1,311 matches
-
Vindecătorul lor Îmi spuse că nu puteam să am decât gemeni după ce o Împuiasem pe Nunatuk pe ghețarul pe care toate neamurile mele Îl știau drept Gemenii. - Atunci, le-am zis, pe fată o s-o cheme Mare, iar pe băiat, Omăt. Așa, o să ținem minte mereu de unde se trag. În seara aceea am ținut sărbătoare pentru Mare, pentru Omăt și pentru uriașa mea Nunatuk, singura femeie care putea să aducă asemenea prunci pe lume. Am băut vin din acela pișcător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe care toate neamurile mele Îl știau drept Gemenii. - Atunci, le-am zis, pe fată o s-o cheme Mare, iar pe băiat, Omăt. Așa, o să ținem minte mereu de unde se trag. În seara aceea am ținut sărbătoare pentru Mare, pentru Omăt și pentru uriașa mea Nunatuk, singura femeie care putea să aducă asemenea prunci pe lume. Am băut vin din acela pișcător și am mâncat bucate nemaiîntâlnite. La Început, ne-au dat un fel de grăunțe alb-gălbui, cleioase, scoase din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lucrurile negândite se află dacă știi să te uiți la om. Auzi? - schimbă el vorba deodată. Ia hai să ne culcăm, că În curând se isprăvește noaptea. M-am dus la Nunatuk, care tocmai Îi ținea pe Marea și pe Omăt la țâțele ei lăptoase peste poate. Nu mă mai săturam să mă uit la ei În timp ce Nunatuk Îmi povestea cum o Învățase Hadat să bea vin din acela căruia oamenii de aici Îi spuneau bere. - Ca să am laptele mai gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gânduri. - Hadat mi-a spus că suntem peste patru mii de oameni. Ce-o Însemna asta? - Că suntem mulți și că se teme de noi. Am sărutat-o așa cum Îi plăcea, apoi m-am uitat iarăși la Marea și la Omăt. Deschideau când și când ochii și se uitau Înfricoșător dintr-o parte În alta, cu priviri goale, de parcă n-ar fi dorit să uite niciodată ce văzuseră În pântecul lui Nunatuk. Apoi, m-am Întins pe pământ și am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În alta, cu priviri goale, de parcă n-ar fi dorit să uite niciodată ce văzuseră În pântecul lui Nunatuk. Apoi, m-am Întins pe pământ și am tras o blană peste mine. I-am mai ascultat pe Marea și pe Omăt cum sugeau În gol, după care m-am gândit la semnul lui Kron. Blestematul de Enkim! Știuse mereu mai mult decât zicea că știe - făcuse nenorocitele alea de semne care nu erau altceva decât semnul lui Kron, adică semnul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iar fiul ei vrea să-mi ia viața. Odată și odată, asemenea Încrengătură de lucruri se va numi simetrie, dar În noaptea aceea, singurul meu gând a fost cum să scap cu viață fără să-i trezesc pe Marea, pe Omăt și pe draga mea de Nunatuk. Din nou am auzit zgrepțănitul. Afară bătea un vânticel care Îmi aduse la urechi niște șoapte Îndepărtate. Oare pusese Logon pândarii În sat, așa cum hotărâsem Înainte de chef? Deodată, pereții de stuf ai casei foșniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
m-aș mai fi privit dacă aș fi fost În alt trup. I-am lăsat pe ceilalți să aibă grijă de Logon, iar eu am luat-o spre casă, să văd de Nunatuk și de prunci. Of, of. Marea și Omăt sugeau la țâțele femeii mele, de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. Abia dacă se sinchisiră când mă auziră și Începură să-și rotească ochii, goi, care scrutau alte tărâmuri. Erau atât de pătrunși de ce zăreau, Încât Îmi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Kikil. Unu Începuse să alerge deja și spunea și el câteva vorbe, acolo. - Dar tot o să vreau să Învețe și glasul din minte, Îmi zise Enkim. Am mai sporovăit despre Unu, le-am spus și eu despre Marea și Omăt și tot așa, până ce n-am mai putut să mă prefac că nu mă interesa ce se Întâmplase. - Ia zi, Enkim, ce-a fost cu semnele alea pe care le tot lăsai În urma noastră? - Cu ce fel de semne să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
