935 matches
-
vol., 1871-1877), lucrare care se caracterizează prin latinism exagerat. După eșecul acestei încercări, Academia a încredințat sarcina de a elabora dicționarul limbii române lui B.P. Hașdeu. Acesta concepe un dicționar de proporții vaste, cu caracter etimologic, istoric, folcloric, dialectal și onomastic, intitulat "Etymologicum Magnum Romaniae", din care au apărut numai trei volume (1886-1893), cuprinzând litera A și parte din B; conducerea lucrării a fost apoi încredințată lui Al. Philippide și, în sfârșit, lui S. Pușcariu. Acesta a publicat, între 1906 și
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
Moșoiu” fiind cea mai nouă parte a cartierului Șchei în urma așezării pe aceste meleaguri a românilor izgoniți din Apața și Crizbav de către Sigismund de Luxemburg în secolul al XIV-lea. Junii Roșiori constituie un grup care, prin accesoriile costumului și onomastică, amintește de Războiul de Independență din 1877-1878. Grupul Junilor Roșiori a fost fondat în 1908 prin scindarea Societății Junilor Naționali Albi, din care s-au desprins cacovenii care astfel au organizat un grup separat. În procesiunea festivă la Pietrele lui
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
205 267. ISSN: 0170 8007. 15. Das choronymische Mikrosystem des Rumänischen. Eine historische Darstellung, în vol.: Wolfgang Ahrens, Sheila Embleton, André Lapierre (eds), Names în Mulți Lingual, Multi Cultural and Mulți Ethnic Contact. Proceedings of the 23rd Internațional Congress of Onomastic Sciences, August 17 22, 2008, York University, Toronto, Canada, Published by York University, Toronto, Canada, 2009, p. 740 750. ISBN: 978 1 55014 521 2. 16. Le nid ethno choronymique «juif» en roumain. Approche historique et systématique, în Maria Iliescu
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Raum, comunicare prezentată la “Kolloquium des Balkanromanistenverbandes”, Berlin, 6 7 Mai 2005. 8. Ethnonimie roumaine. Dictionnaire historique des noms de peuples et de pays en roumain. Présentation d’un projet, comunicare prezentată la al XXII lea Congres Internațional de Stiinte Onomastice, Pisa, 28 aug. — 4 sept. 2005. 9. Orthographische Inkonsequenz mit konfessioneller Motivation: I(i)sus H(ch)ristos, comunicare prezentată la ediția a IV a a colocviului «Forum România», organizat de Österreischische Ost- und Südosteuropa-Institut, Viena, 29 30 noimebrie, 2006
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
l-au tratat pe Fărcășanu cu o dușmănie perpetuă, chiar și în emigrație. În toamna anului 1945, Mihail Fărcășanu a participat, din partea Tineretului Național Liberal, la organizarea marei manifestații care a avut loc în Piața Palatului, la 8 noiembrie, ziua onomastică a regelui, manifestație care a fost brutal reprimată de forțele comuniste. Rapoartele organelor de siguranță au scos în evidență rolul lui Mihail Fărcășanu și al lui Constantin Bebe Brătianu. În ultima zi a anului 1945 au sosit la București delegații
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
de către inginerul moldovean Gheorghe Asachi (1788-1869). Fondurile pentru realizarea obeliscului, însumând 2.225 de galbeni, au fost obținute prin subscripție publică de la marea boierime și înaltul cler. Construcția obeliscului a început cu mare grabă la 8 noiembrie 1834 (de ziua onomastică a domnitorului), când s-a pus piatra de fundație și cutia cu anaforaua semnată de boierii Divanului și de cler. Ca urmare a faptului că realizarea monumentului era în întârziere, la data de 28 aprilie 1836 arhitectul vienez Johann Freiwald
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
internarea sa în infirmeria lagărului. Eliberat la 23 aprilie 1964, Derdena Mihai își însușește și numele de botez al tatălui său, Stere, ca, în acest fel, să se deosebească de un nepot de frate (botezat tot Mihai ca să-l pomenească onomastic pe unchiul său, despre care se zvonise că decedase încă din 1957, de tuberculoză pulmonară, în penitenciarul Jilava). Își continuă, din 1967 până în 1969, studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București, prin cursuri fără frecvență, devenind profesor de
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
se pot descifra mai multe funcții secundare subordonate funcției de bază, care este urarea. Între funcțiile secundare cele mai des întâlnite sunt cele de: comunicare, inițiere, întărire a coeziunii grupului social, protecție, normare, manifestare a sacrului și experimentare a acestuia, onomastice sau catharetice. Peste unele colinde s-a suprapus și elementul creștin, regăsibil mai ales la refren, însă acest fapt s-a petrecut abia în Evul Mediu, sub influența Bisericii. Acestea conțin o sumedenie de scene apocrife, suprapuse peste elemente mai
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
