1,783 matches
-
unitate perfectă! Așadar, existau sioniști de dreapta dar și sioniști...de stânga! Întradevăr, PCR-ul reușise scindarea evreimii, dar s a înșelat atunci când a crezut că organizațiile CDE vor stăvili afluxul emigranților dinspre România spre Orientul mijlociu, numai cu ajutorul abililor oratori! Până la urmă, au plecat aproape toți evreii de pe la noi, actualmente înregistrându-se aproximativ 7.000 de suflete, din cele câteva sute de mii ce existau pe teritoriul României, chiar și la nivelul anilor ’50! Continuându-și raportul, deprimatul președinte Abramovici
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nici ca expunere, nici ca public. Ele erau frecventate de tot ce societatea ieșeană avea mai ales și mai distins; jumătatea sălei era ocupată de damele cele mai elegante, restul din personagiile principale; prințul bezedea Grigore Sturdza se așeza în fața oratorului, stând foarte des în picioare [...] Ca public, pe lângă cel arătat mai sus, restul era format din profesori, preoți, elevi de la universitate și de la liceu"4 Asta deși Maiorescu nu dorea, în acel februarie al anului 1863, ca gestul său să
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
-te"; punctualitate de tip nemțesc, contra-pusă simbolic autohtonului "lasă-mă să te las", menită a introduce valențele simbolice ale unui "gentlemen's agreement"; cine nu se încadra în acest timp, notează Panu, "era descalificat"; înainte de a intra în sala principală, oratorul aștepta într-o cămăruță în care, în afară de unul sau doi prieteni, nu mai avea nimeni voie să intre. Se cultiva astfel solitudinea ca teren prielnic actului creației. Așteptarea în singurătate avea conotațiile nerostite ale unei purificări esențiale pentru îndeplinirea onestă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
voie să intre. Se cultiva astfel solitudinea ca teren prielnic actului creației. Așteptarea în singurătate avea conotațiile nerostite ale unei purificări esențiale pentru îndeplinirea onestă a misiunii. "Clauza" intrării a maximum doi oameni avea ca scop observarea "stării sufletești a oratorului", și, dacă era cazul, încurajarea acestuia, ca și cum, observă ironic Panu, ar fi fost vorba despre un condamnat la moarte care primea vizita preotului. Nici după terminarea prelecțiunii, nu erau indicate convorbirile conferențiarului cu publicul, în așa fel încât aura de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ironic Panu, ar fi fost vorba despre un condamnat la moarte care primea vizita preotului. Nici după terminarea prelecțiunii, nu erau indicate convorbirile conferențiarului cu publicul, în așa fel încât aura de mister, de "semizeu" (Panu), să nu fie știrbite; "oratorul își făcea subit intrarea"; elementul de surpriză, important ca efect asupra unui public ce trebuia "preparat" pentru subtilele și uneori dificil de urmărit demonstrații ce urmau; formula standard de începere era "Onorat auditor"; dincolo de caracterul formal, o inteligentă flatare a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
dogmă, dogmă care a dat loc la mari discuții iubitorilor de inovațiuni, dar dogma a rezistat la toate atacurile". În alt loc, Panu utilizează sintagma "lucruri sacramentale" 24 O cerință ironizată de "unii zeflemiști", care "susțineau că aparițiunea bruscă a oratorului în sală, ca un Deux ex machina, era cam burlească, în tot cazul, prea teatrală" (Panu, p.9). Se mai considera că "furișarea oratorului prin culuare obscure și nu tocmai igienice, avea ceva ridicol în ea" (ibidem) 25 "...el n-
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
sintagma "lucruri sacramentale" 24 O cerință ironizată de "unii zeflemiști", care "susțineau că aparițiunea bruscă a oratorului în sală, ca un Deux ex machina, era cam burlească, în tot cazul, prea teatrală" (Panu, p.9). Se mai considera că "furișarea oratorului prin culuare obscure și nu tocmai igienice, avea ceva ridicol în ea" (ibidem) 25 "...el n-avea note, prin urmare, senin, stăpân pe dânsul și pe subiect, plutind în regiuni științifice înalte, el trebuia să lase să curgă cuvintele din
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
avea note, prin urmare, senin, stăpân pe dânsul și pe subiect, plutind în regiuni științifice înalte, el trebuia să lase să curgă cuvintele din gură fără nici un efort, și o dată cu vorbele valuri de știință, de învățătură și de mărime! Un orator care vorbește după note poate să fie un avocat, un parlamentar, un profesor; conferențiarul însă e mai presus de avocat, de parlamentar, de profesor, el trebuie să se inspire de subiectul lui, iar izvorul să curgă, să curgă" (idem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
