918 matches
-
tragică în inconștiența ei. Prin reflectarea acesteia în artă, se ajunge la situațiile aberante din schițele și comediile lui Caragiale. Ceea ce surprinde în primul rând este nu absurditatea situațiilor, ci faptul că sunt percepute ca normale. Astfel, nimeni nu observă oportunismul întruchipat în Coriolan Drăgănescu (Tempora) sau Nicu Ionescu (Autoritate), și nimeni nu e revoltat în fața demagogiei lui Cațavencu, pe nimeni nu miră că dușmanii de ieri devin peste noapte aliați, sau că senilul dar machiavelicul Dandanache va deveni reprezentantul în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proiectul orașului" apare, în repetate rânduri, ca o renunțare deghizată la planificarea pe termen lung. Teancul neierarhizat de orientări vagi și generale nu sprijină cu nimic deciziile viitoare, iar "pragmatismul strategic risca în aceste condiții să cadă în empirism și oportunism"458. În acest context, managementul de către marile grupuri private al portofoliilor lor de activitate le face să neglijeze segmentele mai puțin rentabile ale pieței colectivităților locale, precum habitatul social, pentru a se dedica operațiilor complexe de prestigiu, mai rentabile, agravând
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fenomen al realității, fermitatea revoluționară (Anghel) sau impulsivitatea și lipsa de vigilență (Pascu), ardoarea luptei țărănimii sărace pentru colectivizare (Ilie Barbu) sau ezitarea și neîncrederea celor care suferă de pe urma politicii dușmănoase a deviatorilor (Ioniță, Gavrilă), orbirea politică (Ion Niculae) sau oportunismul și carierismul (Prunoiu), poftele de exploatare (Ghioceoaia)”. *** Nuvela Desfășurarea va stârni multe comentarii în anul viitor, fiind considerată, alături de alte câteva opere, drept începutul maturizării literaturii realist-socialiste, atât la nivelul tipizării, cât și în direcția expresivității limbajului. De altfel, problema
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
principalele forțe sociale ale timpului nostru (...). Astfel, figura lui Ion Țurlea, care ar vrea să fie o întruchipare tipică a adevăratului activist de partid, pătruns de fermitate revoluționară - opus unor activiști birocrați, rupți de mase, și care alunecă pe panta oportunismului, de felul lui Ion Niculae - nu are un contur atât de precis ca acela, bunăoară, a lui Anghel (...). Prunoiu este una dintre cele mai bine individualizate figuri ale nuvelei. Menținându-l necontenit în câmpul atenției cititorului, ca pe acela care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fel de bază de colectare a cerealelor. Pe de altă parte, reproșul pe care Ion Niculae i-l face lui Țurlea pentru că «a răscolit» satele (adică a preconizat măsuri de intensificare a luptei împotriva chiaburimii) constituie o manifestare caracteristică de oportunism. Alte indicații, care ar putea deveni importante pentru clarificarea poziției politice a primului secretar raional, sunt însă prezentate iarăși sub formă de aluzii misterioase (...). Greutățile pe care le întâmpină, așadar, Marin Preda în oglindirea vieții satului din perioada întemeierii gospodăriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
propagandă, dar, În orice caz, factor decisiv pentru evaluarea Întregului tablou. Se discută despre prezența unui sentiment religios autentic drept cauză a omagiilor de tip divin aduse mai Întâi suveranilor elenistici și, mai târziu, Împăratului roman sau despre un simplu oportunism politic din partea indivizilor, a comunităților și chiar a surselor puterii, care ar fi manipulat Într-o măsură mai mare sau mai mică dispozițiile populare cu scopul de a-și consolida propria putere, sacralizând-o. Totuși, un răspuns univoc la această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1990, apărut la Madrid în 1981) și Românește (1991, apărut la Paris în 1964). A doua dintre ele pune în valoare talentul de polemist al autorului. În paginile cărții este etalată o scară sui-generis a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
este considerat drept rațiune de stat, răsturnare a alianțelor, politică reală sau drept un "plan măreț", o mare lovitură diplomatică sau (cel mai rău) drept "flexibilitate". Dacă o națiune mică luptă pentru supraviețuire, acest lucru este considerat drept trădare, lașitate, oportunism, lipsă de curaj etc. În Transilvania, după cucerirea provinciei în dauna Imperiului otoman, habsburgii i-au lăsat practic pe români pe mâna grofilor unguri. Ce a însemnat acest lucru pentru români a fost limpede pentru viitorul împărat Iosif II, care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în afacerile interne ale României vor deveni inseparabile, ba chiar și complementare. Mulți partizani români ai democrației renunțaseră între timp la ea. Manoilescu, Ghelmegeanu și Armand Călinescu erau susținătorii democrației. Cu siguranță că a fost ceva mai mult decît simplul oportunism care i-a făcut să treacă de partea totalitarismului. Începînd cu 1933, Legiunea s-a impus cu consecvență, în ciuda represiunii sistematice la care era supusă. La început, regimul a manifestat simpatie față de Legiune și a încercat să o coopteze. Ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoriei românilor, astfel că trebuia să se declanșeze o "luptă". Cu toate că nu exista nici un diferend politic între Giurescu și Iorga, amîndoi sprijinindu-l pe regele Carol. Alții (ca D. Russo) au intervenit în confruntare datorită unor nemulțumiri personale sau din oportunism. Iorga susținea că Russo se simțise nedreptățit pentru că nu fusese ales președinte al Congresului Mondial de Bizantinologie din 1924166. Meritele Noii școli de istorie au fost definite de Michelson: 1) Au fost inițiate dezbateri rodnice ale istoricilor reprezentînd Noua școală
