1,798 matches
-
spitalul militar din Fort Benning, Georgia, fiind bolnav de pleurezie - un mic suvenir al celor treisprezece săptămâni de instrucție de bază la infanterie. Gemenii, Walt și Waker, fuseseră despărțiți cu un an înainte. Waker se afla într-un lagăr de oponenți ai războiului din motive de conștiință, situat în Maryland, iar Walt pe undeva în Pacific - ori în drum spre unitatea lui de artilerie. (Niciodată familia nu a știut cu certitudine unde se găsea Walt în acel moment anume. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
referire în primul rând la produs. Disonanța cognitivă ia naștere pe un plan mai general, acolo unde valorile comunicate ale originalului sunt puse sub semnul întrebării. Iată un avantaj al acestei tehnici: culture jammer-ul poate lăsa imaginea valorând milioane a oponentului să lucreze pentru el. Insurecția nu se întemeiază pe raporturi efective de forță, ci pe diferență. Mobilizarea contracampaniilor produce capacitatea de acțiune, iar acțiunea o concretizează propriu-zis. Internetul este cel mai important mijloc pentru răspândirea memelor. Petițiile cyber (conform principiului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
produce capacitatea de acțiune, iar acțiunea o concretizează propriu-zis. Internetul este cel mai important mijloc pentru răspândirea memelor. Petițiile cyber (conform principiului bulgărelui de zăpadă, sunt adunate semnături prin intermediul transmiterii de e-mailuri), protestul virtual (utilizatorii sunt direcționați către paginile oponentului), sit-in-urile virtuale (apel la vizitarea concomitentă a unui site inamic, până ce acesta cade) și gripe site-urile (site-uri dezvoltate în mod expres, dedicate unui oponent) pot fi realizate rapid și cu eficacitate. Viral marketing-ul reprezintă o altă formă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
adunate semnături prin intermediul transmiterii de e-mailuri), protestul virtual (utilizatorii sunt direcționați către paginile oponentului), sit-in-urile virtuale (apel la vizitarea concomitentă a unui site inamic, până ce acesta cade) și gripe site-urile (site-uri dezvoltate în mod expres, dedicate unui oponent) pot fi realizate rapid și cu eficacitate. Viral marketing-ul reprezintă o altă formă de acțiune. În acest proces este vorba de dezvoltarea propagandei de la om la om, condiționată prin prezența și performanțele comunicaționale ale Internetului. Satul global se contractă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
sensul devenirii ei, să colaborăm la ceea ce au început să numească „nașterea unei lumi noi”, o altă „filozofie a societății”, implicit a Dreptului, lume despre care însă nu știm nimic, doar faptul că în timpul războiului și câțiva ani înainte, alții - oponenții celor de acum, așa se pare - au vorbit la fel, despre „omul nou”, despre „o lume nouă”, cum se vorbește și acum, dar ce-a urmat am văzut cu toți. - O nouă aventură, colega. Dar ca să ignorăm imparțialitatea în actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
narodov Central’noj i Vostočnoj Evropy), Moskva, 1961, p. 58-59. • Apud C. Szabo, Die militärische Aspekte der deutsch-ungarischen Beziehungen während der Salierzeit, în „Ungarn-Jahrbuch. Zeitschrift für Kunde und verwandte Gebiete“, 21, 1993/1994, p. 2. • G. Kristo, op. cit., p. 129-133. oponenți drept străini și intruși. Cel mai de seamă monument al istoriografiei poloneze medievale, Chronica Poloniae Maioris din secolul XIV, narează că Vladislav al II-lea, fiul lui Bolesław al III-lea Gură Strâmbă, și-a nedreptățit frații din cauza soției sale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
condițiile pe care se sprijinise vechea structură fuseseră înlăturate de război, inclusiv dezmembrarea imperiilor, care nu ar fi tolerat mișcări revoluționare pentru pământ. Ridicarea țăranilor din România de la starea de șerbie la cea de stăpâni, fără o distrugere violentă a oponenților lor, poate fi explicată numai prin specificul organizației sociale a țării, care se concretiza în principal în două clase antagoniste situate la cei doi poli ai societății și prin lipsa aproape totală a unor grupuri sociale de condiții medii, interesate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
puțin parțial, obiective diferite, sau, în ultimă instanță, ascultau de alți șefi. În aceeași telegramă, Erdelyi îi comunica lui Maniu că a acordat un nou termen de 24 de ore guvernului maghiar, pentru acceptarea condițiilor sale, dar că existau și oponenți (americanii și italienii de la Budapesta), care „fac tot • A.N.I.C., Fond Vaida Voevod, dos. nr. 88, f. 1-2; A.M.A.E., Fond 71/1914, E2, partea I, vol. 151, f. 99. • A. Schmidt-Rösler, op. cit., p. 99. 44 D.B.F.P., vol. I
