57,813 matches
-
o trasează între arhitectură realist-socialistă (specifică pentru Europa de Est de până la moartea lui Stalin) și arhitectura postmodernă din vest. Ambele ar fi culturi ale fragmentului, colajului și pastișei, la care ajung, evident, prin filiere și din motive diferite. Postmodernismul presupunea diversitatea opțiunilor aducând referințe multiple care făceau aluzie la pluralismul cultural și la legitimitatea oricărei alegeri. În schimb, realismul socialist a recurs la pastișa, colaj, fragmentarism, din cu totul alte motive - în primul rând acela de sursa marxista, după care forțele sociale
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
această parte a Europei, cînd țara noastră începe negocierile cu Uniunea Europeană și în perioada în care se va lua decizia privind integrarea în NATO." Editorialistul nu are însă aceeași părere despre atitudinea oficialităților asupra conflictului din Kosovo, desi admite că "opțiunea clară de partea NATO în timpul războiului din Iugoslavia a contat pentru România și aceasta s-a văzut nu doar la Istanbul, ci și în schimbarea de atitudine în ce priveste începerea negocierilor de la Helsinki." Pentru Dumitru Tinu "A saluta din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
spre extaz sau spre agonie. Acasă este, de fapt, un imn subliminal adus legăturii afective cu spațiul în care ne-am născut și am crescut. Întâmplările se derulează pe timpul sălbaticelor demolări din anii '80. Personal, am resimțit față de o asemenea opțiune tematica o pronunțată undă de empatie: casa părinților mei din Cluj, unde trăisem 35 de ani, ne-a fost distrusă în anul 1986. Să ți se răpească, printr-un act arbitrar, însuși cuibul tinereților, asta înseamnă crimă. La drept vorbind
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
dobîndi altfel. Dacă situația economică nu îngăduia prea mari speranțe, dimpotrivă, din cauza ei România a avut și are mari handicapuri în drumul ei spre Occident, la Cotroceni au fost speculate la maximum cele două atuuri ale țării - stabilitatea politică și opțiunea occidentală. Cu siguranță că aceste merite îi vor fi recunoscute mai tîrziu președintelui de azi, la fel cum vor fi recunoscute și meritele actualului ministru de Externe, Andrei Pleșu. Deocamdată, dl Constantinescu se vede pus pe picior de egalitate cu
Facerea de rãu în procente by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17458_a_18783]
-
puține ori, cu seriozitatea și spiritul polemic al postmodernismului timpuriu. Celebra sintagma "poetul a coborât an stradă" cunoaște replică: "Post-scriptum:/ părți smulse și proiectate pe carosabil". Și acest accident rutier are loc după ce poetul a avut la ăndemână și altă opțiune (mai postmodernă), aceea de a rămâne lângă televizor ("mai degrabă zappeur"). "Teoria an versuri" ocupă foarte mult spațiu an poemele lui Mihai Ignat. Diverse probleme de filosofia limbajului sau de teoria literaturii cunosc răspunsuri poetice. Tocmai aceste mize non-poetice ai
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
fi ajutat mai mult România, si de câștigat n-ar fi câștigat doar aceia care vorbesc germană. Ce câștigăm făcăndu-ne dușmani peste tot, sugerând Europei imaginea unor regimuri politice slabe, resentimentare, instabile, si a unei populații kosovare, irascibile, imprevizibile că opțiune democratică pe termen lung? Agitam nervos steaguri an interior, pentru a ascunde frustrarea că nimeni nu se mai uita la ele când le fluturam an afară? Am pierdut, ăn zece ani, toate micile campanii de ridicare a capului pe care
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
tocmai Nabokov? Adevăratul criteriu, cel mai important dintre toate, nu putea fi decît estetic și valoric, oricît arbitrar sau subiectiv ne-am teme că intră sub incidența acestor doi termeni. Cum spuneam, volumul e interesant și în măsura în care el reflectă o opțiune personală, universul de lectură al unui mare scriitor, precum și o viziune particulară asupra identității americane. Mă opresc puțin asupra acesteia din urmă. Mărturisesc că am citit mai întîi textele semnate de nume mari, nu am avut imediat curiozitatea de a
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
căreia trăiești fără să o vezi, fără a fi cu adevarat conștient de prezența ei, aceasta este tema implicită a unor nuvele precum cea apartinîndu-i lui Malamud. Nimeni nu-l poate suspectă pe Updike de lipsă de patriotism pentru asemenea opțiuni, atîta vreme cît există și o contrapondere uriașă în volum, reprezentată de un copleșitor personaj-colectiv, sau supra-personaj, America. Fie că e New Yorkul, orașul gigantic adîncit în zgomotele mulțimii, ori o casă de țară, acest supra-personaj e cel mai viu
