944 matches
-
unu, Breviarul (Historia calamitatum) (1980) și Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983), dar ansamblul e totuși o tetralogie, deoarece Jumătate plus unu nu e o carte autonomă, ci partea a doua, editată ulterior și separat, a Dicționarului onomastic. O clasificare ținând seama de caracteristicile fiecărei cărți în parte ar putea, în pofida estompării deosebirilor dintre genuri, să grupeze scrierile în „repertorii” sau „liste” - în această categorie ar intra primele două sau chiar primele trei cărți ale tetralogiei, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
S. sunt decompozabile în fragmente semiautonome, articulate în manieră postmodernistă, iar „dicționarele” și „fișierele” sunt prin definiție înșiruiri de astfel de fragmente, literatura lui e totodată unificabilă într-un (virtual) ansamblu coerent și totalizant, o ambițioasă summa. Mai întâi, Dicționar onomastic parodiază, prin dispunerea textului și principiul de ordonare ales, lucrările lexicografice sau enciclopedice „serioase”: cuprinde nume de persoane, ordonate alfabetic și însoțite, fiecare, de o fișă caracterologică pretins „tipică” pentru purtătorii acelor nume. Procedeul permite desfășurarea neîngrădită a fanteziei, subiectivității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
sugestie, dar făcute plauzibile prin măiestria mijloacelor literare puse în slujba „acreditării” lor. De fapt, demersul caracterologic sau portretistic e un pretext pentru desfășurarea a ceea ce Nicolae Manolescu numea „literatură pură”, un pretext pentru exhibarea ironică a tehnicilor literare, Dicționar onomastic fiind în primul rând „un mare repertoriu de teme și motive literare, de artificii, tehnici și mijloace romanești, privite cu ochiul parodistului, [...] un flaubertian joc de-a literatura, un loc al locurilor comune, pe care, inventariindu-le ca un scrib
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
teme și motive literare, de artificii, tehnici și mijloace romanești, privite cu ochiul parodistului, [...] un flaubertian joc de-a literatura, un loc al locurilor comune, pe care, inventariindu-le ca un scrib alexandrin, autorul le și persiflează”. Asemănătoare cu Dicționar onomastic e Bibliografia generală, alt repertoriu fantezist și parodic, de asemenea cu obiect fictiv, ale cărui „articole” - care, de data aceasta, nu sunt dispuse alfabetic - s-ar defini ca niște recenzii sau rezumate ale unor cărți imaginare. Pastișe în rezumat, „romane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
să fie metalivrescă. Umorul și ironia vizează aici trei niveluri: sunt „deconspirate”, prin repertoriere parodică, schemele romanești, e ironizat limbajul recenziilor, al cronicilor literare și al „referatelor de carte”, cu toate clișeele lor, și e continuat demersul ludic pe teme onomastice inițiat de Dicționar onomastic, prin numele „autorilor” imaginari „recenzați”, purtătoare de referințe și sugestii sau oferind materie pentru calambururi. Uneori apar nume de autori reali, cărora le sunt atribuite cărți inexistente (Mihail Sadoveanu, În târg la Tananți) sau nepublicate (Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
și ironia vizează aici trei niveluri: sunt „deconspirate”, prin repertoriere parodică, schemele romanești, e ironizat limbajul recenziilor, al cronicilor literare și al „referatelor de carte”, cu toate clișeele lor, și e continuat demersul ludic pe teme onomastice inițiat de Dicționar onomastic, prin numele „autorilor” imaginari „recenzați”, purtătoare de referințe și sugestii sau oferind materie pentru calambururi. Uneori apar nume de autori reali, cărora le sunt atribuite cărți inexistente (Mihail Sadoveanu, În târg la Tananți) sau nepublicate (Mircea Horia Simionescu, Cartea despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
se vadă secretele artei sale și ale artei în general și, paradoxal, gestul său nu rămâne fără consecințe „artistice”: revelarea, îndrăzneață sau disperată, a paradigmei literaturii devine, în chip neașteptat, literatură. EUGEN NEGRICI SCRIERI: Ingeniosul bine temperat, vol. I: Dicționar onomastic, București, 1969, vol. II: Bibliografia generală, București, 1970, [vol. III]: Jumătate plus unu, București, 1976, [vol. IV]: Breviarul (Historia calamitatum), București, 1980, [vol. V]: Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău, București, 1983; După 1900, pe la amiază, București, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
sublimare parodică, I. L. Caragiale deschide galeria scriitorilor pentru care parodia și pastișa sunt forme ale "satirei literare"94: George Topârceanu (Parodii originale, 1916), Marin Sorescu (Singur printre poeți,1964), Mircea Horia Simionescu (ciclul Ingeniosul bine temperat, 1968-1983, în special Dicționarul onomastic și Bibliografia generală), Al. George (Clepsidra cu venin, 1971), Mircea Cărtărescu (Levantul, 1990). Semnificația polemică a discursului parodic este semnalată, de exemplu, de George Topârceanu care nu ezită să sublinieze nota de creativitate a parodiilor sale "originale" asociate cu veritabile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
