918 matches
-
au "descărcat" prin trăire comună în "cadre noologice", acestea devin "nuclee în care se petrece actualizarea și deci activarea latențelor difuze" (Bădescu, 2002:241). Efectiv, aceste cadre sunt: simboluri, opera eponimă, mituri, obiceiuri sau tradiții, oameni reprezentativi, sărbători, comunitate de ofensă, ritualuri postul, rugăciunea, procesiunea, mersul la biserică (vezi Bădescu, 1997:52-8). Trăirile sunt singurul element care potențează latențele. "Trăirea" împreună sau simțirea comună activează așadar latențele difuze în cadre spirituale. "Ceea ce pune în conjuncție energia necreată (latențele sufletești, n.n.) cu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cât timp a luptat pentru a-și exprima viața în imnuri, și nu în blesteme. Tadeusz Pirozynski a dispărut în demnitate, pregătindu-și moartea prin toată viața sa exemplară, pentru a-și înălța sufletul cât mai sus, până acolo unde ofensele nu-l pot atinge. Dar chiar dacă senin și curat de moarte, lumea noastră este păgubită cu încă o demnitate, iar amintirea lui va continua să ne marcheze cât timp opera sa, viața sa au reușit, prin dragoste și bunătate, să
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
toate țările foste socialiste populația urbană este aceea cu acces la majoritatea beneficiilor noului sistem (infrastructura, locurile de muncă, educația ș.a.m.d.), acest „egalitarianism diferențiat” e Întărit În societatea chineză și pe plan ideologic, aducându-se În repetate rânduri ofense la adresa imigranților rurali care Încercau să se stabilească În orașele mari. 3 Aici este vorba despre deschideri În ceea ce privește pătrunderea investigațiilor, paradigmelor tip Chicago În sociologia continentală. Scrierile istorice europene despre Chicago sunt mult mai vechi: de exemplu, Manuel Castells publică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să impresioneze pe cei de rând, să confere capital simbolic și să Împartă grupurile sociale Între dominanți și dominați. De aici și iritația, chiar furia mediilor intelectuale, și nu numai, impregnate de discursul egalitar. Evenimentul a fost perceput ca o ofensă, ca o palmă dată omului obișnuit, inocent și cinstit. Încă o problemă, cea a poziției deontologice a cercetătorului: atunci când studiază clasele defavorizate, el are suportul moral al rezolvării unei probleme sociale; el acordă sprijin, intervine, se implică. Când Însă studiază
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
facă rău altora. Ei încercau, de fapt, să îndeplinească o sarcină impusă de experimentator, scopul fiind întotdeauna efectuarea sarcinii în cele mai bune condiții. În situațiile în care frustrarea a fost corect manipulată, fără a fi confundată cu eșecul sau ofensa, agresivitatea nu s-a manifestat în mod sistematic. Într-un experiment în care copiilor li se refuza o recompensă mult dorită sau o recompensă mai puțin dorită, copii nu loveau diferențiat păpușa gonflabilă sau jucăriile de pluș oferite (Jerard și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
1974 citat de Tedeschi et al., 1994). Una dintre interpretările creșterii agresivității prin activare fiziologică se bazează pe natura motivațională a efectului: activarea difuză dinamizează comportamentul în derulare, intensificând astfel toate activitățile individului. S-a demonstrat, de exemplu, că înlocuirea ofensei cu politețea și a reacțiilor negative ale subiecților cu unele pozitive (recompensarea complicelui "politicos"), după ce acestora li s-a arătat un film violent, conduce la întărirea comportamentului în derulare. Astfel dacă filmul violent se interpune între comportamentul pozitiv al complicelui
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
număr de samariteni și iudei implicați în răscoala din timpul administrației lui Cumanus (Războaiele iudaice 2.241; Antichități iudaice 20.129). Procuratorul Felix (52-60 d.C.) a răstignit și el un mare număr de răsculați (Războaiele iudaice 2.253). Din cauza unei ofense, procuratorul Florus (64-66 d.C.) a biciuit și răstignit multe persoane din Ierusalim (Războaiele iudaice 2.306). În timpul asediului Ierusalimului (69-70 d.C.), generalul Titus a răstignit în fața zidurilor orașului pe prizonierii și fugarii evrei ca să-i descurajeze pe răzvrătiți (Războaiele iudaice
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
acțiunilor Puterii; e) puneri În scenă spontane sau semielaborate ale unor instanțe prin care se manifestă puterea: judecata, spânzurarea, excomunicarea, consacrarea, comemorarea; f) „sacrilegii”: utilizarea liberă a unor formule, de obicei blasfemii la adresa bisericii, jigniri la adresa categoriilor sociale prestigioase sau ofense la adresa autorității. În planul formelor manifeste, aceste inversiuni funcționează ca „o revanșă de o zi” a celor umili (J. Heers, 1983, p. 177). În planul structurilor profunde, ele „demonstrează caracterul ficțional al sistemelor de clasificare, prezentându-le ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de altă parte, pretinde o adaptare constantă la noile circumstanțe, deoarece apar schimbări, diferite urgențe și sensibilități distincte. - Iertarea pentru renașterea vieții de familie: se remar-că faptul că, cu cât legăturile sunt mai puternice și decisive pentru viață, cu atât ofensa care o tulbură este mai grea și iertarea mai dificilă. Această situație se lovește de banalizarea iertării, gândită ca un lucru simplu de făcut. Din dinamica iertării face parte și libertatea persoanei, cu un nivel de intimitate fără termen de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să se precizeze termenii în discuție. 