5,742 matches
-
practică în mod obișnuit improvizația, în limitele îngăduite de tipologia tradițională, și acceptă foarte adesea sensul literal. „Alexandrinii” - în speță Clement și Origen - formați la școala polemicii antignostice, dispun de o metodă hermeneutică extrem de bine pusă la punct și extrem de omogenă. Improvizația, în limitele tradiției, practicată de „asiatici” este înlocuită, în cazul „alexandrinilor”, cu o improvizație „artistică”, de virtuozitate, al cărei sens nu este autentificat de o tradiție, ci de o logică alegorică, străină uneori de „partitura interpretată”, dar familiară exegetului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dar, evocându-le pe văduve (uneori cu detalierile necesare), fac destul de rar efortul - excepțiile ar fi uneori reprezentate de volumele ce adună comunicări rostite la colocvii ori sesiuni științifice dedicate - de a le izola într-o categorie, într-un grup omogen și omogenizate prin statut, particularități, funcții. O „istorie pluralistă” Georges Duby și Michelle Perrot n-au nici o îndoială (în Écrire l’histoire des femmes, scurt Cuvânt înainte la unul din tomurile Istoriei femeilor în Occident 3) că cercetarea trecutului femeilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
remarcabile cele consacrate unei Antichități „feminine”; vezi mai jos în această carte), și-au șlefuit din mers uneltele, seturile de concepte, unghiurile de analiză, sunt departe de a fi izbutit să clarifice această problematică deosebit de complexă. Aplecați asupra acestei categorii omogene (pentru vremea veche discriminarea ar putea fi socotită drept factor coagulant), îndemnați în ultimul timp și de mișcările feministe (deloc de neglijat sub raportul înrâuririlor), istoricii (bărbați dar și tot mai multe femei) au fost nevoiți să țină cont de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
jurnal, și „repertoriu”, și culegere de proze scurte. De fapt, mai toate scrierile lui S. au un statut hibrid, iar încercările de sistematizare rămân în mare măsură arbitrare. Dar, cu toată diversitatea componentelor sale, opera e remarcabil de unitară și omogenă, poate prea omogenă, suscitând, sub acest raport, rezervele criticilor, care i-au reproșat uneori monotonia, repetitivitatea: „Noi metri - după vorba lui Călinescu - din același sul de stofă” (Eugen Simion) sau „Această «comedie a literaturii» [...] născută ca o reacție la stereotipie
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
și culegere de proze scurte. De fapt, mai toate scrierile lui S. au un statut hibrid, iar încercările de sistematizare rămân în mare măsură arbitrare. Dar, cu toată diversitatea componentelor sale, opera e remarcabil de unitară și omogenă, poate prea omogenă, suscitând, sub acest raport, rezervele criticilor, care i-au reproșat uneori monotonia, repetitivitatea: „Noi metri - după vorba lui Călinescu - din același sul de stofă” (Eugen Simion) sau „Această «comedie a literaturii» [...] născută ca o reacție la stereotipie, imobilitate și automatism
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
a argumentelor „clevetitorilor” nu reușește să spulbere impresia de reacție umorală a unei personalități animate de mesianismul neoromantic, din perspectiva căruia trecutul trebuie să fie drapat într-un eroism de paradă, iar țărănimea să fie prezentată ca o clasă socială omogenă și idilică. Se retipăresc acum poeme de Coșbuc (Non omnis moriar), alături de texte ale unor noi poeți, Ecaterina Pitiș, C. Sp. Hasnaș, I. M. Marinescu, Mihail Săulescu (debut în 1906), A. de Herz (debutează în 1906, folosind și pseudonimul Dinu
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
fapt organic și unul ideal, care să fixeze decizia limitei inferioare sau superioare a unor exigențe; b) prezența la un individ a caracterelor structurale, fiziologice sau biochimice, a căror măsură este fixată convențional de o valoare centrală a unui grup omogen (vârstă, sex etc.); c) situația unui individ în raport cu media pentru fiecare caracter considerat, atunci când s-a construit curba de distribuție calculată; d) consecințele absenței handicapului. Tot legat de normalitate, există, după G. Canguilhem, mai multe concepte și niveluri: a) conceptul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
8 Comunitatea umană și mediul social 1. Comunitatea umană Comunitatea umană este grupul social-uman de indivizi, eterogen constituit, care este considerat ca atare prin dispunerea în cadrul sistemului social. Ea nu trebuie confundată sau identificată cu societatea umană, nici cu grupul omogen și diferențiat. Comunitatea este o structură socială globală, cu elemente eterogene în compoziția sa. Ea ocupă un același spațiu social, are aceleași norme sociale și funcții, dar acestea sunt impuse din afara grupului de indivizi, dinspre structurile sociale instituționalizate. Comunitatea reunește
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
referitor la problemele speciale care se pun referitor la sănătatea mintală și boala psihică a comunității social-umane și, legat de acestea, la problema măsurilor de igienă mintală care se impun. Comunitatea, deși aparent ar trebui considerată ca având un caracter omogen, este constituită din elemente sociale diferite, reunite prin aceleași interese, activități, funcții sociale și dispunerea în același spațiu ambiental. Ceea ce este deosebit de important pentru starea de sănătate mintală și boală psihică a comunităților social-umane sunt raporturile interne ale acestor grupări