s-ar putea stabili înțelegere așa de lesne ca între nerozi, mulțimea acestora ar avea o soartă mai bună"217. Expresiile idiomatice, calambururile, florile de spirit, metaforele etc. dau savoare comică și Dicționarului umoristic al limbii române care anticipă Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu pe linia parodierii stilului lexicografic. Descoperim aici chiar o definiție spirituală a umoristului, văzut drept un "ocnaș literar"218, într-o formulă care amintește de obsesia caragialiană legată de responsabilitatea și dificultatea carierei de literat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate și prin apelativele devenite nume comune. Perspectiva cronologică asupra operei, propusă de Mircea Tomuș, facilitează înțelegerea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subtituie în planul relațiilor interumane personalitatea romantică. Sugestia intertextualității este declanșată spontan chiar de titlul piesei, trimiterea la Caragiale fiind impulsionată și de numele de familie în "escu", acea marcă a nondiferențierii, a generalizării acestui tip uman. Încadrarea prin expresivitatea onomasticii în categoria personajelor zugrăvite în schițe precum Mitică sau Amicul X..., apare îndreptățită încă din prima scenă bazată pe o succintă caracterizare în absență: Angela (dulce): Orice ați spune, dragă, Mitică e teribil de simpatic. Casierul (brusc înfuriat, pentru amorul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în privința absurdului. Ar fi insă ineficient să ne raportăm doar la această "eboșă" dramatică și nu la întreaga creație ionesciană atunci când analizăm alte manifestări literare subsumate absurdului din literatura noastră. De altfel, a fost subliniată continuitatea 58 în succesiunea marcată onomastic diferit (Ionescu-Ionesco) prin adâncirea celor câteva obsesii deja bine conturate în pamfletele din Nu, în fragmentele de jurnal, în proiectele de romane, în publicistica și chiar în poeziile scrise înainte de părăsirea țării. Așa încât se impune cel puțin o scurtă trecere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bartolomeu II, din Improvizație la Alma, pot fi identificați în romanul Ochii Maicii Domnului, în cele două cupluri de gemeni din sanatoriul Saconnex. Cei patru frați Filip cu mișcări de păianjen sunt identici, imposibil de individualizat, egalizați și prin similitudinea onomastică, dar cazul lor nu stârnește nedumerirea doctorului Gauthier a cărui experiență l-a convins că "totul e cu putință în lumea asta, care nu-i o lume normală, cum o socotesc niște oameni vulgari"76. Și mai relevantă este depistarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem cont de obsesia onomastică urmuziană legată de necesitatea corespondenței între nume și realitatea desemnată, obsesie ilustrată în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer 16, nu e hazardată presupunerea că scriitorul însuși, conștient de responsabilitatea pe care soarta i-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
păpușilor rusești" și a colajului, acest joc textual de factură caragialescă se recunoaște la Mircea Horia Simionescu, de exemplu în așa-numita "piesă" cu titlul Somnul lui Marte, de fapt o posibilă sugestie de miniroman epistolar, cuprinsă arbitrar în Dicționarul onomastic la articolul Byron. Respectiva lucrare bazată pe reconstituirea corespondenței, amintește de Scrisorile anonime caragialiene, constituite ca hipotext, pe același principiu, și pentru schița lui Al. O. Teodoreanu, Manevre. Similar, în Addenda romanului Redingota, alipirea și\sau contrastarea declarațiilor, a notelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Horia Simionescu. Spre deosebire de Costache Olăreanu, la care inventarul, apropiat mai mult de formula rabelaisiană, apare doar ca "un soi de chist textual" (Ph. Hamon)8, autorul Ingeniosului bine temperat îl folosește și drept criteriu supraordonator la nivel macrotextual. Astfel, Dicționarul onomastic, continuat și finalizat prin volumul Jumătate plus unu, dezvoltă amplu sugestia caragialiană, dar și propria sa obsesie a invenției ludice de apelative și destine relaționate arbitrar. Realmente concurând cartea de telefon, uriașul registru inventariază umanitatea și o descrie fals prosopografic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mircea Horia Simionescu, cel care prefațează și selectează textele din volumul I. L. Caragiale, Momente și schițe (1993), fapt ce vorbește de la sine despre cunoașterea și însușirea sugestiei scripturale caragialiene. În ciuda dimensiunilor colosale, scrierile lui Mircea Horia Simionescu, în special "dicționarul" onomastic și cel bibliografic, sunt pulverizabile în mici fragmente susținute laolaltă doar prin magnetul alfabetic. Puzzle-ul narativ din Nesfârșitele primejdii, interpolările sau ruperile de nivel din Breviarul (Historia calamitatum), obsesia parantezelor, sub forma povestirii în povestire, incluzând vise în vise
