădească năzuințele, să-și odihnească oasele obosite ale trupului. Crescuse fără tată. Tânjise, cu toată forța sufletului ei pătimaș, după un "bărbat în casă" care s-o apere, s-o joace pe genunchi, să accepte, cuminte și plin de dragoste, ca ea să-i pieptene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În stare să aibă decât asta În minte. Din nu dădea semne că ar fi avut nevoie de mâncare. Mâzgălea cu furie și, profund concentrat, decupa articole din ziare. După Întoar cerea de la adunare, Îl lăsase pe Adam să se odihnească În casă și reapăruse mai târziu cu câte ceva de-ale gurii, totul Înfășurat Într-o foaie de ziar, un pachet pe care i-l oferise lui Adam cu gesturi de mare ceremonie, ca și cum asta ar fi cimentat negreșit noua lor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Clătinase din cap, Însă Karl n-avea cum să-l vadă. — Trebuie s-o faci, Adam. Du-te fără mine! Mi-e greu să simt că te țin În loc. Vocea Începea să i se stingă În vreme ce adormea. Nu mai vorbi, odihnește-te acum, Îi spusese Adam pregă tindu-se să iasă din cameră. Am uitat, fiule, mai spusese Karl când Adam ajungea la ușă. La mulți ani! Îmi pare rău că am pierdut aniversarea ta. Pe pontonul de unde plecau feriboturile către insule
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mașini ce treceau una după alta într-un du-te-vino necontenit. La o masă alăturată, sprijinită de stâlpul de beton acoperit cu pătrățele de marmură negru și roz, o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele încărcate de inele, o poșetă veche, albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de legat. Se odihnește sprijinită de perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Am zis că stau! și asta după ce ne-am futut ca prin somn și fără să-mi dea voie să-l sărut, doar cu amintirea dinainte, când somnul era ca un tren oprit în mai multe gări și noi ne odihneam ba gât pe gât, ba cu capul pe capul meu, niciodată normal, pe perne, printre picioare și brațe, în poziții ce ar părea dificile și pentru un coregraf, dar culcușuri sigure pentru noi, care ne lipeam tălpile. Nu adormeam niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
toți bărbații care încercau să-i facă pantofiori se plictiseau lucrând și plecau la jumătate, spune-mi o poveste, îmi zicea Mihai în noaptea de Sânziene, când se deschiseseră cerurile, dar eu nu știam asta, eu eram pe spate, mă odihnesc, nu dorm, pe ceva ca un pat, ca o saltea, ce bine că sunt oameni în jur, ce bine că dansează, nu-i vedeam, doar umbrele mâinilor în aer cumva, mișcătoare, și trupul meu care nu mai putea, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
iar ciocnește pahare de cristal în creierul din spatele urechii, așa este și iubirea mea pentru tine, neclară. Voi ucide resturile acestei senzații în strânsoarea în brațe a lui Cezar, la un bar, la miezul nopții, când voi dori să mă odihnesc din alergătură, când nu voi mai face nimic. Nimic de învățat din dragoste, vorbe care vin din cu totul altă direcție, vorbe pe care le aștepți de mult, vorbe care îți pierd sufletul și el știe, vorbe pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
singur moment în care... și glasul lui Fanny se stinse la amintirea acelei clipe. Creighton își lua ochii de la șosea, cât s-o săgeteze cu privirea. În care el... ce? — M-a atins. Nu la sauna. După aceea, când ne odihneam, îmbrăcați în halatele de baie. Eram foarte relaxată și mă simțeam în largul meu. I-am arătat tatuajul și mi l-a atins cu vârful unui deget. Brusc atmosferă a devenit parcă electrizata. Nu știu, zău, ce s-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ca un buchet de flori înfipt în vaza Mării Negre, deasupra bătrânilor Carpați. Uite că văd acolo panglica albastră a Dunării! Mam lăsat încet din zbor deasupra unui imens lan verde: Probabil acesta este vestitul Bărăgan!”, îmi ziceam. După ce m-am odihnit vreo câteva zile, am început a-mi construi cuibul. Adunam cu grijă fiecare bețigaș, frunză uscată sau pai și în câteva săptămâni totul a fost gata. Apoi, am ouat zilnic câte un ou timp de o săptămână, total șapte ouă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lumini, intenția componistică. Se impune explicarea câtorva noțiuni absolut necesare înțelegerii oricărui tablou cum ar fi cea de prim-plan și cea de plan secundar, sau de contraste, lumini, umbre, expresivitate etc. Oferim pentru exemplificare o compoziție după tabloul Cosași odihnindu-se, de Camil Ressu și o alta după celebrul tablou Anemone al lui Nicolae Grigorescu. Cosași odihnindu-se de Camil Ressu (compoziție după tablou) În tablourile sale, pictorul Camil Ressu și-a zugrăvit eroii cu multă căldură și dragoste, personajele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de prim-plan și cea de plan secundar, sau de contraste, lumini, umbre, expresivitate etc. Oferim pentru exemplificare o compoziție după tabloul Cosași odihnindu-se, de Camil Ressu și o alta după celebrul tablou Anemone al lui Nicolae Grigorescu. Cosași odihnindu-se de Camil Ressu (compoziție după tablou) În tablourile sale, pictorul Camil Ressu și-a zugrăvit eroii cu multă căldură și dragoste, personajele sale favorite fiind eternii truditori ai gliei ,,cei mai buni copii ai firii”, cum îl numește Octavian
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ressu (compoziție după tablou) În tablourile sale, pictorul Camil Ressu și-a zugrăvit eroii cu multă căldură și dragoste, personajele sale favorite fiind eternii truditori ai gliei ,,cei mai buni copii ai firii”, cum îl numește Octavian Goga. Tabloul ,,Cosași odihnindu-se” aduce în primplan asemenea eroi, cosași obosiți, istoviți de efortul depus în arșița caniculară a unei zile toride a verii, care-și permit o scurtă clipă de răgaz. E miezul zilei, căci lumina le cade din zenit direct pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
verii, care-și permit o scurtă clipă de răgaz. E miezul zilei, căci lumina le cade din zenit direct pe umeri. Toți sunt bărbați la vârsta maturității, iar pictorul reușește să le sugereze această forță bărbătească, chiar atunci când ei se odihnesc. Sesizăm ușor cele două generații, unite în muncă, dar cu atitudini diferite. În stânga tabloului, cei trei bărbați tineri formează un grup solidar, detaliu marcat și de privirile lor care țintesc toate același punct, marcat simbolic de coada coasei care le
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în același sens gândurile. Bătrânul din dreapta pare singur, deși stă alături de fiii sau nepoții lui, el privind într-o altă direcție. Alte elemente simbolice ale picturii sunt mâinile. Ele vorbesc la fel de mult ca și chipurile personajelor. Cele ale tinerilor se odihnesc cu niște unelte abandonate pentru scurt timp, ele, care au stat atât de încordate tot restul zilei... Mâinile bătrânului se frământă de cine știe ce gânduri care nu-i dau tihnă nici măcar în scurtele lui clipe de răgaz. În planul secund, se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]