3,282 matches
-
Z, luîndu-și locul în tribuna improvizată pe versantul unei văi adânci, din care urma să asiste la parada care dorea în mod simbolic să anunțe renașterea Curții imperiale, Bella se simțea bine. - Sire, garda imperială e gata să vă prezinte onorul, strigă din centrul spațiului de paradă Allin Perse, unul din quinții care îl însoțise pe Bella pe Z. Respectând vechiul ritual al curții, Bella își duse mâna la piept, cu degetele răsfirate. Era semn că defilarea poate începe. - De vreo
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
politice care avea toate motivele să suscite controverse: Cine trebuie să asculte de cine? Cine depinde de cine? Dacă Biserica reprezintă un trup prea uman, ea nu mai este zeificată și nici zeificatoare: înșiși laicii nu-i vor mai aduce onorurile cultului, fie că ele înseamnă respect sau impozite. De ce să slujești mireasa unui om ca toți oamenii, fie el și unul superior? Invers, dacă Mireasa reprezintă o ființă de o natură cu totul divină, ce raport poate exista între Ea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care acest prieten al lui George Sand și Sainte-Beuve s-a grăbit să-și instaleze tipografia în Creuse și a strîns în jurul lui o mică comunitate de discipoli /fideli/cititori. Cînd a murit la Paris (1871), Comuna i-a adus onoruri. Traiectorie emblematică. Noua epocă fusese în întregime anunțată. Socialismul s-a născut cu un brevet de tipografie în jurul gîtului. Spirala Carte-Ziar-Școală este "elicea genetică" a Republicii, ca și a "Mișcării muncitorești" care i-a urmat. Această schemă organizatorică desenează o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cunoaștere, doxă și epistem, servește drept bază constituirii Logosului occidental, de la Platon la Popper? Acest opinari, de la care înțeleptul stoic trebuie din principiu să se abțină, acest lucru trebuie să-1 aibă în vedere înalta înțelepciune a unui politician? De pe culmile onorurilor, iată că trebuie să revenim la cel mai de jos nivel al cunoașterii, la ceea ce ea ignoră ca pe ceva de care s-a eliberat ca să devină egală cu ea însăși, la ceea ce filosofia disprețuiște ca fiind un lucru cu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
una, cum credeau mulți. Obținerea suveranității naționale era indispensabilă dar reprezenta numai jumătate din drum. Importanța ei reală era evidențiată prin aceea că trebuia să pregătească cea de-a doua etapă și anume cucerirea menirii istorice. Naționalismului i se cuveneau onorurile pentru îndeplinirea primei etape, în timp ce pentru împlinirea celei de-a doua era chemat Românismul. Desigur, în epocă au existat mai multe românisme, dar noi vom face referire aici doar la proiectul lui Rădulescu Motru. Ideologia românismului are două laturi esențiale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ele sunt efecte cărora le ignoră cauzele. Dumnezeu există, dar n-are formă umană, nu i se pot atribui sentimente omenești. Învierea trebuie interpretată simbolic, ca o trecere la o viață nouă. Spinoza era republican, antimonarhist. Considera că se acordă onoruri exagerate clerului, milita pentru o religie imanentă, religie redusă la principii esențiale, inteligibile, care să propage dreptatea și caritatea. "Etica" este lucrarea la care a trudit de la 28 de ani, toată viața. Cartea va apărea postum, semnată doar cu inițialele
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
clădește întru Și spre spiritualitatea ființei umane, este aducător de har Și pogorâtor de divinitate. Și chiar a creat omul în materialitatea sa... Și i-a dat viață... L-a făcut pe acest „obiect al creației sale” părtaș la toate onorurile Și privilegiile oferite de cunoaștere, i-a sădit taina apropierii universului prin grija pentru aproapele său, i-a oferit dragostea Și încrederea semenilor săi, cu alte cuvinte l-a creat social Și pentru social. Fie că a descoperit legea gravitației
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
trebuie să fie, după modelul plăcerilor, care vor aparține și ele fiecăruia dintre părți, la fel și dorințele și împuternicirile lor. Una dintre părți este cea care „învață”, „iubitoare de înțelepciune”, alta prin care se înflăcărează, „iubitoare de victorii și onoruri”, iar cea de-a treia, formată dintr-o multitudine de aspecte, este numită apetentă sau „iubitoare de bani și câștig”, după ceea ce o caracterizează în cel mai înalt grad. În mod imediat de aici rezultă că există trei feluri fundamentale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Fiecare dintre aceste tipuri de om va prețui cel mai mult ceea ce îl caracterizează în cea mai mare măsură. Astfel, omul de afaceri va lăuda cel mai mult viața și valorile proprii și va