1,924 matches
-
celor ce au fost folosiți prin reformele liberale, străini vom găsi. Altă dată erau boieri, azi guvern. Quod erat demonstrandum. În locul boierilor s-au introdus sute de postulanți și vânători de buget, cari costă de zece ori mai mult decât odiosul guvern al boierilor. Stăpânii au devenit slugi, iar cei plătiți ca să ne slujească sunt în fapt adevărații stăpâni. Așa e! Slugi, intelectual și moral vorbind, au devenit stăpâni în România. Vide valetul Chirițopol! Se poate zice că viața politică nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în București? D-nii Urechia și compania, cari poartă ură numelui grec, cari recomandă trimișilor lor de război civil, precum am demonstrat-o, cea mai mare animozitate contra grecilor, au intrat cu îndrăzneală pe această cale. Daca s-ar realiza vreodinioară odioasele lor proiecte se va putea zice cu poetul italian: Messena piange, Sparta non ride. Puținul succes ce l-a obținut d. Dimitrie Brătianu pe lângă cuțovlahii de lângă Olimp, nedezrădăcinata lor alipire, când au fost lucrați de-o sumă de agenți trimiși
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru a esplica această înapoiare: unii zic că administrația e rea, alții că învățătorii sunt neglijenți, alții acuză aversiunea țăranului în contra școalei și numai cauza adevărată n-o spune nimeni. E prea adevărat că administrația vede în școli o sarcină odioasă. Învățătorul și școala sunt concurenții postulanților la bugetul comunei; adesea primarul e [un] om trecut prin pușcărie, notarul de chipul și asemănarea lui, perceptorul un bandit, toți numiți de subprefect și constituiți 166 {EminescuOpXIII 167} în comitet de esploatare a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe cari le publicăm mai la vale, culese cu ocazia călătoriei făcute între românii balcanici. Din aceste notițe se va vedea că un popor întreg, aproape egal la număr cu grecii, e supus unui sistem de deznaționalizare din cele mai odioase, prin presiunea unei biserici străine și a unor societăți de agitatori străini al căror scop e dezmembrarea Imperiului otoman și substituirea etnocrației turcești prin etnocrația grecească, pentru a ne servi de termenul consacrat de d. Paparrigopulo. Ca fost director al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sufere, sub pedeapsă de a fi tratați de barbari și de a pierde stima lumii civilizate. Toate vorbele frumoase ce s-au spus necontenit prin ziarele oficioase, toate făgăduielele ce s-au făcut s-au tradus întotdauna prin cea mai odioasă împilare de fapt. Probă sunt nenumăratele scandaluri și nelegiuiri în contra cărora țipă districte întregi, fără ca nimeni să le audă plângerile. Probă sunt aceste mezaturi neomenoase și infame, cari ne umple sufletul de scârbă și de rușine și ne face uneori
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
decât un crud adevăr. Un sistem a cărui esență e spoliația [î]l face indiferent pe omul din popor pentru țara și naționalitatea lui; purtând numai sarcini fără nici o compensație, un asemenea sistem face asupra lui efectul unei dominațiuni mai odioase decât cea în adevăr străină. 187 {EminescuOpXIII 188} Poate ca acest pesimism să nu fie îndreptățit; poate chiar ca esprimarea lui să nu fie politicește practică; dar nu aceasta e în cestiune. Supere-se marii patrioți pe faptele ce ne
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
atribuie sau ni se tăgăduiesc, ci de realitate. Realitatea aparține ordinei materiale a lucrurilor, unde totul e pipăit, învederat, capabil a fi măsurat. Oricât de crudă ar fi forma în care ne esprimăm impresia, ceea ce e mai crud și mai odios e realitatea însăși. Toate protestările de patriotism nu modifică întru nimic realitatea, precum procesele intentate lui Galilei nu opreau ca în realitate soarele să fie centrul sistemului și pământul să se 'nvîrtă împrejurul lui. A modifica realitatea, nu a parafraza
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și din pustia Dobroge. Pururea se zice: "Conservatorii n-au făcut nimic". Chiar așa fie. A nu face nimic e mai bine decât a face rău. Ceea ce-au făcut însă conservatorii știm bine. Ei au avut sarcina ingrată și odioasă a impune dări pentru a plăti anuitățile Stroussberg și datoriile flotante moștenite: au avut asemenea rolul ingrat de-a privi la ruina crescândă a populațiunilor, în neputință de-a dezrădăcina rele adânci și organice introduse în țară de liberalism în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o reclamă electorală sau de popularitate, dar de considerații de simț și cuviință nu se conduce mai nimenea la noi. Nu ne mirăm deci daca mesajul cu care s-a dizolvat majoritățile actuale e plin de laude la adresa lor. Efectul odios pe care l-a făcut îmbogățirile membrilor majorității și destrăbălarea administrației d-lui Brătianu nu se poate ironiza în adevăr mai bine decât prin complimentele ce și le adresează reciproc acești oameni, prin laude ce nu le cred nici cei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