pe de rost" derivau riscuri dintre cele mai neplăcute: uitarea textului, confuzia, încurcarea diferitelor fraze. Exemplul de amnezie totală îl constituie Theodor Rosetti, silit a se retrage după un singur cuvânt: "Imposibil". 26 idem, p.146. 27 "În orice prelegere oratorul trebuia să întrebuințeze două comparații mari și frumoase. Oratorul trebuia să o lanseze pe cea dintâi cum intra în subiect, pentru a încălzi sala [...] prelegerea trebuia să sfârșească printr-o comparație pusă în termeni aleși, fără de care nu era alegere
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
uitarea textului, confuzia, încurcarea diferitelor fraze. Exemplul de amnezie totală îl constituie Theodor Rosetti, silit a se retrage după un singur cuvânt: "Imposibil". 26 idem, p.146. 27 "În orice prelegere oratorul trebuia să întrebuințeze două comparații mari și frumoase. Oratorul trebuia să o lanseze pe cea dintâi cum intra în subiect, pentru a încălzi sala [...] prelegerea trebuia să sfârșească printr-o comparație pusă în termeni aleși, fără de care nu era alegere" (idem, p.143). 28 Observația o face Pavel Florea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
al transelor vizionare, îi permite eului creator să genereze un poem conform unor standarde de precizie aproape matematice. Legi ascunse ale armoniei dictează o retorică aparte, fiindcă Blake este de părere că adevăratul poem trebuie să fie, simultan, profet și orator, cele două ipostaze rămânând imperative. Alternarea fragmentelor din Jerusalem este obligatorie din perspectiva cadenței unui epos. Din nou, transpare ideea de "dictare" la care eul creator este constrâns de către o putere superioară neidentificata: "When this Verse was first dictated to
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Cadence like that used by Milton & Shakspeare & all writers of English Blank Verse, derived from the modern bondage of Rhyming; to be a necessary and indispensible part of Verse. But I soon found that în the mouth of a true Orator such monotony was not only awkward, but aș much a bondage aș rhyme itself. I therefore have produced a variety în every line, both of cadences & number of syllables" (E: 145-146). Deși pare greu de crezut, eul creator păstrează o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ne aparține responsabilitatea totală de a face comunicării eficiente. Capitolul 10 COMUNICAREA VERBALĂ ȘI NONVERBALĂ Presupunem că avem șanse mari ca în curând să ținem un discurs. Cum bine știm, perspectiva unor discursuri dă dureri de cap tuturor, mai puțin oratorilor experimentați. Dacă nu avem experiență, fundamentele comunicării verbale prezentate în acest capitol ne vor ajuta să rezolvăm rezonabil problema. Dacă suntem un orator împlinit folosim ceea ce urmează ca o recapitulare. Asemenea scrisului și ascultării, vorbitul reprezintă o îndemânare, abilitate, pricepere
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
să ținem un discurs. Cum bine știm, perspectiva unor discursuri dă dureri de cap tuturor, mai puțin oratorilor experimentați. Dacă nu avem experiență, fundamentele comunicării verbale prezentate în acest capitol ne vor ajuta să rezolvăm rezonabil problema. Dacă suntem un orator împlinit folosim ceea ce urmează ca o recapitulare. Asemenea scrisului și ascultării, vorbitul reprezintă o îndemânare, abilitate, pricepere. Puțini dintre noi vor deveni mari oratori însă toți putem deveni buni profesioniști dacă acordăm timpul necesar dobândirii cunoștințelor de bază. Înainte de a
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
comunicării verbale prezentate în acest capitol ne vor ajuta să rezolvăm rezonabil problema. Dacă suntem un orator împlinit folosim ceea ce urmează ca o recapitulare. Asemenea scrisului și ascultării, vorbitul reprezintă o îndemânare, abilitate, pricepere. Puțini dintre noi vor deveni mari oratori însă toți putem deveni buni profesioniști dacă acordăm timpul necesar dobândirii cunoștințelor de bază. Înainte de a lua în calcul aspectele specifice vorbirii în public, este bine să revedem din nou cele șase etape ale comunicări scrise și verbale tratate în
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
un destin colectiv, a unui întreg popor cu un profet ce i-a tălmăcit istoria, destin care se realizează în mod exemplar integrîndu-se în acea cohortă halucinantă a marilor "conducători" dictatoriali ale căror imagini s-au multiplicat în secolul nostru. Oratori aproape sacri, ei acționează mai întîi de toate prin Verb, prin cuvîntul prin care înțeleg să hotărască cursul istoriei. Ce a făcut Isus Hristos? comentează Goebbels. A scris cărți, a ținut predici? Și Mahomed?... Uitați-vă la epoca noastră. Mussolini este
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
toate prin Verb, prin cuvîntul prin care înțeleg să hotărască cursul istoriei. Ce a făcut Isus Hristos? comentează Goebbels. A scris cărți, a ținut predici? Și Mahomed?... Uitați-vă la epoca noastră. Mussolini este el un mare scriitor sau un mare orator? Atunci cînd Lenin s-a dus de la Zürich la Sankt Petersburg, a alergat el de la gară la masa lui de lucru pentru a scrie o carte, sau a vorbit mulțimii? Doar marii creatori de cuvinte au făcut să existe bolșevismul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
