1,798 matches
-
apoi prin cea a lui Efrem Sirul, autor foarte productiv, ale cărui omilii au fost repede traduse în greacă. în secolul al V-lea, încep să apară și în omiletica greacă forme care precedă kontakion-ul. Astfel este, de exemplu, o omilie care se găsește între cele ale lui Proclus din Constantinopol și care i-a fost atribuită și lui Ioan Hrisostomul, intitulată Laudă (Enkomion) Fecioarei Maria. Opera conține două dialoguri, unul între Maria și Iosif, celălalt între Maria și Gabriel, sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
B, C) și dublu (AA, BB, CC); sînt construite cu omotonie finală și rimă. Ansamblul pare să fie o formă poetică siriacă adaptată la limba greacă. Dialogul inserat aici este cu siguranță o interpolare, dar datează din aceeași perioadă cu omilia (secolul al V-lea) și se putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori a căror producție dovedește răspîndirea tipului de omilie în proză ritmată sînt, în afară de Proclus din Constantinopol, Vasile din Seleucia și Pseudo-Eusebiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fie o formă poetică siriacă adaptată la limba greacă. Dialogul inserat aici este cu siguranță o interpolare, dar datează din aceeași perioadă cu omilia (secolul al V-lea) și se putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori a căror producție dovedește răspîndirea tipului de omilie în proză ritmată sînt, în afară de Proclus din Constantinopol, Vasile din Seleucia și Pseudo-Eusebiu din Alexandria. în aceste compoziții, cateheza și comentarea Scripturii trec, firește, pe planul al doilea. Episoadele biblice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
inserat aici este cu siguranță o interpolare, dar datează din aceeași perioadă cu omilia (secolul al V-lea) și se putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori a căror producție dovedește răspîndirea tipului de omilie în proză ritmată sînt, în afară de Proclus din Constantinopol, Vasile din Seleucia și Pseudo-Eusebiu din Alexandria. în aceste compoziții, cateheza și comentarea Scripturii trec, firește, pe planul al doilea. Episoadele biblice sînt tratate ca materie pentru povestire, pentru crearea de dialoguri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în aceste compoziții, cateheza și comentarea Scripturii trec, firește, pe planul al doilea. Episoadele biblice sînt tratate ca materie pentru povestire, pentru crearea de dialoguri și de descrieri, și constituie tot atîtea dovezi de măiestrie artistică. în dialoguri, autorul de omilii nu se mai mulțumește să aducă în scenă personajele tradiționale, deoarece în scenele ce descriu Patimile sau învierea lui Lazăr mai apar și Moartea, Belial sau Infernul. Uneori, găsim și scene scabroase, ca în povestea ispiritii lui Iosif, sau descrieri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cum este cel al Sarei care plînge pentru că se așteaptă ca Isac să fie omorît, sau cel al văduvei din Sarepta care îl acuză pe Ilie că a provocat moartea fiului ei. Multe dintre aceste teme sînt specifice producției de omilii din Siria și se găsesc, de exemplu, la Efrem. Toate acestea arată cît de strînse și de fecunde erau raporturile dintre omilie și liturghie, căreia aceste scene îi erau destinate. Se pare chiar că primele contacte cu omiletica siriacă sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îl acuză pe Ilie că a provocat moartea fiului ei. Multe dintre aceste teme sînt specifice producției de omilii din Siria și se găsesc, de exemplu, la Efrem. Toate acestea arată cît de strînse și de fecunde erau raporturile dintre omilie și liturghie, căreia aceste scene îi erau destinate. Se pare chiar că primele contacte cu omiletica siriacă sînt reperabile într-o omilie a lui Grigorie de Nyssa, cea Despre natura divină a Fiului și a Duhului Sfînt, rostită în jurul anului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se găsesc, de exemplu, la Efrem. Toate acestea arată cît de strînse și de fecunde erau raporturile dintre omilie și liturghie, căreia aceste scene îi erau destinate. Se pare chiar că primele contacte cu omiletica siriacă sînt reperabile într-o omilie a lui Grigorie de Nyssa, cea Despre natura divină a Fiului și a Duhului Sfînt, rostită în jurul anului 383, care a suferit poate, influența lui Efrem. Omiletica siriacă a avut succes și s-a răspîndit atît de mult și datorită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mult și datorită accentuatului său caracter pastoral și moral, ce își găsește un corespondent în lumea greacă doar în omiletica lui Ioan Hrisostomul care, de altfel, era siriac. Hrisostomul a avut mare succes și în cercurile siriace, iar multe dintre omiliile sale au fost traduse în siriacă. Dacă definirea dogmei este sarcina specialiștilor, teologia morală intră în