viețile lor publice sunt de o lipsă de scrupul și de cuviință precum nu se mai află în nici o parte a lumii. E numai natural ca, într-o țară centralizată cum e a noastră, toată lumea să se resimtă de moravurile odioase ale tagmei și putrejunea, pornită din sfere guvernamentale și legiuitoare, să se 'ntinză ca o boală contagioasă asupra poporului întreg. Azi nu mai e om, de orice temperament și de orice opinie ar fi, care să 'ndrăznească a pune la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a fi nu numai inexactă, dar poate cu intenție inexactă, afirmarea celui de-al doilea să fi meritând mai multă crezare? D. Stătescu ne zice în adevăr: Nu țin la eticheta lucrului, cât la lucru chiar. Daca eticheta a devenit odioasă și este o sperietoare atât de mare încît ar fi destul s-o aplice cineva unui lucru bun, pentru ca el să devie neacceptabil; ei bine, putem să modificăm eticheta. În loc de Comisie Mixtă s-o numim Comisie de supravegheare. Când prin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
avut timp să se gîndească la tancuri. "Primul telespectator al Franței", cum îl numea Romain Gary, n-a avut timp decît s-o folosească. Cu toate iluziile umaniste asupra "acestui instrument magnific de sprijinire a spiritului public", deturnat în mod odios de către spiritul tendențios al "imaginilor montate" și de "nocivitatea opozanților" care s-au infiltrat în jurnalul televizat. Am extras aceste citate din directivele lui de Gaulle către ministrul Comunicației, publicate în Scrisori, note și însemnări (vol. 9, 1986). Atunci cînd
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
informatic, credo ecologic etc. Să luăm de pildă, toate succesele de nume și de librărie, în afara ficțiunii, și de 50 ani încoace, de la Alexis Carrel pînă la Rika Zaraï trecînd prin Lacan, Girard, Garaudy etc. Nu eu fac acest amalgam odios. Articulația consolării narcisiste le-a făcut un plan de expunere comun: 1) Merge foarte prost: constatare. 2) Dar există ceva ca să ieșim din asta: descoperire. 3) Veniți la mine sau la ai mei: sfat. Deci, și în ciuda a tot, speranță
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
toate acestea și la altele de același fel, fapte deloc lipsite de importanță, m-am supărat grozav și m-am retras de la orice activitate criminală pe atunci la modă. N-a durat mult, și cei Treizeci s-au prăbușit, o dată cu odiosul lor regim. Și, din nou, într-adevăr într-o măsură mai redusă, iată că dorința de a lucra în domeniul public și în cel politic a pus iarăși stăpânire pe mine. Din păcate, din pricina tulburărilor interne, multe ticăloșii s-au
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din exil, au fost luate unele măsuri binevenite, în scopul de a aduce împăciuirea. Între timp, ca o nouă lovitură a sorții, câte persoane sus-puse l-au adus pe bunul nostru Socrate pe băncile acuzării, copleșindu-l cu cea mai odioasă învinuire, cea mai puțin potrivită din tot ce s-ar fi putut născoci împotriva lui: lipsa de credință în zei. Unii îl învinuiau că este ateu, și sub această acuzare juriul a votat împotriva lui și l-a condamnat la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
oferit rezultate atât de consistente și de seducătoare filosofic, cum sunt teoria reamintirii, teoria filosofului psihagog sau descoperirea valorii negației ca armă îndreptată contra sofisticii, de ce aplicarea acelorași principii în spațiul filosofiei politice conduce la rezultate care par stranii și odioase aceleiași modernități care s-ar putea lăsa oricând ușor și sincer sedusă de principiile speculative de mai sus? Răspunsul trebuie să trimită de această dată la una dintre cele mai importante analogii pe care se întemeiază dialogul Republica, îndelung criticat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
profunzimea tulburătoare a observației sale, dincolo de reflectarea crizei conștiinței rusești de la finele secolului al XIX-lea, cenzurează avântul cu care vedem în Platon iscusitul artizan al totalitarismului contemporan. Spus simplu, a judeca modelul Republicii înseamnă a înțelege dacă este totuși odios, deși e plăcut, ca alții să gândească în locul tău, tot așa cum acceptăm faptul că rațiunea și voința decid în numele sensibilității. Credem într-adevăr că Platon a gândit dialogul său ca pe o distribuție socială a reflexivității. Dacă ar fi gândit