oamenii repede și bine. În viața de zi cu zi suntem evaluați, mai ales când urmează să cunoaștem o persoană nouă. Desigur suntem evaluați și în funcție de ceea ce facem, cum arătăm, ce anume spunem și cum o spunem, după cum zice celebrul orator motivațional Dale Carnegie. Intuiția femeilor este ceva mai recunoscută decât a bărbaților. Dar când bărbații și femeile sunt testați în ceea ce privește intuiția, ei au rezultate similare. Atunci de ce respectăm atât de mult intuiția femeilor? Pentru că femeile își ascultă și au mai
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
ordin pragmatic au fost dictate de către Cicero și reluate în articolul "Povestirea" din Enciclopedie: regula conciziei (legea economiei), regula clarității și regula verosimilului. Lucrările clasice adaugă la aceasta, în general, o lege pragmatică de interes: "Narațiunea va deveni interesantă dacă oratorul, care vorbește pentru a fi ascultat, și autorul, care scrie pentru a fi citit, știu să captiveze auditorul și cititorul, fie distrându-l, fie instruindu-l, fie emoționându-l, adică adresându-i-se imaginației, inteligenței și inimii." Putem acum să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1967, 1972), în ceea ce privește propozițiile evaluative: "Astfel, orice enunț (discurs, conferință etc.) este conceput în funcție de un auditor, adică de posibilitățile sale de înțelegere și de a da un răspuns nu un răspuns imediat, bineînțeles, deoarece nu se cuvine să întrerupem un orator sau un conferențiar cu observațiile noastre personale, ci, în funcție de acordul său, de refuz sau, altfel spus de percepția evaluativă a auditorului, pe scurt, în funcție de auditorul celor enunțate" (Todorov, 1981: 292). Naratologia modernă a avut nevoie de mult timp pentru a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Ch. Perelman și L. Olbrecht-Tyteca prevedeau totuși: Unii vor pretinde că, de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, recursul la argumentație nu este decât o eschivare. Nu ar reprezenta decât o aparență a dezbaterii argumentative, fie prin faptul că oratorul impune auditorului obligația de a asculta, fie că acesta din urmă se mulțumește prin a construi un simulacru: atât într-un caz, cât și în celălalt, argumentația nu ar fi decât un artificiu, acordul obținut ar fi doar o formă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sintetizează și rezumă această tradiție, consacrând câteva zeci de pagini din Traité genéral des figures du discours autres que les Tropes (1821) "figurilor de gândire dezvoltate" și "diferitelor tipuri de descriere": TOPOGRAFIA (un fel de descriere aflată atât în slujba oratorului, cât și în cea a naratorului, are "drept obiect un loc oarecare, o vale, un munte, un oraș, un sat, o casă, un templu, o grotă, o grădină, o livadă, o pădure etc."), CRONO-GRAFIA (descrierea stării vremii, a unei perioade
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se impune cu adevărat. 3. Cel care explică se află în situația de a explica. Aceasta înseamnă că interlocutorul trebuie să-și cunoască competențele cognitive care se impun. Trebuie să fie neutru și dezinteresat. Cu siguranță, o explicație poate servi oratorului. El poate uza de aceasta pentru a argumenta și, în mod special, pentru a-și mări ceea ce Bourdieu numește "capitalul de autoritate". Însă datoria lui este de a fi obiectiv prin ceea ce explică. (1981 b: 9-10) 3. Prototipul secvenței explicative
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
eu locutor și un eu auditor." (1974: 85). Într-o structură dialogală, vocile interlocutorilor își răspund, intervențiile se succed, păstrând totuși un caracter de autonomie, așa cum observă Voloșinov: Enunțurile foarte dezvoltate, cu toate că reprezintă producția unui interlocutor de exemplu: discursul unui orator, cursul unui profesor, monologul unui actor, reflecțiile unei singure persoane spuse cu glas tare sunt monologice doare prin forma lor exterioară, însă prin structura semantică și stilistică, ele sunt, în esență dialogice.( Citat din Todorov 1981: 292) Dialogul, ca formă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
resp ect ive. Se produce ceea ce se cheamă o psihoză în masă . Alteori, în același fel se transmit și anumite stări sufletești. Așa se pot explica stările delirante care se produc la concertele unor formații, sau chiar în cazul unor oratori deosebiți. Exemplu lui Hitler care prin puterea discursului său malefic, a antrenat propria țară și chiar plane ta în totalitate spre distrugere, este elocvent. Așa se explică și stările unor tineri care nefi ind preveniți , într-un grup oarecare se
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]