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ar fi străin de proiectele acestea, însă că nu vrea să se pronunțe până ce nu va vedea ce direcție vor lua evenimentele europene“. Concluzia ministrului României la Budapesta în privința acestor planuri era una sceptică, deoarece el remarca faptul că existau oponenți redutabili în Ungaria (în special cei fideli dinastiei de Habsburg), iar adversitatea româno-maghiară era mult prea pronunțată pentru ca opiniile publice din cele două țări să accepte o asemenea idee revoluționară. În plus, scria Stârcea, „observ că, de atunci, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de cele mai multe ori, mesajul în sine este mult mai important decât modul în care este el transmis). Totuși, considerăm că acest tip de ascultare poate fi selectiv utilizat și astfel, prin nuanțare,ameliorat, prin folosirea sa într-o expunere cu oponent sau în anumite focus-group-uri. Moore introduce, pe lângă cele prezentate mai sus, încă două tipuri a căror prezență este evidentă în școală: - primul mod definește evitarea ascultării atunci când receptorul nu dorește să abordeze problema respectivă sau nu dorește să depună efort
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acestui fapt apare mult mai direct în utilizarea tocmai a unui astfel de conflict „în oglindă”. Utilizarea în cadrul conflictului sociocognitiv de către adultul experimentator și a unui alt adult complice ne trimite cu gândul la două metode aparent opuse: expunerea cu oponent și focus-group-ul. Expunerea cu oponent presupune utilizarea în cadrul activității și a unui alt cadru didactic sau student cu care, în prealabil, lectorul a stabilit anumite momente în cursul lecției când acest colaborator amestecat printre participanți trebuie să anime expunerea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
direct în utilizarea tocmai a unui astfel de conflict „în oglindă”. Utilizarea în cadrul conflictului sociocognitiv de către adultul experimentator și a unui alt adult complice ne trimite cu gândul la două metode aparent opuse: expunerea cu oponent și focus-group-ul. Expunerea cu oponent presupune utilizarea în cadrul activității și a unui alt cadru didactic sau student cu care, în prealabil, lectorul a stabilit anumite momente în cursul lecției când acest colaborator amestecat printre participanți trebuie să anime expunerea cu întrebări, comentarii și contraziceri. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dintre membrii grupului. În ceea ce privește corelația cu focus-group-ul, vom vedea că, în cazul acestei tehnici, un membru al grupului era desemnat să intervină cu critici/controverse la adresa problematicii în discuție atunci când părea că discuția a fost epuizată prematur de către grup. Utilizarea oponentului, dar nu în cadrul grupului, ci în cadrul acțiunii de grup în prezența conflictului de natură sociocognitivă, devine, iată, extrem de interesantă și de utilă. O tehnică de învățare prin introducerea programată a conflictului se dovedește și adaptată; menționăm doar complexitatea acesteia, una
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
presupune, la rândul ei, mai mulți pași, dintre care primul este cel de confuzie și neîncredere în partenerul comunicațional. Rezultatul unui astfel de joc ne oferă și concluziile acestei prime etape: participanții tind să aibă un răspuns cooperativ până ce percep oponenții ca fiind închiși la o atare formă de exprimare, și atunci încep ciclul escaladării și al competiției. Cea de-a doua etapă a celei de-a treia faze este caracterizată de frustrare și ostilitate fățișă. Forsyth prezintă un experiment din
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
epuizează situația și pe actorii ei. Iată un motiv serios pentru ca trecerea de la tactici slabe de confruntare la tactici dure să-i permită inițiatorului conflictului să arate că, de fapt, cealaltă parte este responsabilă de escaladarea conflictului. Tehnica ingrațierii (flatarea oponentului). După Jones și Wortman (1973), ingrațierea reprezintă „o clasă de comportamente strategice ilicite desemnate a influența anumite aspecte bine definite în ceea ce-l privește pe adversar, aspecte privitoare la atractivitatea unor calități personale” (apud Rubin, Pruitt, Kim, 1994). Alex Mucchielli
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
flatat); la rândul său, acesta îi conferă celui care l-a complimentat o identitate de persoană demnă de a fi ascultată. Mesajele celui care flatează vor fi deci considerate din start valoroase. Figura 23. Traseul manipulării prin tehnica ingrațierii (flatării) oponentului (adaptare după A. Mucchielli) Chiar dacă, la o primă vedere, flatarea este un comportament unic, în practică putem vorbi despre mai multe procedee de flatare: - flatarea sau complimentarea, reprezentând o clasă de tactici care exagerează calitățile de admirat ale celeilalte părți
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în alt fel când suntem actori, când obiectul lingușirii este chiar persoana noastră; - un alt set de tactici de ingrațiere (flatare) implică ceea ce ambii autori amintiți descriu ca fiind „conformitatea opiniei”. În momentul în care ne exprimăm acordul cu părerile oponentului, putem crea impresia că avem în fapt aceeași opinie sau opinii cu un grad crescut de similaritate cu ale partenerului de conflict - creând astfel o stare de spirit ce induce atracție reciprocă. Deja avem de-a face cu un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cu cele ce am spus; - de asemenea, autorii citați (mai apoi și Godfrey) descriu câteva tactici de autoprezentare care pot fi adoptate cu succes de un ingrațiator (flatator); ele vizează prezentarea propriilor calități în acord cu ceea ce se știe despre oponent, astfel încât acesta să îl considere pe ingrațiator extrem de valoros. În acest moment persoana se va „vinde” dumneavoastră întruchipând ceva de care știe că aveți neapărată nevoie. Pentru a înțelege mai bine vă vom cere să faceți o analogie cu filmul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