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vină să vadă cum este coborît în groapă sicriul lui Iorga, sub șfichiuirile reci ca gheața ale crivățului, vîntul care năvălește în Valahia venind din stepele Rusiei. Nu s-a ținut nici o cuvîntare. Familia Iorga era indignată de lașitatea și oportunismul înaltei societăți bucureștene, ajunse la culme mai ales după crimele de la Jilava. Capătul drumului lui Iorga a fost trist. Trebuie să remarcăm totuși o excepție: greu încercata Franță nu și-a uitat prietenul. Prezența la funeralii a însărcinatului francez a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și incertă, ba chiar, În unele locuri, imaginară. „Colaboraționismul” era Însă cu totul altceva. Colaboraționiștii puteau fi identificați și execrați. Erau cei care lucraseră sau se culcaseră cu invadatorii, care trecuseră de partea naziștilor sau a fasciștilor, care urmăriseră din oportunism avantaje politice și economice, profitând de război. Uneori, ei reprezentau o minoritate națională, religioasă sau lingvistică și, ca atare, erau deja disprețuiți sau temuți din alte motive. Deși „colaboraționismul” nu exista ca delict, neavând o definiție legală și o pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toți acei ani, fie sub formă de acțiuni individuale, fie pe baza instrucțiunilor de la organizațiile clandestine. În intervalul dintre refluxul armatelor germane și preluarea efectivă a controlului de către guvernele aliate, frustrările populare și vendetele personale au generat, adesea sub impulsul oportunismului politic sau al unui avantaj economic, un scurt, dar sângeros ciclu de răfuieli. În Franța, circa 10.000 de oameni au fost uciși prin metode „extrajudiciare”, mulți dintre ei fiind executați de grupurile independente de rezistență armată, mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În memorie, făcând ca dezgroparea trecutului și atribuirea vinei să pară acte nechibzuite. Iar când acestea au devenit posibile, ocazia trecuse, atenția poporului era deja Îndreptată În altă parte, iar căutarea tardivă a unei dreptăți retroactive aducea mai mult a oportunism politic. În Lituania, nici o persoană care colaborase cu KGB-ul nu putea ocupa posturi oficiale pe o perioadă de zece ani. După modelul german, Începând cu 1994, cetățenii Lituaniei au avut acces la dosarele din perioada comunistă; conținutul unui dosar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țară incapabilă să se conecteze la propriul trecut altfel decât prin ironia involuntară a tăgăduirii sau prin intermediul unei „moșteniri” sterilizate, abstracte. Tăgăduirea e ilustrată grăitor de nesiguranța unor vechi instituții de Învățământ precum Oxford și Cambridge, obligate, În atmosfera de oportunism egalitar a regimului Blair, să insiste că sunt „antielitiste”, sau de Înjosirea grotescă a unor instituții culturale precum Victoria and Albert Museum din Londra, care În anii ’90 a ajuns să se promoveze „haios” În formule de genul „o cafenea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conformism față de discursul regimului. Merită, prin urmare, să luăm în considerare ipoteza că o carieră lungă în organizațiile comuniste a fost predestinată celor care dețineau o calitate ce poate fi denumită „orientare către activism” sau „aptitudini de activist”, combinate cu oportunismul pe care mobilitatea ascendentă în structurile ierarhizate puternic birocratizate îl presupune. Evident că această aptitudine a fost stimulată prin apartenență și recompensată prin promovare. Rezum, formulând ipoteza că apartenența la organizații comuniste a depins și de prezența unor calități care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
8 mai, ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept "o victorie istorică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Gh. Gheorghiu-Dej) (Roller, 1952, p. 553). Ziua de 1 decembrie (1918), la care "Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească" a adoptat Rezoluția de la Alba Iulia prin care se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a forței clasei muncitoare, aceasta a eșuat datorită "trădătorilor social-democrați" care au tratat cu guvernul. Lipsa unei conduceri revoluționare avea să fie suplinită prin crearea Partidului Comunist din România la 8 mai 1921, moment semnificând "victoria simbolică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Roller, 1952, p. 553). Triumful organizațional al mișcării muncitorești avea să fie umbrit însă de un alt capitol tragic, procesul din Dealul Spirii, început în 1922 împotriva liderilor comuniști. "Teroarea a domnit înaintea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]