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
aici, o prezență rară și nesemnificativă. Că dl. Leonte se dovedește a fi, ăn dezbaterea despre Cântarea României, partizanul opiniei că autor ar fi fost, totuși, Al. Russo, la sfârșitul unei perioade (studiul e datat 1981) este an firea lucrurilor. Opțiunea pentru Bălcescu autor al poemei, susținută cu fervoare de dl. N.A.Ursu prin anii saizeci-saptezeci, iscând aprinse polemici și controverse, a sfârșit fără glorie, mai toți istoricii literări înclinând azi spre ipoteza Al. Russo. De remarcat, tot din anul 1981
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
lumea asta!) și viata-i se va fi sfîrșit. La ce oare se gîndește Penelopa, în nopțile - mai lungi că zilele! - pe care le petrece la războiul de țesut? Poate că la Sisif, pe care-l depășește prin luciditatea asumării opțiunii. Sau pe care-l egalează - dacă e să-l credem pe Camus. Nu e deloc ușor să iți distrugi propria opera, chiar dacă și distrugerea face, adesea, parte din proiect și chiar dacă bravezi c-un zîmbet. Ori poate gîndurile o duc
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
proiect și chiar dacă bravezi c-un zîmbet. Ori poate gîndurile o duc la Winnie, cea îngropată în nisip - căreia totuși capul îi este mereu afară - și la Willie, aparent (și relativ) dotat cu libertate de mișcare, deci - din nou - de opțiune. Vioi sau tîrîș, abia mișcîndu-se spre Winnie se îndreaptă întotdeauna Willie. Cîte fete are, prin urmare, Penelopa? Virtual, cam tot atîtea cîte sînt ispitele întîlnite în cale de Ulise. Ispite și ocoluri/ocolișuri care tocmai de aceea și apar: ca sa
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
și trecute prin tot felul de filtre analitice, ca și cum sondajele ar fi, ele însele, niște urne de vot definitiv. N-a trecut prea mult timp de cînd un partid deocheat cum e PRM-ul ajunsese în sondaje la 16-18% din opțiunile de vot ale sondaților, iar partidul d-lui Meleșcanu conta destul de puțin. Pe atunci se vorbea despre mesajul seducător al șefului PRM și despre abilitatea sa politică. Luat de valul abilității sale lăudate, Corneliu Vadim Tudor a plusat, răscolind în
Politica si Formula 1 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17544_a_18869]
-
nimeni la dueluri matinale pentru simplul motiv că ele nu existau ca atare. Poate pentru ultrareacționar să fi existat anumiți amatori, în timpul Primei Republici Franceze, dacă mai aveau timp. Căci în urmă cu două secole a fi antidemocrat era o opțiune politică larg răspîndită în Europa, atît de răspîndită, încît mai degrabă acuzația constă în a fi antimonarhist. Cît despre antidemocrații din Franța acelei vremi, aceștia nu se considerau insultați din pricina acestei acuzații, ci își făceau din ea un titlu de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
1978, autoritățile - prin cenzură - l-au interzis pe Mazilu, considerîndu-i satiră un pericol. Lumea cu semn negativ din piesele dramaturgului nu era tocmai pe plac. După '78 se observă, în mod paradoxal, o revenire în forță a lui Mazilu printre opțiunile regizorale și ale directorilor de teatre: Sanda Manu pune în 1978, la Teatrul Național "I.L. Caragiale" din București, Frumos e în septembrie la Veneția, regretatul George Rafael montează la "Nottara", în același an, Cinci române de amor, iar un an
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
regasind, spiritul autentic al lui Mazilu, iar publicul format din tineri spectatori a cunoscut un dramaturg valoros despre care nu auziseră mai nimic. O întîlnire decentă și reconfortanta pe toate planurile iar lucrul i se datorează tinerei regizoare Alice Barb. Opțiunea ei pentru un spectacol curat, echilibrat, construit fin în atmosferă comicului de limbaj tipic Mazilu, amplificînd dezinvoltura textului, s-a dovedit a fi una serioasă, profundă. Don Juan moare că toți ceilalți nu este o comedie clasică. În piesa simți
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
cu distincție, Adriana Trandafir a o pasare de noapte viu colorată, Draga Olteanu a o vecină surda și inimoasa, în prag de scleroza. Mai mult decît povestea unui "faimos paparazzo", filmul îți rămîne în memorie că povestea lui Miss... Cu exceptia opțiunii pentru final (un final excesiv de "în serie" și "deschis"), filmul are o construcție impecabila, fără nici un moment de plictiseală, în alternanta de anchetă polițista și de flash-back-uri. Maestrul Suchianu ar fi fost singurul care ar fi știut să povestească "unitățile
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