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
vin fie în căutare de lucru, fie ca să se piardă în anonimatul vieții citadine: delincvenți, aventurieri, psihopați sau sociopați, emigranți, muncitori sezonieri etc. Acest „val de populație” cu caracter migrator face ca viața și comunitatea umană citadină să nu fie omogene și, în plus, prezintă pericolul unui amestec dăunător funcțiilor sociale, instituțiilor și relațiilor umane. Se pun probleme de adaptare a noilor indivizi, cum în egală măsură se pune problema receptării acestora în comunitatea existentă. Studiile de epidemiologie psihiatrică au menționat
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de sănătate mintală, fapt care face ca ele să reprezinte premizele posibile ale apariției și dezvoltării unor tulburări psihice. Aceste puncte de vedere le regăsim și la Ch. Bühler, care afirmă că etapele vieții sunt „perioade psihobiologice”, bine individualizate, relativ omogene și unitare separate între ele prin mai multe crize psihobiologice, cu repercusiuni asupra individului sau a vieții sociale a acestuia. Pentru Ch. Bühler, acestea sunt următoarele: momentul nașterii individului, de care se leagă: problema originii și a destinului individual, studiată
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
actele criminale se leagă de traumatisme infantile, complexe nerezolvate, frustrări și carențe emoționale, toate având la bază o copilărie dificilă și inadaptată, evidentă mai ales în primele manifestări de tip delictual ale adolescenților (Heuyer). Crima și criminalii nu reprezintă forme omogene de manifestare sau de personalitate. În privința aceasta, se impune o clasificare a lor în sensul extragerii unor aspecte caracteristice. Sintetizând datele din literatură, A. Porot face o clasificare a criminalilor, luând în discuție toate aspectele legate de determinism și constituția
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în care particula efectuează oscilații întreținute de amplitudine constantă si cu frecvența forței periodice exterioare, numite oscilații forțate. Ecuația diferențială este In matematică se demonstrează că soluția generală a ecuației cu partea dreaptă se compune din. soluția generală a ecuației omogene corespunzătoare (fără partea dreaptă), plus o soluție particulară a ecuației complete. Soluția generală a ecuației omogene, fără membru drept, reprezintă oscilațiile libere (proprii) care au fost studiate în paragraful precedent. Soluția particulară a ecuației complete reprezintă tocmai oscilațiile forțate care
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]
-
oscilații forțate. Ecuația diferențială este In matematică se demonstrează că soluția generală a ecuației cu partea dreaptă se compune din. soluția generală a ecuației omogene corespunzătoare (fără partea dreaptă), plus o soluție particulară a ecuației complete. Soluția generală a ecuației omogene, fără membru drept, reprezintă oscilațiile libere (proprii) care au fost studiate în paragraful precedent. Soluția particulară a ecuației complete reprezintă tocmai oscilațiile forțate care rămân în regimul permanent, după stingerea oscilațiilor proprii (datorită factorului exponențial descrescător e-bt). Soluția particulară a
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]
-
și poate fi tot atât de deterministă ca și cea dinamică. Particularitatea esențială a legilor statistice izvorâtă din faptul că acestea acționează în fenomenele de masă, unde întregul este determinat de unitatea părților componente - se reflectă în exprimarea comportării ansamblului de unități omogene și nu a fiecărei unități în parte. În mod corespunzător, legea statistică se realizează ca o tendință predominantă, ca o necesitate care își croiește drum printr-un număr foarte mare de contingențe și care se manifestă în aceste contingențe ca
Aplicaţii ale statisticii matematice. In: Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
cantitate de iodoform (cât se ia pe vârful spatulei bucale). Lângă eugenol se depune o cantitate de oxid de zinc din care se adaugă inițial o cantitate mare, amestecându-se cu o spatulă de ciment până se realizează o consistență omogenă, smântânoasă. Spatularea se face cu energie, pe o suprafață dură (blatul din stânga unitului dentar din suprafața de activitate a asistentei). Pasta realizată se strânge cu spatula și se depune la marginea plăcuței de sticlă de unde medicul încarcă cu acul Lentullo
ASISTENTA MEDICALĂ ÎN ECHIPA STOMATOLOGICĂ. In: Asistență medicală în echipa stomatologică by Kamel Earar () [Corola-publishinghouse/Science/293_a_590]
-
feminine gravetiene în cinci grupe, în funcție de repartiția geografică: grupa pirineo-aquitană, renano-danubiană, italiană, rusă și siberiană. Diviziunea geografică sa dovedit utilă, deoarece statuetele din fiecare grupă s-au individualizat prin trăsături morfologice și tehnice comune. Grupa pirineo-aquitană. Reprezintă un ansamblu deosebit de omogen. Chiar dacă este vorba de figurații în ronde-bosse (Lespugue, Tursac, Sireuil) sau în basorelief (Laussel, Abri Pataud), stilul este uniform: sunt, în cea mai mare parte reprezentări, cu regiunea bazinului, abdomenului și feselor hipertrofiate, în timp ce capul, bustul și membrele sunt neglijate