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sunt cei „mai bărbați” (cf. ibidem, 191e). Rețin în acest loc și poziția lui G. Daux (urmată și de Yvon Brès), potrivit căreia Platon nu-l detestă pe Aristofan și n-a vrut să-l descrie nici într-un fel odios (adică urât de zei) și nici într-unul ridicol (cf. Yvon Brès, Psihologia lui Platon, Ed. Humanitas, București, 2000, nota 92, p. 256). Atrag atenția și asupra lucrării lui Marie Delcourt, Hermaphroditos. Mituri și rituri ale bisexualității în Antichitatea clasică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ceea ce-l roagă În ascuns pe Dumnezeu.” (Michel Montaigne) „Sinceritatea” trebuie să reprezinte o constantă a atitudinii, și nu expresia unui interes de moment: „E trist să placi oamenilor sub o mască și să te gîndești că, scoțînd-o, vei deveni odios” (P. Merimée). * „Nu este nimic acoperit, care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.” („Biblia”) Pentru că atunci cînd nu ne descoperă alții, ne descoperim noi Înșine prin mărturisirile propriei conștiințe. De adevăr n-ai
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ființă autonomă și independentă de sloganele colective. în fața alternativei propuse de Socrate - a urma sau a conduce, a comanda sau a te supune, a fi stăpân sau sclav -, Aristip nu alege nici una, nici alta. A urma i se pare la fel de odios ca și a conduce, ceea ce contează pentru el este să străbată solitar calea ce duce la fericire. încă o piatră în grădina platoniciană, în care filosoful era antrenat să devină rege - dacă nu cumva invers... -7Fericit cel care, precum Ulise
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
schimbare a semnificației pentru același fapt de viață petrecut este cel care a fost În atenția specială a scriitorului Dostoievski, În romanul Crimă și pedeapsă: celui care a realizat una sau mai multe crime oamenii Îi acordă atributul de criminal odios, iar celui care a concertat acțiunile de comitere a zeci sau sute de mii de omoruri, În numele unei idei, oamenii Îi acordă titlul glorios de cuceritor sau de salvator! Μ „Te iubesc, dar pe ea o iubesc altfel...” O declarație
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai putea face distincție între un instigator și un revoluționar bazându-se pe prezența fizică. Dreapta și Stânga s-au contopit fizic. Am ajuns în 1972. Anul acesta, în septembrie eram în orășelul Isfahan, în inima Persiei. Țară subdezvoltată - termen odios, însă adeseori folosit -, dar aflată - conform unei formulări la fel de odioase - în plin avânt economic. Peste Isfahanul de acum circa zece ani - unul dintre orașele cele mai frumoase din lume, dacă nu, cine știe, chiar cel mai frumos - s-a născut
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
bazându-se pe prezența fizică. Dreapta și Stânga s-au contopit fizic. Am ajuns în 1972. Anul acesta, în septembrie eram în orășelul Isfahan, în inima Persiei. Țară subdezvoltată - termen odios, însă adeseori folosit -, dar aflată - conform unei formulări la fel de odioase - în plin avânt economic. Peste Isfahanul de acum circa zece ani - unul dintre orașele cele mai frumoase din lume, dacă nu, cine știe, chiar cel mai frumos - s-a născut un Isfahan nou, modern și foarte urât. Dar pe străzile
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
poate că s-au grăbit să aducă elogii vieții interioare. În acest caz, este inutil să mai discutăm: în mascarada jucată pe scenă de vechea, falsa putere în plină falsă reacțiune, autoritățile școlare și elevii se înțeleg perfect, într-o odioasă frenezie mercantilă a integrării. Dar cu siguranță au existat cazuri în care elevii au polemizat cu enunțurile „apodictice” cuprinse de subiecte (fraze șantazist extrase din context); însă, chiar și așa, scena pe care se produce opoziția dintre autoritățile școlare și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
puțin, el trebuie cu siguranță să fie redefinit și să depășească acel caracter strict de „manevră politică”. Așadar, o formă de luptă întârziată cu disperare și una deosebit de avansată. Dar, tocmai în aceste condiții ambigue, contradictorii, frustrante, lipsite de glorie, odioase, omul de cultură trebuie să se implice în lupta politică, uitând de ura maniheistă pentru tot Răul, ură ce plasa pe poziții adverse ortodoxia față de ortodoxie. 28 martie 1974. Previziunea victoriei la „referendum”1tc "28 martie 1974. Previziunea victoriei la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]