a deceniilor din urmă. Dacă aceasta a fost una veridica, este greu de apreciat. Au lipsit marile, foarte marile personalități componistice ale sfârșitului de secol. Cele acreditate. Chiar și dimensiunea, valoarea acestora devine relativă în contextul unor atitudini, a unor opțiuni stilistice dintre cele mai diferite. Mulți accepta o comoda cantonare în estetici romantice, neoclasice, expresioniste, în formularistici de tip ethno ce presupun gesturi și mai puțin atitudini, mai putin motivații profunde. Există și justificări. Drumul către public se obține pe
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
glas tare, mi-am dat seama ca vocea mea își caută, indiferent de cultură din care provenea povestea, invariabil același ton, ca încerc să găsesc un fel de blîndețe și totodată un umor pe care să le vocalizez. Nu e opțiunea mea actoriceasca, niciodată nu m-am priceput la așa ceva, ci un îndemn clar pe care ți-l face textul. Meritul traducătoarei e neprețuit, din acest punct de vedere. După ce am citit cartea, eu una am rămas cu poveștile mele preferate
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
copilăros. Lipsesc din cartea lui Carrière pildele religioase creștine, autorul explicîndu-ne că le-a omis pentru că ele sînt prea cunoscute unui public occidental, dar mai ales prea evidente că traseu moralizator, prea direct didactice. Ori, deduc eu din morală acestei opțiuni, rostul poveștii nu este acela de a învăța spunîndu-ti ce și cum, de a-ți arată, ci de a lumină. De a deschide o frîntura de drum, pe care să purcezi apoi de unul singur, chemîndu-ti, după pofta propriei inimi
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
mod automat în noi o sentimentalitate banală și firească. Și, mai ales, nu admite alternativă. Nu putem alege: situația ni se impune. Nu-i putem rezista: inima noastră plînge singură. Melodrama nu e nici ambigua, nici dilematica. Facultățile noastre de opțiune sînt blocate. Sîntem purtați de valul emoțiilor, tîrîți în vîrtejul lor, copleșiți de iraționalul lor, striviți, în cele din urmă, ca niște viermi neputincioși. Melodrama nu ține de artă, ci de natură. Liberul arbitru artistic este inexistent în acest gen
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
grîne și petrol, neavînd prea mare încredere în capacitatea de luptă a armatei române. Antonescu a plusat, în raporturile sale cu Hitler, necotenit, cu un zel inutil și dăunător. Antonescu a vorbit mereu de necesitatea alianței cu al treilea Reich, opțiune spre care se îndreptase încă fostul rege Carol al II-lea, dar n-a considerat necesar (nici atunci cînd, la 21 iunie 1941, s-a alăturat Axei, în războiul împotriva URSS) să încheie, totuși, un tratat de alianță politică și
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
umanității. Și asta indiferent dacă rămîne fidel limbajelor consacrate sau experimentează expresii alternative și coduri noi de comunicare. În această categorie a artistului polimorf, situat la încrucișarea drumurilor estetice greu de conciliat, a mentalităților diferite, a somațiilor morale contradictorii, a opțiunilor imposibile și, finalmente, chiar a unor lumi diferite, se așază personalitatea și opera lui Bată Marianov. Stabilit de aproape două decenii în Germania, după ce își identificase un loc propriu în sculptură contemporană românească, el n-a mai revenit în România
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
în resursele supramundane ale limbajului artistic și nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună acesta problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptica. Nostalgia originilor, sursa arhetipala și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
ce meritau să li se releve calitățile, de aceea s-a decis departajarea în două categorii ăMentiunile de onoare" 13 la număr și 18 premii propriu-zise. Această strategie a răspuns poate așteptărilor publicului care a dorit să-și confirme toate opțiunile, dar eu rămân la ideea că prea multe distincții reduc din prestanta competiției. Recunosc însă că de data aceasta prea multe au fost vocile bune, pentru a se putea reduce palmaresul doar la câteva nume. Despre Marele Premiu a George
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
Nicoleta Ardelean (aici aș avea un semn de întrebare) glas frumos, dar cu o personalitate mai puțin pregnanta. Și pentru că orice selecție pe lumea asta este discutabila și orice spectator din stal are grila lui, îmi voi mărturisi și eu opțiunile: le-aș fi văzut situate mult mai sus în scară aprecierilor pe Roxana Stângaciu-Briban și Claudia Codreanu, nu as fi premiat-o a doua oară pe soprana Karen Fergurson (SUA), tehniciana lipsită de emoție, m-aș fi lipsit de decibelii
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]