1,275 matches
-
Stilul în perioade are număr, ceea ce, dintre toate lucrurile, este cel mai ușor de ținut minte. Tocmai de aceea, toți își amintesc mai bine versurile decît proza" (§ 1409b5-7). Teoretizînd arta oratorică, Aristotel privilegiază un ritm care are ceva comun cu oralitatea. Acesta este și cadrul Artei oratorice (Cartea IX) de Quintilian [tr. Maria Hetco, Ed. Minerva, 1974]. Noțiunea nu s-a gramaticalizat decît în secolul al XVIII-lea. Lucrările de retorică au definit pe-atunci perioada ca pe o frază complexă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
deputați, colegi de breaslă performanți și cunoscuți, foști elevi deveniți personalități în diverse domenii și echipe școlare de olimpici antrenate în concursuri renumite care au făcut serii întregi de chinezi să vorbească o limbă română fluentă cu accente simpatice ale oralității bucureștene, care a dat catedrelor de română de la Universitățile din Belgrad și Novi Sad dimensiunea autenticității și seriozității profesionale în învățarea academică a unei limbi străine, care, în sfârșit, care nu în cele din urmă, și-a onorat cu efort
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
amestecul dintre "discursul direct" și "povestire" are o cu totul altă semnificație. Ca și Giono în Otava, el mizează pe contrastul dintre caracterul puternic literar al narațiunii la perfect simplu și dialectele devalorizate social care își expun relația primordială cu oralitatea și prezența fizică a enunțătorului: vorbire rurală (Giono) sau populară (Céline). Contrast care nu face decât să exacerbeze tensiunea dintre "discursul direct" și "povestire", însă care scoate în evidență și efortul stilistic pe care amestecul lor îl presupune. În citatul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vârf) pentru biruințile lui Romianțov“, iar cabinetul de mineralogie „cuprinde o prețioasă adunare de unelte, modeluri și metaluri brute (nelucrate) și pietre rare a Siberiei, precum și o piatră elastică (îndoitoare) de Brazilia“. Efectul acestor paranteze numeroase este o notă de oralitate sui-generis. Dacă facem abstracție de vârsta lui Asachi (42 de ani), parcă am asculta un tânăr întors recent din străinătate, povestind cele văzute părinților săi, care clatină adesea din cap și i cer din priviri explicații suplimentare. Impresia se consolidează
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
idei, dar de idei "suferite", trăite), fapt remarcat de Virgil Nemoianu, care identifică în structura acestor texte epistolare, de o uimitoare "coerență și unitate interioară", o formă aparte a genului, și anume eseul conversațional, ce lasă o puternică impresie de oralitate. Criticul consideră acest "teritoriu literar intermediar" emblematic pentru personalitatea creatoare a lui Ion D. Sîrbu, "erudiția și colocvialismul (până la vulgarisme rafinat-ironic contextualizate), detaliul cel mai particular picant și abstracția filosofic-savantă, citatele în 3-4-5 limbi și referirea sătesc regională, istoria universală
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
instanță. El poate lămuri sensul real, exact, al relatărilor sale și poate convinge instanța de sinceritatea sa. De altfel, folosirea declarațiilor scrise (cu titlu de mărturie) ar fi potrivnică rolului activ al instanței și ar lipsi părțile de garanțiile publicității, oralității și contradictorialității dezbaterilor, de care ele beneficiază în cazul ascultării martorilor în instanță. VII.4.2.2. Reguli aplicabile mărturiei VII.4.2.2.1. Regula generală Atât în reglementarea vechiului Cod civil, cât și a celui nou, regula generală
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
observă o scădere a încrederii în valențele expresive ale limbajului poetic. Atât albatrosiștii, cât și cei ce reprezintă postmodernismul la noi se caracterizează prin neîncrederea în limbajul poetic și, în consecință, prin încercările de a-l înlocui apelându-se la oralitate, la limbajul străzii, chiar la cel argotic, altfel spus prin eforturile de a conferi autenticitate textelor poetice prin întoarcerea lor, la nivel imagistic și la nivel expresiv, către cotidian și eliberarea lor de obsesia transcendentalului ce definise poezia modernismului interbelic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca o condiție sine qua non a restabilirii punților de legătură dintre ficțiune și realitate. Realismul nu atinge așadar doar planul semnificatului, al imaginarului poetic, ci și pe cel al expresiei. Regăsim, astfel, în poezia contemporană, aproape toate procedeele specifice oralității, de la interjecții, interogații sau exclamații la expresiile populare sau argotice. Aceste incursiuni pe care le propune poezia actuală în limbajul străzii nu au un rol "ornamental", ci funcționează ca adevărate redefiniri, la nivelul limbajului, ale retoricii clasice. În spatele lor se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