avem un avantaj. În realitate însă, folosirea persuasiunii în acest mod este un fenomen foarte delicat și nu poate fi făcută superficial fără riscul de a compromite relațiile dintre părți, deoarece mai devreme sau mai târziu, la un moment dat, oponentul va cere o dovadă evidentă a avantajului pe care i-l promitem în schimbul avantajului pe care ni-l oferă. • În 1966, Freedman și Fraser au „demonstrat că faptul de a obține complezența unei persoane în fața unei cereri de mică însemnătate
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
realizarea balanței în situațiile de putere; - coordonarea eforturilor de confruntare; - promovarea deschiderii spre dialog; - menținerea unui nivel optim de tensiune. În ceea ce privește etapele propriu-zise ale medierii, cadrul didactic trebuie să urmărească liniile de forță ale etapelor următoare: - atenție la aranjarea scaunelor; oponenții (persoane sau grupuri) stau sau nu față în față? - posibilitatea procurării unei table sau a unui flip-chart pentru a întocmi harta conflictului și aspectele importante ale problemei (este importantă vizualizarea în rezolvarea conflictului); - stabilirea orarului de lucru, a rolului mediatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
menține părților aflate în procesul de mediere credința că vor ajunge la un rezultat. Jeffrey Rubin (apud Forsyth, 1983, pp. 89-90), în urma a numeroase studii privind eficiența intervenției terței părți, a dezvoltat următoarele trei condiții importante: 1) terța parte ajută oponenții să facă mai ușor concesii cu consecințe ce conduc mai rapid și mai eficient la rezolvarea conflictului; 2) în mod tradițional, tehnica intervenției terței părți (medierea, arbitrajul, consiliereaetc.) este eficientă atunci când intensitatea conflictului e puternică; 3) părțile în conflict pot
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
nu); negocierea propriu-zisă sau „cu ce se poate face schimb”. 3. Medierea presupune intervenția terței părți, neutră în raport cu părțile aflate în conflict, în rezolvarea conflictului prin facilitarea comunicării și oferirea de sugestii. Avantajele medierii presupun, printre altele: terța parte ajută oponenții să facă mai ușor concesii cu consecințe care conduc mai rapid și mai eficient la rezolvarea conflictului; în mod tradițional, tehnica intervenției terței părți (medierea, arbitrajul, consilierea etc.) este eficientă atunci când intensitatea conflictului e puternică. Putem aborda medierea prin contact
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
optimism excesiv; - raționalizarea, în sensul petrecerii unui timp excesiv în a explica și justifica propriul comportament, mai degrabă decât în reflectarea și regândirea problemelor; astfel, fiecare decizie, chiar greșită, devine justificabilă; - încrederea necondiționată în moralitatea grupului, depășind moralitatea individuală; - privirea oponenților din punct de vedere stereotip (ca slabi, răi și imposibil de abordat); - presiunea spre conformitate - disidențele de orice fel sunt respinse; - autocenzura - membrii își cenzurează singuri astfel de disidențe în numele gândirii grupului; - iluzia unanimității - determinată de autocenzurare, combinată cu presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de diferite mărimi, acordându-se atenție nevoilor acestora în diferite situații. 3. Gândirea de grup (groupthink) este un fenomen negativ întâlnit la echipele înalt coezive. În principiu, el se manifestă prin: iluzia invulnerabilității, raționalizarea, încrederea necondiționată în moralitatea grupului, privirea oponenților dintr-un punct de vedere stereotip, presiunea spre conformitate, autocenzura, iluzia unanimității și apariția așa-numiților gardieni ai minții (mindguards). Exerciții și teme de reflecțietc "Exerciții și teme de reflecție" 1. Un prim exercițiu presupune să alcătuiți o listă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care îl ocupă. Astfel, pentru a oferi doar câteva exemple în ceea ce privește utilizarea acestor surse de optimizare a metodelor active în direcția creșterii gradului de interactivitate pe care îl pot presupune, oferim câteva direcții de dezbatere: este vorba despre expunerea cu oponent și prelegerea-dezbatere în cazul prelegerii și cursului magistral, folosirea activității pe grupe/echipe în interiorul metodelor bazate pe expunere (Phillips 66, grupurile „zumzăitoare”/buzz-groups, numbered students), structurarea la nivelul conținutului (prin problematizare spre exemplu), la nivelul timpului, folosirea experienței de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]