principalelor confesiuni creștine din România oferă, în ordine cronologică, zilele onomastice. Pentru sărbători religioase vezi Calendarul sărbătorilor religioase.<br> În acest calendar sunt incluse sărbătorile sfinților mari și ale celor care au fost considerați demni de menționat - din diferite motive - de autoritățile ecleziastice competente. Nu au fost incluși, deci, mulți alți
Calendarul sfinților () [Corola-website/Science/305033_a_306362]
-
în documentele și operele literare care se referă la prima jum. a sec. XIX sau sunt compuse în perioada respectivă(ex.: "brăcace", "pestelcă", "puhă" etc.). Ulterior acestei populații i se alătură românii din alte regiuni, preponderent din Principatul Moldovei. Dacă onomastică arată existența unui substrat semnificativ de coloniști din sudul spațiului românesc, aflat într-un contact strâns cu zona Balcanilor (Dragan, Prodan, Serbul), lexicul oferă suficiente exemple de influențe intracarpatice. Ex.: "drot(=sârmă)", preluat de maghiari din germană, "mină" cu sens
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
românească sunt derivate, având sufixe tradiționale, așa cum ar fi "-escu", "-ăscu", "-eanu", "-an", "-aru", "-atu", sau "-oiu", care sunt cele mai frecvent întâlnite. Aceste sufixe sunt specifice limbii române, constituind un semn de recunoaștere al apartenenței respectivelor nume la familia onomasticii limbii române. De obicei, sufixul "-escu" este atașat unui prenume masculin (de cele mai multe ori), cu semnificația "fiul lui" [prenumele tatălui]. Spre exemplificare, nume de familie precum "Anghelescu", "Dănescu", "Georgescu", "Ionescu", "Popescu", "Săvescu", "Stănescu" și "Udrescu" respectă modalitatea de formare descrisă
Nume de familie () [Corola-website/Science/313644_a_314973]
-
lor, nici una nefiind complet acceptată ; controversele continuă și astăzi fără să se ajungă la o concluzie satisfăcătoare. 1) Teoria miceniană. Conform acesteia, populațiile migratoare cunoșteau scrierea Lineară B și alte forme de scriere greacă veche. Alte argumente ar fi echivalențele onomastice între "Ekwesh" / Ahei și între "Denyen" / Danaoi. Este parțial în contradicție cu teoria canaanită, deoarece Ramses al III-lea îi descrie pe "Ekwesh" ca fiind circumciși. 2) Teoria central și nord-europeană. Se presupune că un eveniment geologic sau astronomic cataclismic
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
Etiopia ca să dispară într-o explozie deasupra Mării Mediterane și care a determinat apariția unui val mareic tip tsunami. Deasemeni, s-au găsit bijuterii de ambră (chihlimbar) și arme care par apropiate de tenologia central europeană a epocii. Ca argument onomastic, "Shekelesh" / Sicilia 3) Teoria canaanită.Se bazează pe descrierile egiptene, care îi prezintă pe invadatori ca avînd nume semitice și ca fiind circumciși. Apropieri de nume: "Peleset" / Filistini, "Shekelesh" / Isaacar, "Weshwesh" /Aser, "Tjekker" /Manasse, "Denyen" /Dan Popoarele mării reprezintă o
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
afiliat Școlii de la Târgoviște, alături de Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Tudor Țopa. Prietenii il alintă folosind inițialele M.H.S. A fost caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc. Din același ciclu mai fac parte romanele: Despre "Dicționarul onomastic", autorul afirma la reeditarea cărții: „Îmi place să-i cred pe criticii și pe ceilalți cititori ai mei că interesul general pentru această propunere insolită de nou roman nu a scăzut în cei 30 de ani de la apariție (1968).<br
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
cărții: „Îmi place să-i cred pe criticii și pe ceilalți cititori ai mei că interesul general pentru această propunere insolită de nou roman nu a scăzut în cei 30 de ani de la apariție (1968).<br> Am inaugurat cu Dicționarul onomastic tetralogia mea Ingeniosul bine temperat (o repet, pentru că, adesea, chiar editorii și criticii mei încurcă numele ciclului și al fiecărui volum...), întrevăzând în următoarele cărți treptele celorlalte anotimpuri ale cunoașterii - prin carte, prin istorie, prin critica erorii. Dicționarul a primit
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
și nu textul? Răspunsul nu-l vor afla cei care, obișnuiți cu horoscoapele, doresc să afle prin nume caracterul, fizionomiile sau măcar pă-rerile unuia despre caracter, nici cei care trag de cotorul cărții ca să dezgroape etimologii (după informațiile mele, Dicționarul onomastic s-a aflat multă vreme, în marile biblioteci, pe raftul dicționarelor), nici afonii care, călcând pe clapele vioaie ale cărții, nu disting, sub virtuozitățile ludice ale scrierii, acordurile ei grave.<br> După cum ușor se poate vedea, este vorba despre o
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