considera că plăcerea de a primi onoruri și de a învăța nu sunt bune din moment ce nu aduc câștig, omul iubitor de onoruri va considera plăcerea de a câștiga bani vulgară, iar plăcerea învățatului, din cauză că nu aduce cinstiri, inutilă, iar filosoful va desconsidera tot ce nu duce la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cea mai mare măsură. Astfel, omul de afaceri va lăuda cel mai mult viața și valorile proprii și va considera că plăcerea de a primi onoruri și de a învăța nu sunt bune din moment ce nu aduc câștig, omul iubitor de onoruri va considera plăcerea de a câștiga bani vulgară, iar plăcerea învățatului, din cauză că nu aduce cinstiri, inutilă, iar filosoful va desconsidera tot ce nu duce la cunoașterea adevărului, va accepta doar plăcerile strict necesare. Considerând că fiecare mod de viață nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca pe o idee de guvernare veșnică. Timocrația reprezintă „imperiul ardorii” și, deja, cuprinde în sine expresia acelei stasis ca opoziție a unor clase sociale. Omul timocratic este zugrăvit ca unul dezbinat între rațiune și dorință, iubitor de biruințe și onoruri, funcționând în gama gimnasticii și a vânătorii: „el pășește pe calea de mijloc, tras de ambele tendințe”. Cetatea timocratică funcționează și ea potrivit unui principiului cavaleresc al cheltuirii și al războiului, iar semnul este cel al leului. Oligarhia trebuie să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Eteocle. În lupta care urmează, ambii frați își găsesc moartea (expresie deopotrivă a unei maledicțiuni ancestrale și a unei dreptăți cu neputință de împărțit) și, din dispoziția noului conducător al Tebei - Creon, apărătorul cetății, Eteocle, urmează a fi înmormântat cu onorurile cuvenite, în vreme ce corpul asediatorului (și - implicit - al dușmanului) cetății, Polynice, e menit a rămâne „la locul faptei”, pe câmpul de luptă, expus profanării sălbăticiunilor naturii. Sora celor doi frați, Antigona, încălcând ordinul lui Creon, hotărăște să-l înmormânteze după datină
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
-ului. Imaginea este suportul și premisa oricărei hermeneutici „instaurative” și astfel, a recuperării arhetipalului pe care o operează. Puterea politică se abilitează sacral în orizontul unei simbolistici rituale. Între profetul care dă binecuvântarea și iartă păcatele și necunoscutul care dă onorul la drapel stă o venerație comună pentru ceea ce fiecare în parte consideră a fi autoritatea absolută. Imago-ul politic este o „icoană” (instaurativă de sens) și se deosebește radical de simpla imagine. Imaginea este putere și sens pentru că poate trimite
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
revoluționare și explozia revoluționară însăși. O „clasă guvernantă” care s-a menținut mult timp la putere prin forță, mai poate subzista și renunțând la folosirea forței; ea poate „cumpăra pacea de la adversarii ei” nu numai plătind-o, ci și distribuind onoruri (Pareto, 1916, § 2057-2059). Pareto este însă sceptic în privința eficacității pe termen lung a acestei strategii: cei mari „păstrează puterea cu prețul concesiilor și își imaginează că pot s-o facă la nesfârșit”. El înșiră exemplele ce vizează să demonstreze că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
guvernare. Potrivit lui Pareto, în clasa conducătoare găsim indivizi care muncesc cinstit în serviciul unor scopuri ideale (A) și indivizi mai orientați către apărarea sau promovarea intereselor (B). Printre aceștia din urmă, găsim indivizi (B-&), care dispun de putere și de onoruri aducând în același timp clienților avantaje materiale, precum și indivizi (B-ß), care nu vizează decât avantaje materiale pentru ei înșiși și pentru clienții lor. La grupa (A) predomină reziduurile din clasa a doua: considerăm aceste persoane ca fiind „cinstite, fanatice, sectare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de un anarhist, într-atât face de râs divinitățile de hârtie, de argint ori de fum celebrate de cea mai mare parte a oamenilor. Moare la puțină vreme după aceea, la șaptesprezece ani. Se pare că s-a bucurat de onorurile aduse unor zei, beneficiind de temple, altare, sanctuar, muzeu, sărbători, sacrificii, libații, banchete, cântece, imnuri... Clement din Alexandria, la fel de înverșunat în a-i critica pe gnostici, salvează în mod miraculos câteva din ideile susținute de acest „Rimbaud gnostic”, după expresia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