satul ridicat pe malul lacului abia se auzeau, amestecate cu boarea ușoară ce adia dinspre Miazănoapte. Unu se apropie cu pași nesiguri de Nunatuk și se apucă să gungurească. După o vreme, reuși să spună câteva vorbe: - Ma’ea, ‘apte. Omăt, ‘apte. Și Unu? Și Unu? - tot Întreba el, privind cu jind la gemenii care sugeau de zor la țâțele femeii mele. Se urcă pe burta lui Nunatuk, străduindu-se să-și facă loc Între Marea și Omăt. - Și Unu! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ma’ea, ‘apte. Omăt, ‘apte. Și Unu? Și Unu? - tot Întreba el, privind cu jind la gemenii care sugeau de zor la țâțele femeii mele. Se urcă pe burta lui Nunatuk, străduindu-se să-și facă loc Între Marea și Omăt. - Și Unu! Și Unu! - se ruga el dar, până la urmă, se lăsă păgubaș. Se lăbărță Între ceilalți doi prunci și, sorbind-o din ochi pe Nunatuk, se apucă s-o mângâie pe față. Mama Nunatuuuuk, mama Nunatuuuuk... tot spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vorbeau de alte lupte, Însă, nu de cea pusă la cale de noi. Runa se apropie și-l trase pe fiu-său deoparte. Unu se apucă să cârâie și să dea din picioare. - Unu v’ea la Ma’ea și Omăt! Unu v’ea ‘apte cu Ma’ea și Omăt. Of, of! Când se supăra, Își găsea totdeauna cuvintele trebuincioase. Am privit-o pe Nunatuk. Femeia mea. Cea care se schimba sub ochii mei. Cea care știa să-mi țină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la cale de noi. Runa se apropie și-l trase pe fiu-său deoparte. Unu se apucă să cârâie și să dea din picioare. - Unu v’ea la Ma’ea și Omăt! Unu v’ea ‘apte cu Ma’ea și Omăt. Of, of! Când se supăra, Își găsea totdeauna cuvintele trebuincioase. Am privit-o pe Nunatuk. Femeia mea. Cea care se schimba sub ochii mei. Cea care știa să-mi țină de cald. Urâta uriașă care avea grijă de mutul ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vântului ne repezeau În ochi fulgi tăioși. - Fie, spuse Barra după o vreme. Abia atunci am părăsit vatra din mijlocul satului și m-am dus la casa mea și a lui Enkim. Femeia mea Îi alăpta pe Marea și pe Omăt, În timp ce micuțul Unu se tot vâra Între ei. Runa stătea Într-un colț și Își Încorda arcul, de parcă se gătea de mers la vânătoare. - Tata? - se Întoarse Unu, cu ochi sclipitori, când Îmi auzi pașii. Se posomorî preț de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încorda arcul, de parcă se gătea de mers la vânătoare. - Tata? - se Întoarse Unu, cu ochi sclipitori, când Îmi auzi pașii. Se posomorî preț de câteva clipe, după care uită tot și se urcă pe burta femeii mele, Între Marea și Omăt, doar-doar ar prinde și el țâță. 42. Sunt Krog. Mă trag din lupi și trăiesc pe pământul nostru, laolaltă cu neamul meu. Pământul nostru se Întinde cale de o zi de mers prin văgăuni, văi, culmi și tăpșane pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum eram. - Hei! Sunt Krog! M-am Întors! Uite: am femeie și prunci! - le-am spus eu, râzând, și am luat-o pe după umeri pe Nunatuk a mea, care Îi ținea În brațe pe coțcarii ăia doi de Marea și Omăt. Unul dintre oameni se ridică și se apropie de mine, temător. - Krog, da, știm bine cine ești! L-ai făcut una cu pământul pe Scept! - Scept a fost un om de nădejde, dârz precum lupul Înfometat. Zace Îngropat În câmpiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a rămas În minte. După ce s-a lăsat seara și am intrat În gaura ce avea să-mi fie de-aici Înainte casă, l-am văzut pe Unu cum scrijelea ceva În țărâna de lângă vatră. Îi chemase pe Marea și Omăt lângă el și le tot spunea: - Aici e Krog, și le arăta semnul pe care Îl făcuse de atâta amar de ori Enkim, de ajunsesem să-l bănuiesc că mă dă la troc lui Scept. Iar aici, le arăta el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trad. de Patrick Camiller, introducere și note de Radu Ioanid, Chicago, Ivan R. Dee in association with the United States Holocaust Museum, 2000). Această din urmă scriere, apărută integral mai Întîi În România (Jurnal, 1935‑1944, text stabilit de Gabriela Omăt, prefață și note de Leon Volovici, București, Editura Humanitas, 1996), circula În copie dactilografiată În mediile evreiești, dar - din nefericire - nu și În mediile românești. Apariția ediției americane Îngrijite de Radu Ioanid a Închis oarecum cercul: Ioanid a preluat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