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
au fost numite claviformele, provenind din peșterile din munții Cantabrici și Pirinei, sunt o probă a tradiției artistice comune a vânătorilor magdalenieni din Europa Occidentală. Comparația acestor forme, puternic simplificate, ale corpului feminin ilustrează, pe de o parte, concepția artistică omogenă (trunchi simplificat și fese accentuate), pe de altă parte, o varietate surprinzătoare a formelor astfel simplificate, pentru că ele sunt asemănătoare, dar niciodată identice. Arta mobiliară Din arta mobiliară a acestei perioade provin figurile gravate pe diferite materiale, femeile numite „Poursuite
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
motive feminine de la Gönnersdorf, acestea au fost găsite în asociere cu alte materiale arheologice (industrie litică și osoasă, faună), ceea ce exclude utilizarea lor în scopuri exclusiv simbolice. Fr. d′Errico (2001) susține funcția de pavaj a spațiului, demonstrată de distribuția omogenă și aliniamentul orizontal. În condițiile în care argumentele care să susțină una din aceste teorii nu au fost niciodată unanime, o parte a preistoricienilor admit că arta se înscrie într-un context de ceremonii în care intervin practici magice și
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
Noua Guinee cu cele paleolitice, a neglijat total contextul descoperirilor. prezentismul: teoriile fondate pe comparatism implică o anumită contracție a timpului, o perspectivă anistorică, deoarece comparațiile apropie o societate paleolitică și una actuală; omogenizarea: aceste teorii au elaborat o vedere omogenă și utopică a vânătorilor-culegători din Paleoliticului superior, considerându-le o simplă extensie a „prezentului etnografic”. Toate aceste critici au fost foarte bine rezumate de M. Conkey (1984): rezultatul tuturor acestor teorii a fost de a crea o imagine utopică omogenă
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
omogenă și utopică a vânătorilor-culegători din Paleoliticului superior, considerându-le o simplă extensie a „prezentului etnografic”. Toate aceste critici au fost foarte bine rezumate de M. Conkey (1984): rezultatul tuturor acestor teorii a fost de a crea o imagine utopică omogenă a Paleoliticului superior, considerat ca o perioadă de înflorire a artei și simbolismului. Noi ne regăsim practic în acest trecut, prin descrierea grupelor Paleoliticului superior printr-o analogie decontextualizată cu vânătorii-culegători actuali, considerați ca structuri ecologice, amorfe social și bine
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
ne trăiască!// Moartea lor pe scenă e atât de naturală,/ Încât, pe lângă perfecțiunea ei,/ Cei de prin cimitire,/ Morții adevărați,/ Grimați tragic, o dată pentru totdeauna/ Parcă mișcă”. Oricât de variate, poemele se nutresc din aceleași obsesii. Și, invers, oricât de omogene, ele îngăduie modulații surprinzătoare. Iată, de pildă, în registrul tematic al poeziei erotice, câtă diferență între lirismul decantat prin filtrul fin de autoironie din Tușiți (1970): „Mă bătea prea tare soarele/ Și te-am pus în geam/ Ca pe o
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Europei, unde adoptarea standardelor europene în domeniul dezvoltării regionale părea indispensabil succesului aderării, reprezentate prin capitolul 21 de negociere. Astfel, putem întâlni regiuni de dezvoltare în toate țările în curs de aderare, chiar și în cele mai mici și mai omogene dintre ele. Această dimensiune normativă a regionalizării poate fi înșelătoare. Nu trebuie uitat că în statele europene în care există un sistem instituțional puternic și unde regiunile reprezintă în prezent noi comunități teritoriale dezvoltarea acestora nu a fost determinată de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
statele în curs de aderare. Termenul regiune a fost definit în mod diferit chiar de instituțiile europene. Consiliul Europei desemnează regiunea ca fiind „un interval de dimensiuni medii susceptibil de a fi determinat geografic și care este considerat ca fiind omogen”. Pe de altă parte, Uniunea Europeană definește regiunea mai degrabă din punct de vedere administrativ, „Regiunea este entitatea situată imediat sub nivelul guvernului central, având putere politică reprezentată de existența unui consiliu ales sau a unei asociații ori a unui organism
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
activismului latent”, este indiferentă la modelul culturalist și respinge teoria culturii de clasă. Clasa nu contează O consecință importantă a analizelor este respingerea ipotezei habitusului sau a culturii de clasă. Subiecții din toate cele trei categorii de bază sunt distribuiți omogen din punctul de vedere al originii lor sociale, ceea ce face neplauzibilă teza potrivit căreia orientarea către activismul social sau leadership ori, invers, pasivitatea și retragerea sunt specifice ethosului unei clase sau al alteia. Dacă această ipoteză găsește susținere în Occident
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]