1,583 matches
-
trenuri, ,navete", oameni cărora le zboară, amestecate, gîndul și vorba, dialoguri diverse, fire care se leagă sau poate nu. Și un ,program": ambiția de-a scoate, din resursele de narativitate ale unor situații ciobite, incomplete, o poveste. Aici e diferența. Optzeciștii, teoreticieni chibzuiți (mă gîndesc acum la Nedelciu, Babeți, Mihăieș, dar pot fi foarte bine alții...), planificau o narațiune ŕ venir, la capătul unor laborioase preparații, ca să aibă surpriza că, sfidînd pensele lor de legiști ai hîrtiei, ea șiroia, afurisită, pe
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
mai ceva decît își plimbă animalul, bestia gînditoare/ povara sanguină prin lăuntrul trupului" (Iepurele suedez). Nimic mai mult decît un joc de concepte pe epiderma robustă a organicității care știe de glumă... Incontestabil, Ioan Flora e un precursor al poeziei optzeciste mai cu seamă a celeia în variantă bucureșteană, nu doar prin extrovertirea pe care o adoptă ca pe-o marcă distinctivă, ci și prin propensiunea sa către persiflare, către ludic, în sfera unor reprezentări intenționat depoetizate, circumscrise unui cotidian minor
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
80 de poeme cu un jurnal de bord de Ion Mircea evită, din start, riscul favorizării uneia sau alteia dintre generații. Nu mai puțin de optzeci de poeți autohtoni, din toate promoțiile și de toate orientările, "șaizeciști" abstracți, "șaptezeciști" calofili, "optzeciști" textualiști, "nouăzeciști" virili/ agonici și un (stingher) "milenarist", defilează prin paginile cărții, la modul aleatoriu însă, nu într-o ordine prestabilită. Sumarul cărții este dat, cum arată autorul, de succesiunea foiletoanelor sale critice din "Ziarul de Duminică". Lipsește, frapant, cel
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
ilustrat de o reflecție ce a dobîndit carnalitate poetică prin practica unor Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ilie Constantin (anterior de Labiș), modelul ludic, abordat din unghiuri varii de Marin Sorescu, Emil Brumaru, Gabriela Melinescu, dar și de optzeciștii care, prin fronda, jemanfișismul și chiar prin intertextualitatea lor, tot de sfera jocului țin în cea mai mare parte. Paradigme la umbra cărora alte modalități creatoare au interesat mai puțin, nefiind, cum ar fi spus G. Ibrăileanu, "selectate" (suprarealismul, poezia
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
romanele de robustă construcție social-politică." Planul Mușina Despre orice ar scrie (de la Creația lui Dumnezeu-Tatăl la versurile ultimului debutant), Al. Cistelecan are o inconfundabilă marcă ironică. Dincolo de aplicație, savoarea textelor sale critice este garantată. Și mai mult, încă, atunci când criticul "optzecist" care și-a dat demisia din "optzecism" se apleacă asupra scriitorilor ardeleni, apropiați, cum ar veni, geografic sau redacțional. După ce Alexandru Mușina și-a strâns într-o carte scrisorile trimise de la Olănești criticului de la "Vatra", iată că acesta se apucă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
-și ocupa locul meritat, în rândul celor mai serioase lucrări dedicate postmodernismului românesc. Între timp, însă, tabloul generației '80, decupat din cel al literaturii române contemporane, s-a modificat sensibil. Departe de a mai reprezenta un eșalon al tinerelor speranțe, "optzeciștii" au intrat masiv în câmpul literar, în instituțiile academice și culturale. Și-au creat asociații, reviste și edituri proprii. Nu mai sunt niște outsider-i organizați în falangă macedoneană și desant autohton, ci individualități dispuse pe toate palierele vieții literare
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
a avut efecte pe termen lung, de ordin conceptual și retoric, este cel al criticii. Și e firesc să fie așa, deoarece, lăsând deoparte inserarea comentatorului în propriul text și tonul său adesea ghiduș, conștiința culturală și achizițiile teoretice ale "optzeciștilor" noștri sunt de admirat și valorificat. Trebuie însă precizat că postmodernismul, așa cum îl înțelege și îl profesează Radu G. }eposu, este radical diferit de cel instrumentalizat de Mircea Cărtărescu ori Ion Bogdan Lefter. Dacă aceștia dovedesc un prelungit militantism generaționist
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
pe lângă diversitatea "exaltată de analiză", descendența... lovinesciană a criticului. Fiind, programatic, un postmodern, Radu G. }eposu pune totuși preț pe unitatea și coerența textului, pe omogenitatea viziunii, căutând sistematic profunzimea și articularea operelor. Și substanța lor, aș adăuga, întrucât autorul "optzecist" are și această prejudecată tradițională... Se contrazice el? Dacă mutația culturală, de la modernism la postmodernism, este reală și angrenează literatura tinerilor scriitori din anii '80, de ce să utilizăm, în continuare, concepte și metodologii ale totalizării? Răspunde el însuși la această