supune unui proces de disecție demonstrativă pentru un curs fictiv de poetică. În astfel de texte, nota Radu G. Țeposu, "universul liric, în care se întrevede, polemic, și un kitsch psihologic, e desolemnizat prin limbajul umil, argotic, mustind de pitorescul oralității. Sensul polemic e întotdeauna evident, transparent"253. Discursivitatea, adresarea retorică revine și la Ion Caraion: "Domnii mei, domnii mei,/ n-am să termin niciodată de scris." (Memorie), și e comparabilă cu spectacolul pe care-l introduc în text chiar și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pentru definirea timpului și a spațiului ca proiecție subiectivă a spiritului uman, este o concepție preluată din lucrările filozofilor idealiști. Scriitorul romantic a contribuit la Îmbogățirea limbii literare, prin includerea unor cuvinte și expresii populare, a arhaismelor și regionalismelor, specifice oralitatii stilului. Adepții romantismului au făcut apel la procedee artistice variate; antiteza ocupă un loc important atât În structura poeziei, cât și În cea a operelor epice, În construirea personajelor, a situațiilor, a ideilor sau atitudinilor exprimate. Ironia romantică dobândește, adesea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
literară, e o flagrantă contradicție. Al. Piru observă neconcordanța: ,,Balada (,,Zburătorul”) demonstrează că nu este adevărată afirmația că după 1840 limba lui Heliade se corupe, nici măcar În poezie, cu totul. Dimpotrivă, poetul face adesea apel la vorbirea populară, speculând efectele oralității În compuneri satirice, precum ... În „Păcală și Tândală”. (1854). Aceasta dovedește o dată În plus că tot ceea ce s-a Întâmplat cu părerile lui Heliade despre limbă nu au o explicație logică. Eminescu Îl vedea pe autorul Baladei În 1867 ca
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
silabe accentuate, destul de variată În ceea ce privește cuvintele care rimează. Ritmul pare a fi iambic, În general, dar există variații de ritm impuse de situațiile particulare ale textului, mai ales În prima parte În care monologul liric se exprimă prin accente ale oralității stilului. Elementele de versificație au un rol important În receptarea poetică, multe din versurile baladei fiind memorabile. Tema fundamentală a baladei „Zburătorul” este mitul erotic, al unei făpturi care provoacă mari neliniști În sufletul și trupul adolescentin al fetelor, unul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Împăratul Roș, fata acestuia, Spânul, Harap Alb), ajutoarele eroului (Gerilă, Setilă, Ochilă, Flămânzilă, Păsări-Lăți-Lungilă, Sfanta Duminică, Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor, calul, etc.), elementele miraculoase (apa vie, apa moartă), fuziunea dintre real și fabulos, limbajul caracterizat printr-o aparentă simplitate si oralitate (prezența exclamațiilor, interjecțiilor, a verbelor imitative, a onomatopeelor; repetiția formulelor tipice basmului, precum și frecvența dialogului și monologului). Dar elementele populare nu exclud pe cele menite să confere povestirii o certa nota de originalitate. Scriitorul individualizează cu ajutorul detaliilor și dramatizează acțiunea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care ne-au lăsat impresiile lor se află Goethe, cardinalul Wiseman și Charles Dickens"63. La polul opus teatralității gesticii italienilor se află, după același autor, gestica lipsită de orice componentă a expresivității britanicilor, care pun accentul mai mult pe oralitate decât pe limbajul corpului și nu se gândesc la efectele acestuia în interacțiunea socială. În momentul în care se adresează celorlalți, britanicii nu își folosesc foarte mult trupurile, nu adoptă anumite posturi și nu se lansează în reprezentații gestuale extravagante
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
antologie compilată de Mirzoeff, Irit Rogoff înțelege cultura vizuală ca studiu interdisciplinar de imagini care ar deschide o întreagă lume a intertextualității. Plecând de la ideea că trăim într-o lume în care semnificațiile ajung să circule și vizual, în completarea oralității și textualității, Irit Rogoff înțelege imaginile ca instrumente ale furnizării informațiilor, ale provocării plăcerii ori neplăcerii, ale influențării stilurilor, ale determinării consumului și ale medierii relațiilor de putere. Imaginile oferă oportunitatea apariției unui nou mod de scriere culturală situată la
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
să manipuleze etc. Pentru că homo sapiens este un homo loquens, un „om de cuvinte” (Claude Hagège, L’homme de paroles, Fayard, Paris, 1985), fie că este vorba de scriptofili (cei care preferă cuvântul scris) sau de verbofili (cei care preferă oralitatea). În cazul verbofililor, violența limbajului poate avea impact mai mare asupra publicului, datorită sonorității colerice; în cazul scriptofililor, impactul se realizează mai degrabă la nivel cognitiv, cerebral. Claude Hagège vorbește pe bună dreptate despre importanța fonosimbolismului limbii: este vorba despre
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
fond fidelă marii tradiții a prozei „realiste“ dintotdeauna - în fapt, a Prozei. Dincolo de asta, maniera ei particulară stă în orchestrarea muzicală, estetizantă a sintaxei (un sound de modă retro, cu tăietură rafinată, foarte modernă), în balansul abil al discursului între oralitatea populară și distincția cultă, și mai ales în dramatizarea accentuată a narațiunii. Multe dintre scrierile acestei autoare sunt parcă scrise pentru a fi puse în scenă. Unele au și fost, cu un important succes de public. Oricum, de la „autoficțiunea feminității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