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valabilitatea, ilustrând generala reciprocitate a "datoriei" textelor relaționate. Model și precursor al târgoviștenilor în multe privințe, așa cum am demonstrat, fapt recunoscut ca atare, de altfel, atât de Mircea Horia Simionescu în Citiți-mă noaptea, care prefațează textul integral al Dicționarului onomastic sau în Cursiv bio-bibliografic, integrat în finalul romanului Licitația, dar și de către Costache Olăreanu 48, Caragiale este îndatorat, în schimb, "ucenicilor", pentru demersul reinterpretativ și de revalorificare de pe poziții moderne a operei sale. Între ramurile bogatului arbore genealogic literar caragialian
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Simionescu, Mircea Horia, Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău, Editura Cartea Românească, București,1983. Simionescu, Mircea Horia, Asediul locului comun, Editura Militară, București, 1988. Simionescu, Mircea Horia, Paltonul de vară, Editura Albatros, București, 1996. Simionescu, Mircea Horia, Dicționar onomastic, ediția a doua, întregită cu volumul Jumâtate plus unu și o prefață a autorului, Editura Allfa, București, 2000. Simionescu, Mircea Horia, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Simionescu, Mircea Horia, Licitația, Editura Paralela 45, Pitești, 2003. Slavici, Ioan, Amintiri (Eminescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
necesității conexiunii strânse între onomastică și caracter. Ioana Pârvulescu a contrazis ipoteza îndeobște acceptată, conform căreia pseudonimul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău ar fi fost conceput de către Arghezi, demonstrând că, mai degrabă, Urmuz însuși este responsabil de această invenție onomastică, rezultată din suprapunerea semnificativă a termenilor "ursuz" și "amuz", ambii justificați de caracterul și de comportamentul său. (Ioana Pârvulescu, De ce Urmuz, în România Literară, an XXVI, nr. 10, 18-24 martie, 1993). În cazul personajului Turnavitu, numele poate deriva din termenul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Fuchs nu pare ales întâmplător, dacă ne gândim la eșecul său erotic. În privința personajelor Algazy și Grummer, singura notă de subsol din scrierile urmuziene ilustrează tocmai această intenție de anulare a arbitrariului observat în relația dintre semnificatul și semnificantul onomastic: "În tot cazul, ne permitem a crede că numele de Algazy sau Grummer, după imaginile ce trezesc prin muzicalitatea lor specifică rezultat al impresiunii sonore ce produc în ureche nu par a corespunde aspectului, dinamicii și conținutului acestor doi simpatici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Carmen Mușat, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. 6 Constantin Trandafir, Efectul Caragiale, Editura Vestala, București, 2002, p. 175. 7 Al. Rosetti, Ș. Cioculescu și L. Călin au identificat un alt registru onomastic printre filele manuscrisului incomplet al dramei Năpasta, oferit de Caragiale lui Delavrancea. În I. L. Caragiale, Opere 3, Editura pentru Literatură, 1962, editorii publică această listă de nume fără nici o intervenție în dezorganizarea textului. 8 Un exemplu poate fi găsit în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
articole de istorie a limbii române, glosare regionale din toate provinciile, folosite în bună măsură la elaborarea unor dicționare, în publicarea unui vast material lingvistic și etnografic referitor la îndeletniciri (păstorit, agricultură, pescuit, meșteșuguri), în note și materiale cu caracter onomastic (culese din sate ori extrase din documente) etc. Rețin atenția în chip deosebit lucrările lui G. T. Kirileanu, O nouă ediție a scrierilor lui Creangă, J. Urban Jarník, Comoara de cuvinte și moneta de limbă și Vasile Bogrea, În Cârneleagă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
Atunci când vrea să fie incendiar sau glorificator invocând partidul, când îmbracă o compoziție nesemnificativă, când merge la pastișa timbrului propriu al unor poeți formați. Așa de pildă, în unele poeme (Trei întâlniri de neuitat, Patriei) autorul lor aduce aminte numai onomastic de prezența partidului, iar cuvântul și îndemnul permanent al acestuia este golit de sensul adânc revoluționar. Partidul e prezent doar fiindcă i se pomenește numele, iar oamenii dialoghează cu un concept abstract și nu cu călăuzitorul viu al soartei lor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
porecle; a analizat metodic toponimia românească; a pus în lumină marea bogăție sinonimică a limbii noastre (în terminologia numismatică și juridică, în denumirile calului, „dracului”); a rezolvat numeroase cazuri de etimologie populară (Glose românești în patronimice armenești din Ardeal, Contribuții onomastice, Din onomastica folclorică, Note de toponimie dobrogeană, Din toponimia românească: Abrud, Caransebeș, Lăune etc.). A aprofundat cercetarea elementelor orientale din limbă, a influențelor grecești, ungurești, a „urmelor bizantine”. A fost interesat de folclor (Cercetări de literatură populară) și de cărțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]