sarcina tuturor celor care se îngrijesc de suflete, și de cea mai mare atenție se bucură marile teme ale mîntuirii și întoarcerii Domnului, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tuturor celor care se îngrijesc de suflete, și de cea mai mare atenție se bucură marile teme ale mîntuirii și întoarcerii Domnului, care rămîn fundamentale și mai tîrziu, de exemplu la Roman Melodul. De altfel, nu fără motiv, Roman scrie omilii dogmatice numai atunci cînd are ocazia, și o face fără talent și originalitate, însă e puternic influențat de Vasile din Seleucia, de Efrem și de Ioan Hrisostomul. „Dacă Biserica siriacă și-a extras esența dogmaticii sale, fie ea ortodoxă sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Seleucia, de Efrem și de Ioan Hrisostomul. „Dacă Biserica siriacă și-a extras esența dogmaticii sale, fie ea ortodoxă sau eretică, din lumea greacă, și-a pus, în schimb, amprenta asupra spiritualității acesteia prin adaptarea de către greci a formelor imnului, omiliei dramatice și, mai ales, kontakion-ului” (Grosdidier de Matons). Imnul și kontakion-ul datează cam din aceeași perioadă (imnuri anonime au fost foarte răspîndite încă din secolul al V-lea), iar kontakion-ul pare să fi apărut puțin mai tîrziu), și amîndouă au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Melodul, și nici măcar posterior perioadei sale de tinerețe, pentru că are elemente comune cu unul din primele imnuri ale acestuia, cel Despre ispitirea lui Iosif. Autorul e influențat de teologia conciliului de la Efes, cunoaște versiunea greacă a scrierilor lui Efrem și omiliile lui Vasile din Seleucia: acest lucru ne trimite, încă o dată, către cultura siriacă; a fost compus probabil în ultimele decenii ale secolului al V-lea și primele decenii ale celui de-al VI-lea. Unii i l-au atribuit chiar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cercetător de primă mărime ca Maas. Oricum, e ușor de dovedit că poetul a reutilizat elemente prezente la Vasile din Seleucia și la Ioan Hrisostomul, a cărui operă era deja răspîndită în secolul al V-lea; uneori, Roman folosește și omilii pseudo-hrisostomice și, invers, imnurile lui au devenit model pentru acestea. Multe alte elemente doctrinale erau deja intrate în tradiție, și nu trebuie să ne gîndim că Roman le-ar fi împrumutat de la un autor anume. Probabil că Roman are ceva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui au devenit model pentru acestea. Multe alte elemente doctrinale erau deja intrate în tradiție, și nu trebuie să ne gîndim că Roman le-ar fi împrumutat de la un autor anume. Probabil că Roman are ceva în comun și cu omiliile grecești ale lui Efrem și ale școlii sale; se știe puțin în acest moment despre omiliile în siriacă. Grosdidier de Matons conchide că o influență sigură poate fi dovedită numai în ce privește raportul dintre Vasile din Seleucia și Roman. în afară de aceste
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu trebuie să ne gîndim că Roman le-ar fi împrumutat de la un autor anume. Probabil că Roman are ceva în comun și cu omiliile grecești ale lui Efrem și ale școlii sale; se știe puțin în acest moment despre omiliile în siriacă. Grosdidier de Matons conchide că o influență sigură poate fi dovedită numai în ce privește raportul dintre Vasile din Seleucia și Roman. în afară de aceste imitații, activitatea poetului s-a bazat, în mod logic, pe cele mai cunoscute texte din Scripturi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sub formă de compendiu prin consonanța Evangheliilor, unde chiar titlul trezește nedumeriri în privința semnificației exacte a scrierii. Recent, M. Aubineau, acest mare savant și investigator de manuscrise, a descoperit în manuscrisul sinaitic grecesc 492, din secolul al IX-lea, două Omilii pentru Paști ale lui Hesychius de Ierusalim, unde e glorificată Crucea lui Cristos și este expusă și cristologia autorului. Hesychius era mai apropiat de școala din Alexandria decît de cea din Antiohia. Hesychius nu a scris doar opere de exegeză
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Lui Teodul, despre cumpătare și virtute, alcătuită din două centurii de sentințe. Ea ar putea să aparțină, eventual, unui Hesychius care era abate în peninsula Sinai în secolul al VI-lea sau al VII-lea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii, dintre care două sînt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sînt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacob. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344; 93, 787-1480; SChr 187, 1972 (M. Aubineau: pentru Omiliile de Paști, împreună cu alte omilii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Este incertă apoi autenticitatea unor omilii, dintre care două sînt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sînt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacob. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344; 93, 787-1480; SChr 187, 1972 (M. Aubineau: pentru Omiliile de Paști, împreună cu alte omilii cu subiect analog ale lui Vasile din Seleucia, Ioan din Berit etc.); M. Faulhaber, Hesychii Hierosolymitani Interpretatio Isaiae Prophetae, Freiburg i. Br., 1900. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., pp. 257-261; G. Mercati, Note di letteratura biblica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omilii, dintre care două sînt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sînt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacob. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344; 93, 787-1480; SChr 187, 1972 (M. Aubineau: pentru Omiliile de Paști, împreună cu alte omilii cu subiect analog ale lui Vasile din Seleucia, Ioan din Berit etc.); M. Faulhaber, Hesychii Hierosolymitani Interpretatio Isaiae Prophetae, Freiburg i. Br., 1900. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., pp. 257-261; G. Mercati, Note di letteratura biblica e cristiana antica, Studi e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în diverse Catenarii de exegeze ale Vechiului și Noului Testament. I se atribuie unele observații despre Psalmi și Daniel, mai numeroase acestea din urmă, care derivă probabil dintr-un comentariu propriu-zis ce s-a pierdut sau dintr-un ciclu de omilii consacrate respectivului text profetic. Dintre acestea, o parte însemnată este dedicată povestirii Suzanei și, în ansamblu, constituie dovada unui interes accentuat pentru conținutul moral al cărții. Există și fragmente de exegeză ale primului capitol din Matei, însă mai amplu și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au confirmat faptul că exegeza lui Procopius consacrată Facerii și Ieșirii conține material provenit de la Filon din Alexandria, al cărui text grec nu s-a păstrat, în timp ce exegeza la Iosua Navi, cel puțin în partea a doua, are la bază omiliile lui Origen consacrate cărții respective. Alți autori pe care s-a sprijinit Procopius pentru a-și alcătui comentariul ar fi Chiril al Alexandriei și Teodoret al Cyrului (cu Chestiuni legate de Octateuh), în timp ce pentru Cartea Facerii ar fi fost folosite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Origen consacrate cărții respective. Alți autori pe care s-a sprijinit Procopius pentru a-și alcătui comentariul ar fi Chiril al Alexandriei și Teodoret al Cyrului (cu Chestiuni legate de Octateuh), în timp ce pentru Cartea Facerii ar fi fost folosite Omiliile despre Hexameron ale lui Vasile cel Mare. Alte catenarii compilate de Procopius sînt: - Despre cele patru cărți ale Regilor și despre cele două cărți Paralipomena, care s-a pierdut aproape în întregime, cu excepția cîtorva citate și a unui extras din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a făcut "inseminarea" ideilor creștine în cele două importante limbi ale Europei: greaca și latina. într-adevăr varietatea stilistică este remarcabilă, în ciuda mesajului unic, cel creștin: epistole (un fel de îndrumar de la distanță), evanghelii (se vorbește de specificitatea "stilului evanghelic"), omilii, didahii, ode, predici, ori un gen conținând aglomerări biografice expuse disjunctiv, numit "faptele lui..." Spre sfârșitul perioadei apar și poemele (Odele lui Solomon, Oracolele). în ce privește transpunerea învățăturilor creștine în greacă și latină, antologia relevă rolul lui Origene și, respectiv, al
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
Apariția Bibliei de la București coincide cu maturizarea limbii române. Difuzată masiv prin tipar, răspunzând exigențelor vorbitorilor de limbă română din toate părțile teritoriului românesc, cartea a însemnat, totodată, ieșirea textului scriptural din preocupările nemijlocite ale scriitorilor români. Chiar autorii de omilii, cum este Antim Ivireanul, acordă o mai mică importanță textuală pericopei evanghelice propriu-zise, rareori citată în textul oratoric, și o mult mai mare atenție creației omiletice originale. Traducerile ulterioare ale Bibliei, în afară de necesarul proces de actualizare lingvistică, au marcat și
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
exegeză nu are încă aspectul metodic și științific pe care îl va avea la Origen; ea rămâne înainte de toate pastorală și liturgică”. Comentariul la Daniel (Com. Dan.) nu se prezintă ca un comentariu propriu‑zis, ci ca o serie de omilii referitoare la împrejurări istorice și liturgice bine determinate, dar greu de reconstituit. În fiecare pagină se simte prezența unui anumit public, care nu are totuși același tip de interes și nici aceeași anvergură intelectuală ca cel al lui Origen. Hipolit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]