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
ilustrează cel mai bine ideea de scriitor postmodern" (p. 319). Radu G. }eposu își începe capitolele cu acei autori care, în opinia sa, creditează teoretic și artistic o anumită categorie, ilustrând-o perfect. În pole-position sau foarte aproape stau deci "optzeciștii" pe care criticul a mizat cu două decenii în urmă. Văzând acum lista (Mircea Cărtărescu, Nichita Danilov, Aurel Pantea, Ion Mureșan, Petru Romoșan, Romulus Bucur, Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun, Bedros Horasangian, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoeșu și Ioan Lăcustă, Ștefan
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
că mi se întîmplă să mai fiu șocat de ceea ce citesc astăzi. Dar asta nu mă împiedică să-mi amintesc ce citeam, pînă în '89, în cărți traduse care apăreau la edituri serioase. Și-mi aduc aminte ce discutam noi, optzeciștii: dacă tu, român, făceai o descriere mai decoltată, ți-o tăia cenzura. Dar dacă într-o traducere apăreau descrieri "de pe ulița mică", vorba lui Creangă, asta ținea de specificul autorilor traduși. Azi, scriitorul român necenzurat oficial ignoră tabu-urile impuse
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
cu nonșalanță o serie de tensiuni, îndeobște cunoscute, care separă valul lunedist al optzecismului de cel „nouăzecist” (ghilimelele subliniază caracterul discutabil al etichetei). N-am de gând să tranșez chestiunea aici. Spun doar lucruri știute: aproape de-o vârstă cu optzeciștii și beneficiind clar de reformele stilistice ale acestora (Viorel Padina fiindu-i, într-un fel, precursor), Cristian Popescu a fost în permanență contrapus, cu sau fără voia lui, poeților din Cenaclul de Luni. Extrem de talentat el însuși, autorul Cuvântului înainte
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
vizată de șaizeciști - însă ajustată, din cauza contextului, la dogma „autonomiei esteticului” - își găsește, peste ani, complinirea. De altfel, nu-i greu de observat că (sigur, cu diferențele de rigoare) acești critici reînnoadă mai degrabă cu „bunicii” șaizeciști decât cu „părinții” optzeciști, mai aplecați spre fragmentarism și spre reabilitarea marginalului. Tinerii au în comun cu generația critică a anilor șaizeci ambiția de a reconstrui, după un cataclism social-politic considerabil, istoria literaturii române din rădăcini. După cum generația lui Manolescu- Simion simțea că poate
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
2002, 142 pag. La mauvaise conscience Romanul lui Nicolae Goja, Clopotul cu două limbi, realizează, într-un proiect îndrăzneț, o formulă care aduce între aceleași coperți cele două limbi ale prozei românești actuale: scrisul dur, de influență existențialistă (colorat vag optzecist) și stilul mai relaxat, cu pliuri și jocuri narative al postmodernismului (colorat vag nouăzecist). Narațiunea aceasta este un miriapod dintr-o specie cu zece mii de picioare, trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi de realitate căzute de la năpîrlirea
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
Daniel Cristea-Enache In contra programului "optzecist" al poeziei tranzitive, Nichita Danilov a făcut de la bun început o lirică simbolică, vizionară și reflexivă. El a preluat din întreg arsenalul postmodernist (poate și din versurile lui Geo Dumitrescu) o anumită detașare "tehnică" de propriile viziuni, împrumutate unor personaje
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
grăitoare și-n numele fiecărei voci distincte. E ca si cum am străbate un ținut într-o emoțională plimbare, contemplînd marea varietate a "colturilor pitorești", cu hartă în mînă. Această reflecție ne-a fost confirmată de lectură poeziei lui Daniel Corbu. "Perfect" optzecist, din punct de vedere biografic (anul sau de naștere, 1956, e cel în jurul căruia pivotează majoritatea componenților generației cu pricina) cultiva un lirism particularizat, neîncadrabil în șabloanele "generationiste". E un "disident" cu aplomb. Stratul sau liric primar e romantic, vitalist
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
Am cules aceste păreri dintr-un articol al lui Mircea Cărtărescu din Curentul (10-11 august) și dintr-o notă redacțională din Observator cultural (13-19 august). Ar fi cîte ceva de spus pe marginea celor două reacții. De ani buni scriitorii optzeciști încearcă să ne convingă că în literatură, după 1989, nu se mai poate ca înainte. O realitate nouă cere o literatură nouă, o altă critică, alt fel de cronică literară etc., etc. În această privință, M. Cărtărescu își dă, iată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