răspunde acestei exigențe: puternic, demn, mare și frumos, el poate înjosi dar poate și mântui. Când rezistă în fața negativității, a necazului, a suferinței, a morții, sufletul excelează; când consimte la manifestările instinctelor, a pulsiunilor primitive, el își pierde forța. Bogățiile, onorurile, satisfacțiile senzuale grosiere, dansurile și cântecele, parfumurile și vinurile dau naștere unor satisfacții iluzorii și trecătoare. Odată aceste dorințe satisfăcute, ele reapar și antrenează o adevărată sclavie care împiedică sufletul să se bucure și fac imposibilă seninătatea. Aceasta cu atât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
există în Eseuri, în vreme ce tatăl apare recurent, pus întotdeauna în cea mai bună lumină. în afara tăcerilor menționate, această carte majoră conține și câteva minciuni confirmate ca atare. Astfel pretinsa apartenență la nobilime a lui Montaigne. Numeroase pagini ridiculizează gestul pentru onoruri, deșertăciunea apartenenței la un anume neam care-i scutesc pe atâția să mai aibă și valoare personală, derizoriul anumitor pretenții sociale. De altfel, Montaigne afirmă sus și tare, în mai multe rânduri, că aparține unei familii care n-a fost
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se situează în perspectiva a ceea ce Freud numește roman familial. Pentru că Montaigne fabulează, trece uneori sub tăcere, minte de îndată ce este vorba despre membrii familiei sale. Inventează o filiație cu scopul de a-și constitui o identitate - în psihanaliză, simptom al onor nevroze legat de complexul lui Oedip care, conform teoriei analitice, presupun înjosirea și apoi exaltarea părinților, dorința de mărire, aspirația spre ocolirea pulsiunilor incestioase expresia rivalității fraterne - ah! acest frate mort într-un accident de pelotă, probabil amant al soției
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai întâi pe terenul prevenirii suferințelor, ceea ce presupune o preferință pentru simpatiile favorabile dificultăților viitoare. A pregăti terenul pentru plăcere echivalează foarte adesea cu evitarea situațiilor expuse unor neplăceri destul de ușor de identificat: căsătorie, paternitate, responsabilități publice și private, bogăție, onoruri, glorie - tot atâtea capcane pe care e bine să le ocolești dacă vrei să-ți prezervezi seninătatea. Acesta este florilegiul de vederi profilactice la care aderă Montaigne... Și totuși, nici chiar evitarea tuturor acestor situații expuse problemelor și deci suferințelor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a obedienței și dependenței față de o transcendență juridică, de o morală normativă, iată imperativul categoric al hedonismului antiphonian... Adevăratele plăceri nu se află în tabăra artificiului cultural sau a ordinii societale. Nu civilizația dă măsură hedonistă. Pentru că bogăția ne aservește, onorurile ne obligă, iar familia ne îngrădește. Bunurile la preț în această lume sclipesc ca niște bijuterii false, ca niște false valori. Jubilarea n-are nici o legătură cu artificiile propuse de social pentru a supune și a poseda individualitățile aservite și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în posesia lui. Ironic, el conchide că banii îngropați într-o grădină, plasați într-o bancă sau împrumutați unui prieten există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele? La ce bun să-ți consacri existența participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența ei dacă ești cunoscut sau recunoscut
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri, învățăminte, îndemnuri, propuneri serioase: excelența indiferenței față de bani și de avuții; condamnarea onorurilor și a considerației pentru semeni; recuzarea tuturor puterilor în afara celei pe care o obținem asupra propriei noastre persoane; natura soteriologică a filosofiei; rolul cardinal al educației în structurarea unui temperament filosofic; necesitatea imperioasă de a struni energiile animale din om
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
face deosebirea între plăcerile bune și cele rele. Plăcerile rele, cele ale omului de rând, țin de a avea: a te căsători, a face copii, a întemeia o familie, a căuta să câștigi cât mai mulți bani, a râvni la onoruri, a aspira la bogăție, a viza o reputație, a spera la celebritate, a-i frecventa pe mai-marii zilei, pe cei puternici, a călători, a face politică sunt tot atâtea vicii, perversiuni și obiective care corup existența. Căutarea acestor false valori
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu-i departe de a considera sexualitatea ca ținând de dorințele care pot fi satisfăcute, numai să nu urmeze neplăceri. Naturale și aproape necesare, vom zice... în sfârșit, ultimele dorințe, cele necunoscute animalelor, create numai de oameni, și care sunt onorurile, bogăția, puterea, ambiția, gloria. Dorințe zadarnice, fără obiect, vide, ele nu cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]