economic și social) va intra, ca un virus contagios, În România, că dispar limitele. Și Daniel Knorr e un virus. În primul rând, el nu mai vorbește o limbă națională, ci un idiom personal: topica pe care o folosește, plăcerea oralității, dar și manipularea unui limbaj În grad zero sunt speciale. Interviul l-am realizat prin email și o parte pe Skype (tocmai pentru că Internetul e deja parte a subconștientului nostru): răspunsurile sale sunt ale unui artist matur-jucăuș care nu vrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
spre magie și ocultism. În basmul modern legile naturale sunt suspendate, iar determinațiile spațiale de obicei lipsesc. Autorul se joacă cu timpul și cu spațiul, reușind să-și manipuleze de cele mai multe ori cititorul. „În momentul În care basmul părăsește sfera oralității, se modifică și raportul dintre emițător și receptor; comunicarea devine indirectă (textul este vehiculat cu ajutorul mediilor artificiale) și intervin coduri suplimentare abstracte (scrierea, de pildă); În schimb, legătura emițătorului cu textul se subiectivizează: el este acum autor (nu simplu colportor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
amuze chiar și cenzura comunistă. La fel ca și Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu Caragiale sau Levantul lui Mircea Cărtărescu, romanul lui Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului, roman de inspirație rabelaisiană, în care oralitatea se transformă în scriitură, aduce în prim plan lumea fascinantă de la Porțile Orientului, „unde totul se înfățișează mai puțin grav“, așa cum spunea Raymond Poincare. Ioan Groșan, în O sută de ani de zile la Porțile Orientului, integrează, am putea spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
atât reprezentarea precisă a activităților sexuale cât evocarea transgresivă a acestora în situații cu totul speciale. Ele se întemeiază pe un patrimoniu împărtășit de membrii aceleiași comunități culturale. Practicile lor fundamental conviviale, întemeiate pe o conivență, sunt puternic înrădăcinate în oralitate. Desigur, nimic nu împiedică poveștile sau cântecele deocheate să fie, în subsidiar, adunate într-un volum, dar realitatea lor comunicațională fundamentală e aceea a unei plăceri împărtășite de oameni de același tip. Oralitatea vorbelor deocheate atrage după sine încă una
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pe o conivență, sunt puternic înrădăcinate în oralitate. Desigur, nimic nu împiedică poveștile sau cântecele deocheate să fie, în subsidiar, adunate într-un volum, dar realitatea lor comunicațională fundamentală e aceea a unei plăceri împărtășite de oameni de același tip. Oralitatea vorbelor deocheate atrage după sine încă una, aceea a împărțirii bucatelor și băuturii. Ele întrețin deci o strânsă legătură cu literatura carnavalescă, ce se folosește sistematic de răsturnarea valorilor: carnalul în locul spiritualului, josnicia în locul nobleței. În sărbătoarea nebunilor, drojdia societății
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
nu sunt în mod direct organe sexuale. Cititorul este plasat la o distanță care permite scenei reprezentate să-și păstreze un statut estetic. Această proză poetică rafinată contrastează puternic cu scriitura secvențelor pornografice, care exhibă absența punctuației și o pronunțată oralitate, redând cât mai fidel excitația sexuală pe care naratorul este însărcinat să i-o împărtășească cititorului. În următoarea scenă, de pildă, enunțătorul se masturbează elaborând o fantasmă pornind de la o fotografie publicitară înfățișând un aparat de masaj: "unde a ajuns
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Manuscrisul însă, chiar prin natura lui, limita considerabil producția și consumul pornografic. Doar o dată cu apariția tiparului a fost posibilă dezvoltarea plenară a pornografiei. În timp ce poveștile deocheate presupun variația infinită a unui text care păstrează o strânsă legătură cu memoria și oralitatea poveștii, pagina de carte este un spațiu omogen controlabil de către cititor de la un capăt la altul, pe care se pot desfășura scene care sunt, și ele, tot atâtea moduri de organizare a spațiului. Tiparul permite fixarea unei versiuni unice, pe
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
J. Ceuca: continuitate/discontinuitate; accelerare/încetinire; concentrarea (se trece de la o acțiune la alta, sărindu-se etapele intermediare); elongația (rar, timpul evenimentului teatral îl depășește pe cel necesar în realitate) Ceuca, 2002, pp. 62-63. 85 Și implicit, la nivel stilistic, oralității, în condițiile în care textul dramatic este scris, în principiu, pentru a fi "spus"/prezentat spectatorului (cf. Popescu, 1990, p. 132). 86 De altfel, se consideră că "teatrul nu povestește, el prezintă" (Mihalevschi, 2008, p. 7), implicând așadar ideea de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]