și care trebuiau să fie un nou chip de a face cronică literară. N-a fost să fie. Cronica a rămas ce era. Vezi, între altele, chiar Observator cultural. Ar fi de adăugat și că ideea partizanatului îi macină pe optzeciști, nu de azi, de ieri. Dacă nu faci revistă de grup, se cheamă că n-ai, vorba lui M. Cărtărescu, ,,culoare ideologică". În al treilea rînd, ideea progresului în literatură. E ciudat să vezi cum niște oameni foarte inteligenți și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
de bătălie pe viață și pe moarte. Har Domnului, ei nu lipsesc nici din rândul unora, nici din tranșeele altora... Ceea ce părea să înceapă ca o confruntare între un reprezentant al „generației încruntaților” și un produs de lux al dezinhibaților optzeciști se dovedește, în cele din urmă, o chermeză din care nu lipsește nimic: nici finețea aperitivelor de import, nici fastuoasa degustare a zaharicalelor de după festin. Ceea ce m-a captivat a fost însă amestecul de dramatism și pariu existențial nestrămutat ce
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
al lipsei de informație teoretică, canonul nu e privit, în general, ca un proces de durată, ca o acțiune colectivă, o revizuire complexă ce ține de însăși esența literaturii, ci mai degrabă ca o strategie subversivă a unui grup, bineînțeles optzecist, iar discuția se frânge de la sine. Foarte puține texte sunt de citit: cele semnate de Paul Cornea, Canon et bataille canonique, Mircea Martin, Prea multă dezinvoltură, și Ion Pop, Relaxarea canonică postmodernă, dar nici acestea nu sunt, practic, inedite. Eseul
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
un fel de stare de grație a existenței, echivalentă cu elevația și poate cu mântuirea. Pe de altă parte, se poate vorbi în cazul poemelor lui Valeriu Mircea Popa de un univers aproape de concret, poate de aceea și asocierea cu optzeciștii. însă punctul de diferențiere apare în momentul în care aceste obiecte nu se constituie într-un univers exterior, vizual, sensibil. Pentru poet, "dintr-o cutie veche de Coca-Cola / se poate plăsmui o candelă / sau chiar câteva grămăjoare de fosfor / și
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
Orchestra Medicilor din New York și nu în ultimul rând scriitor, debutează în volum (Călăuza), după ce a publicat versuri în România literară, Luceafărul, Viața Românească, Curierul Românesc, Convorbiri literare etc. Format la Cenaclul de Luni care a dat impulsul inițial mișcării optzeciste, poetul Liviu Georgescu debutează abia acum, într-o manieră discordantă față de poetica practicată de congenerii săi. Singură Mariana Marin, membră a aceluiași cenaclu, își mai elaborase o strategie scriitoricească aparte în anii '80, depășind consensul stabilit de M. Cărtărescu, T.T.
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
inițial l-au pastișat apoi s-au distanțat de el, însă, da, Alex Goldiș are dreptate, forța unor prozatori precum cei pe care i-a numit vine în siajul lui, în culoarul pe care l-a creat, din deschiderea formulei optzeciste către gratuitatea experimentului, către libertatea limbajului. Dar mai este oare optzecism? Something to think about.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6365_a_7690]
-
pe care le unește cel puțin o teză: aceea de a repune în circulație contribuția autorului la punerea și menținerea în discuție de-a lungul celor două decenii a acestor scriitori marginalizați înainte de 1989, dar revendicați ca predecesori de generația optzecistă. Se cuvine a face două remarci în legătură cu acest gest recuperator. Prima privește intenția sau mai bine-zis motivația reeditării acestor articole, care nu poate fi străină de eforturile deja clasate ale autorului în discuție de a căuta în trecutul recent al
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
române din perioada 1960-1990. În poezie, după faza proletcultistă se succed trei generații: șaizeciștii, asemănători ca atitudine prin elanurile lor creatoare și prin euforia noului început cu pașoptiștii, șaptezeciștii, mai ponderați în exteriorizarea eului, dar mai rafinați în expresie, și optzeciștii, a căror poezie face o binevenită sinteză între spiritul „natural” al primilor și cel „cultural” al celor de-ai doilea. În proză, romanul-roman peste care Marin Preda rămâne suveran este concurat de o explozie de formule narative similară perioadei interbelice
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
autoritățile. Teza publicistului în discuție este aceea potrivit căreia în paralel cu aceste culoare net delimitate au evoluat în perioada postbelică autori neîncadrabili în nici una din direcțiile „acreditate”, lăsați în umbră, marginalizați de critici, dar de la care se vor revendica optzeciștii, astfel încât vor fi recuperați în perioada imediat postdecembristă. Autorul ajunge astfel la discutarea ultimului deceniu al secolului trecut, pe care îl găsește sterp și dezamăgitor, câtă vreme în ceea ce privește proza a spulberat prea ușor mitul existenței unei cantitative literaturi de sertar
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]