prim-plan pe oamenii acestor locuri. Deși localizate în imaginarul "Pripas" (identificat de cercetători cu vechiul sat Prislop, astăzi, suburbie a orașului Năsăud, în care Liviu Rebreanu a locuit mai târziu), unele episoade din "Ion" au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului (" Cuibul visurilor", cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor). A început cursurile școlii primare în 1891. Autorul va rememora această epocă: "Cele dintâi plăceri ale slovei tipărite și ale științei de carte tot în
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
i-a conturat o burtă durdulie, un aer jovial, un costum roșu și o atitudine tolerantă. Compania folosește aceeași imagine a lui Moș Crăciun în campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent. În „Dicționar onomastic românesc”, „Crăciun” este un substantiv, personificat în folclor ca Moș Crăciun. Romulus Vulcănescu prezintă legenda personajului: „Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moș este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
compusului slav de cuvinte cunoscute din familia lui drag și prin reinterpretarea lui ca nume propriu de persoană; în acest caz, «zeul» s-a născut pornind de la un nume”, a afirmat Rodica Zafiu de la "România literară". N.A. Constantinescu, în „Dicționar onomastic românesc”, 1963, tratează cuvântul „Dragobete” la articolul despre „drag” (cu temă slavă) și ca substantiv comun, însemnând „gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră”, cunoscută și sub numele de „târtăriță” sau „repede” ("Cicindela campestris
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e.n probabil din cauza incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n. Limba "ienișilor" este o limbă germanică. În spațiul românesc numele „țigani” apare în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Țigănești (dezambiguizare), Râul Țiganu (dezambiguizare) și Țiganca). După istoricul Neagu Djuvara, țiganii ar fi fost un trib care a fugit din nordul Indiei din cauza faptului că nu a mai suportat regimul la care era supus
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
scopurilor fundației sale. Între 1792-1798 episcopul Batthyány a finanțat și coordonat lucrările de amenajare a clădirii, destinate ca spațiu în care să funcționeze biblioteca, observatorul astronomic și tipografia diecezană. La 31 iulie 1798, de ziua sfântului Ignațiu de Loyola (patronul onomastic al episcopului), Ignațiu Batthyány a redactat și semnat actul fundației sale, "Institutum Batthyanianum". Prin acest act, respectând legislația canonică, a donat Bisericii Catolice și Provinciei Transilvania observatorul astronomic, biblioteca și toate colecțiile personale, împreună cu clădirea și terenul aferent, ca structuri
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
aventuroase scurte comice, satirice, fiind destinat publicului de orice vârstă. Numele lui , ca și cel al lui Obelix, este o invenție asociată termenilor comuni "asterisc" (< fr. astérisque, lat. asteriscus) și "obelisc" (< fr. obélisque), dar trimițînd ironic la sufixul -ix, specific onomasticii Galilor, precum Vercingetorix (căpetenie a Galilor, menționată în repetate rînduri de Caesar în "De bello Gallico"). Succesul albumelor de benzi desenate a făcut ca unele dintre aceste aventuri să fie transpuse într-o serie de desene animate și în patru
Asterix () [Corola-website/Science/317466_a_318795]
-
Gherăești este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Neamț, Moldova, România. Numele satului „Gherăești” a stârnit, de-a lungul timpului, multe discuții și controverse printre lingviști. N.A.Constantinescu susține în lucrarea sa, "Dictionarul onomastic românesc", 1963, pagina 68, că numele satului „Gherăești” s-ar fi format de la numele unui așa numit Ghira, o prescurtare de la Gherasim. Explicația nu ține însă cont de atestările istorice sau de variantele populare observabile până în vremea noastră. O primă
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
lui Ștefan S. Gorovei, numele strămoșului său (Tăutul) este „reactualizat și purtat oarecum în chip de prenume (pseudo-prenume), ca și cum ar fi fost un nume de calendar, cu care să fi fost botezat!” Se concluziona că e vorba de un obicei onomastic în legătură cu transmiterea proprietăților . Veacul al XVII-lea aduce o înmulțire a stăpânilor la Cordăreni și o complicare progresivă a relațiilor dintre ei. Apar dispute pentru hotare și mai dese apeluri la Domnie. În acest sens, făcând însă notă discordantă cu
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
de cinci ani Pau și-a făcut prima sa apariție publică muzicală ca sopran în corul bisericii din El Vendrell, iar la șase ani a compus prima sa compoziție muzicală, pe care a dedicat-o tatălui său cu ocazia zilei onomastice a acestuia. În 1883 a compus și muzică pentru spectacolul tradițional de Paști, obișnuit în Catalonia, „El Pastorets”. După ce a văzut în spectacolul grupului de clovni „Los Tres Bemoles”, din care unul cânta la ceea ce părea o pipă enormă în
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]