3. Pentru o viziune creștină a bolii în enciclica Evangelium vitae 3.1. Conspirația împotriva vieții Este important să spunem că, la originea enciclicii Evangelium vitae, se află o situație de abandonare și de ofensă adusă vieții umane, prin diverse forme, în toate părțile lumii, și în faze diferite ale vieții umane. Gravitatea situației este legată de „cultura morții” care caracterizează timpurile noastre, generată de dezvoltarea gândirii moderne și contemporane, care a favorizat pierderea, în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
zei, după cum arată în al său Amfitrion Jupiter. Numai bunul Dumnezeu știe cât mă costă să-l aprob, căci Plutarh, despre Menandru vorbind, dezaprobă comedia antică; dar fiindcă iată-ne atât de departe de artă, iar în Spania mii de ofense cauzei ei se fac, cred eu că docții de data aceasta mai bine tac. Tragicul și comicul amestecate, Ca și Terențiu cu Seneca, măcar pentru a pune pe picioare al lui Pasifae un alt Minotaur, unul va da porțiunea gravă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pînă la gradul de dezadaptare socială. După cum se vede din cele menționate mai sus printre personalitățile trimise la expertiza psihiatrică legală predomină cele impulsive. Acestea se dovedesc a fi cele mai sensibile la factorii psihotraumatizanți, manifestînd uneori agresia și fără ofensă. În unele perioade ale vieții, aceștea sunt foarte cilălitori, furioși, excitabili. În acest timp tensiunea afectivă poate apare și la ei crește În intensitate fără vre-o cauză vădită. (autohton). Și Într-un caz și În altul această tensiune atingînd
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
tăiat calea și au scuipat pe rochia doamnei La Fontaine" etc. Iorga și Argetoianu au pretins să li se ceară scuze soților La Fontaine, recurgînd la ceea ce Iorga considera drept o minciună convențională. Au pretins că "indivizii care au comis ofensa erau agenți bolșevici din Basarabia", iar scuzele au fost acceptate. Așa cum explica Iorga, "a trebuit să spună acest lucru ca să spele obrazul țării"100. La 30 ianuarie 1933, zgomotoasa paradă cu torțe pe sub Poarta Brandenburg anunța Machtergreifung-ul lui Hitler. Începuse
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cîte vărsări de sînge era el răspunzător" și a discutat problema cu Călinescu, sperînd să-l aducă pe Codreanu în fața tribunalului (pentru insultarea unui membru al cabinetului aflat în exercițiul funcțiunii). La 30 martie, Iorga a deschis o acțiune "pentru ofensă adusă unui ministru". Aceasta era o procedură operativă standard pentru el. Se credea oare în secolul al XIX-lea? Era oare acesta "pretextul" pe care îl așteptau Iorga și Călinescu? Poate că amîndouă. Și în ambele cazuri, consecințele ar fi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Europa. "Nu națiuni mici", scria el, "ci națiuni sacre și civilizații originale!" "Pot oare națiunile și popoarele să fie distruse?" întreba el. "Națiunile sînt forme organice ale omenirii!" Imperialismul distruge națiunile mici. Iorga considera înființarea unui "Protectorat ceh" drept o ofensă, dar continua afirmînd că poți spori mărimea și trupul lui Behemoth, dar acesta nu va fi în stare să poarte încărcătura. În toamna lui 1939, Iorga a inaugurat în "Neamul românesc" un serial reluat de alte mari cotidiene intitulat Originile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga. Tragedia consta în aceea că el era identificat cu regimul discreditat. Dilema României era dilema eternă a națiunii mici: "Hácha sau Mannerheim?" Întrebare rămasă fără răspuns pînă cînd Carol l-a chemat pe Generalul Antonescu. Antonescu fusese ținta multor ofense din partea Camarilei de la căderea lui în dizgrație, în 1938. Fusese surghiunit la mănăstirea Bistrița și doar intervențiile conjugate și prompte ale ambasadorului german Fabricius și ale doctorului Neubacher pe lîngă Carol (în apărarea lui Antonescu) îi salvaseră viața. Acum însă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sectorului vitivinicol, mai ales în ceea ce privește condițiile de producție și de etichetare. Nu se intenționează sub nicio formă înlocuirea "vinului clasic" care se detașează în mod fundamental cu noile produse din struguri. De la începutul veacurilor, "nectarul zeilor" a trebuit să suporte ofensele oamenilor: a fost rând pe rând alcoolizat, aromatizat, șaptalizat, încălzit, cupajat, amestecat cu mirodenii, afumat, gazificat, înghețat, îndoit cu apă, amestecat cu rășini, sărat, îndulcit..., și a ieșit mereu la fel de pur ca înainte. Oricum, în decursul istoriei sale, vinul a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să fie numai adevăr și interesele reale ale țării" (Giurescu, 1937, p. 59). Tocmai această profesiune de credință epistemologică l-a determinat pe Iorga să catalogheze noul curent drept "o școală de negare, o școală de cârtire, o școală de ofensă", care pângănește interesul patriotic producând o "istorie antinațională" (Iorga, 1936, p. 50; Giurescu, 1937, p. 47). Ciocnirea pasională dintre reprezentanții celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]