argintii se învârtesc și se răsucesc prin toate hârtoapele din centru și după multe manevre, opresc în fața sediului Ministerului de Externe. Thoughtful ca întotdeauna, ministrul a pus trei aurolaci din zonă să dea la lopată și să degajeze curtea de omătul și noroiul depuse peste tot încă de la Intrarea Maicii Domnului, când a căzut prima zăpadă din iarna asta. Pe la prânz, nemulțumit de rezultat, a mai pus și trei femei de serviciu să măture și să dea cu nisip. Supuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pretutindeni, pe pârtie glasurile intense ale omuleților se înalță în văzduh animând cel mai sălbatic anotimp. Pentru o viață de copil, iarna poate însemna timpul durerii intense când guturaiul sau febra ne ceartă că ne-am jucat prea mult în omătul moale și alb ca spuma laptelui, în cel mai fe ricit caz... sau poate supărarea că Moș Crăciun n a avut tolba plină ca pentru alții din cauza bani lor ce nu ajung, a taxelor prea mari sau a faptului că
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
sfârsit... Încearcă să doarmă... Scrisoarea din urmă... 2013... In Ajunul Bobotezei... Ger de crapă pietrele... Iorgu cu halat pe umeri, cu mâinile încrucișate la piept, făcea pași rari prin cameră, până la fereastră, aruncând câte o privire afară. Iarnă grea și omăt de vreo cinci palme. Incă de la Sf. Nicolae a început cu o fulguială, iar din Ajunul Crăciunului, când s-au pornit ninsorile, zăpada s-a așternut încet-încet, aproape neîntrerupt și a ținut până la Blagoslovenie. -S-a dus și... 2012, își zise
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și se așeză în pat. Și, ca doborât de gânduri, fără putință de a se împotrivi, pleoapele îi căzură grele, ochii i se împăienjeniseră nedeslușit, asemeni unui vis, și alunecă într-un somn adânc, ușor și lin, ca sania pe omătul moale. Era un somn care părea să dureze de ani întregi, un somn greu ca plumbul, pierdut în noaptea necunoscută. ...Se simțea legat fedeleș și cu un căluș în gură; nu putea deschide ochii, pleoapele îi cădeau grele, iar gândurile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
către soclul Prezidiului Plenarei, și cele patru binecunoscute personaje: Gabi cel Norocos, Dulcele Doru, Fiorosul Marcel și Relu Înmiresmatul. Adulmecară aici, își vârâră boticurile umede și mucilaginoase în gențile ministeriale, burdușite cu rapoarte, se bătură, precum cu niște bulgări de omăt, cu pixurile și blocurile de hârtie, cu ajutorul cărora, sârguincioși, demnitarii își transcriseseră indicațiile prețioase sacadate de Conducătorul Statului și, tot războindu-se, se treziră adăpostindu-se, pentru câteva momente, fiecare, sub patru pupitre corespunzătoare, din cazematele cărora niciunul nu găsea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Alexandriei treceau zi și noapte căruțe și sănii pline cu saci. În zori, se întorceau negustorii de la București, burdușiți de parale. 158 Au mai stat până au început iar niște viscole. Iarnă grea. Toată câmpia Munteniei era acoperită de un omăt gros și șoselele se înfundaseră. Noaptea cădea repede. Pungașii jucau stos la căldură. Căsca Florea de plăcere: - Ce bine e... - Bine, ai? ,,." - Așa să-mi fie toată viața! - Îți zice oasele bodaproste... Auzeau chiotele vântului de afară. Pe geamuri se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chelneri și alți negustori, dar Sandu și Nicu-Piele au terminat repede cu ei. Până să vină sergenții, au plecat cu trăsurile în goană, veseli... Săptămâna brânzei Cine să-i țină minte? Băteau vânturile peste locul sălbatic, veneau zăpezile, duium de omăt, apoi primăverile. Zilele treceau, gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în nuntă, cădea cum e mai bine. Câmpia dreaptă și înghețată se însufleți deodată. La început nu știură ce era. Parcă la capătul ei cel mai depărtat ar fi alergat o herghelie de cai. Vântul tăie iute fața încremenită a omătului și mișcă țurțurii cenușii ai pădurii. Se făcu din nou liniște, ca și când cineva și-ar fi tras sufletul, apoi zăpada fu spulberată pe neașteptate și ridicată în niște perdele albe și înalte care se prăbușeau. Țiganii fură orbiți o clipă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]